ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4451/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.06.2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1593 din 03 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității (O.U.G. nr. 24/2008), ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1593 din 03 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, a arătat că pe parcursul colaborării cu Securitatea, dl. A. a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice) și a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei (art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și politice coroborat cu art. 30 din Constituția României), precum intenția unei persoane de a se călugări, așa cum rezultă din documentele existente în dosarul nr. x (cotă CNSAS), fila x.

Astfel, furnizarea de informații către Securitate în perioada comunistă, despre intenția unei persoane de a se călugări era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei.

Dat fiind faptul că statul comunist a descurajat și a îngrădit sistematic practicarea credinței, atât prin documente oficiale, cât și prin acțiuni concrete (cum sunt demolarea bisericilor, controlul informativ asupra reprezentaților cultelor și asupra enoriașilor etc.), denunțarea de către pârât a unei persoane care nu doar desfășura activități religioase, ci mai mult, intenționa să se călugărească, se înscrie în sfera delațiunilor care semnalau atitudini potrivnice regimului comunist și care erau de natură să genereze consecințe negative asupra persoanei denunțate.

Nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări, intimatul neputând să cunoască în momentul furnizării informațiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care acesta urma să le denunțe.

Este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.

În egală măsură, a doua condiție legală nu face niciun fel de referire la notorietatea informațiilor, dacă Securitatea știa și din alte surse, practic se adaugă la lege. Legiuitorul nu face distincție între informații, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare.

Intimatul nu a negat furnizarea notei informative, ci a încercat să explice contextul în care a transmis-o Securității și să justifice, astfel, furnizarea ei. Este evident că explicația dată de intimat și reținută de instanța de fond, aceea că a oferit indicii organelor de miliție pentru găsirea acelei persoane, nu poate reprezenta o veritabilă justificare a colaborării cu Securitatea.

În mod greșit instanța de fond a reținut că intimatul a colaborat cu organele de Miliție. Împrejurarea că informațiile date de intimat ajungeau la Securitate prin intermediul organelor de Miliție se datora faptului că, în mediul rural, Securitatea nu dispunea de birouri proprii, ținând legătura cu informatorii săi de la sate prin mijlocirea posturilor de Miliție. Intimatul era informatorul organelor de securitate, trimițând ofițerilor de securitate notele prin intermediul lucrătorilor Miliției.

În realitate, intimatul-pârât a furnizat, prin nota informativă din 06.08.1987, informații fostei Securități. Nota informativă a fost primită de plt. N.G. de la Postul de Miliție Mogoșani, în calitate de lucrător al Securității, nu ca subofițer de Miliție. În conformitate cu art. 3 lit. f) din Legea nr. 21 din 1969 privind organizarea și funcționarea Miliției, organele de Miliție aveau, în mediul rural, atribuții pe linia muncii de Securitate.

Pe de altă parte, intimatul nu a făcut o simplă informare Miliției, ci a furnizat informații fostei Securității prin lucrătorul acesteia (N.G.), în a cărei legătură se afla dl. A.. Astfel, ulterior Angajamentului olograf datat 25.06.1987, dosar nr. x (cotă CNSAS), fila x, o serie de documente menționate în nota de constatare (care descriu relația pârâtului Securitatea) au fost întocmite de numitul N.G.

Nu în ultimul rând, faptul că denunțul intimatului nu privește strict sfera relațiilor pentru care a fost recrutat, nu este în sine un motiv pentru a considera că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Aceasta deoarece textul legal nu impune ca informațiile colaboratorilor Securității să se circumscrie sferei pentru care acesta a fost recrutat. Ceea ce contează este ca informația să se refere la o atitudine potrivnică regimului comunist. Or, informația furnizată se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.

În concluzie, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Instanța de primă jurisdicție, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând în esență că informațiile furnizate organelor de Miliție de către pârât nu prezintă niciun element de legătură cu vreo activitate desfășurată împotriva regimului comunist sau a doctrinei de partid de la acel moment.

Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.(…)"

Prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității sau să fi înlesnit culegerea de informații de la alte persoane. A doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că, prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, este de necontestat că intimatul-pârât a semnat Angajamentul olograf nr. 8174/001 din 25.06.1987, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru cunoașterea stării de spirit a cooperatorilor de la CAP Mogoșani, județul Dâmbovița.

În concret, reține Înalta Curte că nota informativă olografă din 06.08.1987 are următorul conținut: "Vă informez despre A. G., care este dispărută de acasă din 30 iulie 1987, a afirmat față de sursă cu puțin timp, înainte de a dispărea, că vrea să se facă călugăriță și nu se mărită cu M.V. Din câte am stabilit, părinții ei au obligat-o să îl ia în căsătorie pe V. din interese materiale (are mașină, căruță, cal), iar cu ocazia cumpărăturilor în orașul Târgoviște a dispărut. Nu există dubii de dispariție suspectă și aceasta va apărea" - D 3632 (cotă CNSAS),vol. 18, fila x.

În deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, față de conținutul Notei informative olografe din 06.08.1987 date de intimatul-pârât, că nu sunt îndeplinite condițiile care vizează calitatea și efectele informațiilor furnizate, respectiv nu s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, deși în jurisprudența constantă a instanței supreme în această materie, s-a reținut că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității, în prezenta speță însă, informațiile furnizate nu se referă la manifestările religioase ale unei persoane, concretizată prin participarea la unele activități religioase interzise în acea perioadă sau prin apartenența sa la un anumit cult religios care nu ar fi fost tolerat de acel regim politic.

Analiza se efectuează, așadar, în fiecare caz în parte, iar în cazul de față, este evident că intimatul-pârât a încercat să ofere indicii organelor de Miliție pentru găsirea unei persoane minore, în condițiile în care părinții acesteia, care erau vecini cu intimatul-pârât, au reclamat dispariția sa.

Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, informațiile furnizate de intimatul-pârât organelor de Miliție la 06.08.1987 nu au vizat îngrădirea drepturilor și a libertăților fundamentale ale acelei persoane dispărute, ci aveau ca unic scop sprijinirea activității de găsire a acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1593 din 3 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.