ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2228/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.10.2022, sub nr. x/2022 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constatate existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe acest pârât.

Prin sentința nr. 262 din 17 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității in ceea ce-l privește pe pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, a susținut că instanța de fond nu a examinat apărările prezentate prin întâmpinare, nu a încadrat situația de fapt la normele de drept aplicabile, nu a analizat înscrisurile depuse la dosar efectuând o motivare care nu este permisă, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, recurentul a apreciat că sentința recurată, nemotivată în fapt și în drept, nu respectă exigențele art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul că instanța de fond a aplicat greșit legea, reținând că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acțiunii, înlăturând apărarea pârâtului cu privire la lipsa probelor din care să rezulte că prin activitățile întreprinse în calitate de ofițer de informații ar fi încălcat drepturile și libertățile fundamentale, constatând că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat si supus spre aprobare anumite măsuri represive, persoanele care le-au aprobat, respectiv persoanele care le-au executat, singurul element determinant fiind ca întreaga activitate de politie politică să vizeze încălcarea unor drepturi si libertăți fundamentale.

Pe linia aceluiași raționament, instanța a considerat că toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, conduc la constatarea calității de lucrător al Securității.

Pornind de la motivele care au condus la pronunțarea hotărârii recurate, solicită ca Înaltă Curte să constate că hotărârea a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 2 lit. b), prima teză, din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât, mai susține că, prin raportare la probele administrate în fața instanței de fond, reiese clar că acesta nu a îngrădit sau suprimat drepturi sau libertăți fundamentale prin niciuna dintre activitățile imputate.

În fine, susține recurentul -pârât instanța de fond nu a procedat la efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a constata dacă notele respective au fost date de recurent în stare de temere, constrângere sau chiar șantaj și nici nu a depus nici cele mai mici diligențe pentru a identifica persoana care suferit ca urmare a așa- ziselor activități de colaborare cu Securitatea.

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă și însușindu-și argumentele sentinței recurate.

În esență, a subliniat că solicitările formulate de recurentul-pârât de a completa probatoriul cu expertiza grafoscopică a notelor olografe furnizate către Securitate, precum și de a se emite adrese către CNSAS și SRI, nu pot fi primite în condițiile în care nici la primul termen de judecată acesta nu a formulat vreo apărare în acest sens, iar, în stadiul procesual actual aceste cereri nu îndeplinesc exigențele impuse de art. 492 C. proc. civ. Faptul că soluția instanței de fond este în discordanță cu modul în care recurentul-pârât și-a configurat apărarea și cu propriile sale convingeri nu constituie motiv de nelegalitate care să ducă la casarea deciziei recurate.

La rândul său, la data de 6.03.2023, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Din perspectiva acestor critici, se reține că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților, exigențe ce în cauză sunt îndeplinite de hotărârea atacată.

Raportat la motivarea instanței de fond, recurentul-pârât critică sentința în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, recurentul-pârât considerând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norma legală menționată.

Astfel, potrivit prevederilor legale, art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, CNSAS are obligația de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)- h^1) din același act normativ.

Prin urmare, în cauza de față, recurentul-pârât a fost verificat potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece la data demarării verificărilor ocupa funcția de membru al Consiliului local Sâniob, județul Bihor.

Nu are importanță dacă domnia sa a fost ales sau nu în funcția pentru care a candidat sau că nu este la primul mandat, procedura instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 se desfășoară în continuare. Relevant este ca la momentul declanșării verificărilor, pârâtul să dețină una din calitățile prevăzute la art. 3 lit. b)- h)

1

.

Înalta Curte are a observa, similar instanței de fond, că, în ceea ce îl privește pe pârâtul A. este evidentă îndeplinirea primei condiții prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta furnizând organelor de Securitate, informații despre colegii săi de liceu, astfel cum reiese din Nota informativă din 23 noiembrie 1976 care confirmă în mod indubitabil desfășurarea de catre parat de activități informative, aceasta coroborându-se cu Fișa colaboratorului nr. x, din care reiese că pârâtul a fost recrutat la 16.11.1977 de către Serviciul de contrainformații UM 02802 București Biroul teritorial Timișoara.

Totodată, a constatat, după cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind suficient ca activitățile desfășurate de persoana care a colaborat cu Securitatea sa vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fapt care reiese in mod neechivoc din Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 întocmită si semnată de pârât, coroborată cu Fișa colaboratorului nr. x, emisă de organele de securitate.

Astfel, noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât nu contestă recrutarea sa de către Securitate și nici paternitatea notelor olografe care au stat la baza acțiunii în constatarea calității de colaborator al Securității.

Din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, relevante sunt notele informative existente în dosarul nr. x care demonstrează faptul că pe parcursul colaborării cu Securitatea, recurentul a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, ce au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, dreptul la libera exprimare și dreptul la liberă circulație.

Cu titlu de exemplu, nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", identificată în dosarul persoanei pe lângă care a fost dirijat cu sarcini (dosar nr. x Bihor - cotă CNSAS, titular H.M.), în care se arată:

"Sursa vă informează despre H. M. H. în anul trecut foarte mult vorbea despre politica externă și internă a partidului. Despre nivelul de trai din țara noastră în comparație cu alte țări. Despre viața tinerilor în țările capitaliste, că ei au mai multe drepturi etc. Pentru aceste el a avut necazuri. în anul acesta nu mai vorbea nimic despre [cele] sus amintite. El vrea să dea admitere la psihologie și învață istoria Partidului Comunist Român și cărțile tovarășului Nicolae Ceaușescu." (dosar nr. x Bihor, fila x).

Notele informative au fost temeinic analizate de către prima instanță, concluzia delațiunii atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist fiind în acord cu practica amplă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de conținutul acestor informații, Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relațiile neoficiale dintre cetățenii români și cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetățenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă și care nu erau foarte bine cunoscute în țară, iar cetățenii străini puteau cunoaște adevărata situație cu privire la condițiile de viață din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în țară, situații care, evident, difereau profund față de cele prezentate de propaganda oficială a regimului.

Indiferent că ne aflăm în fața unei delațiuni care se referea la faptul că persoana denunțată critica regimul, sau la împrejurarea că cel denunțat avea relații cu cetățeni străini, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului întrucât ambele atitudini erau neagreate de regim, îngrădite de acesta și, în schimb, permise într-o ordine democratică.

Or, susținerilor recurentului-pârât nu pot fi primite în condițiile în care informațiile furnizate de acesta, au fost prelucrate de către structura Securității care îl recrutase, pe baza lor s-au determinat măsuri de adoptat și organe de sesizat.

Pentru argumentele expuse, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este îndeplinită, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță în sentința recurată.

A doua condiție de fond se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - și nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, nefăcând nici un fel de referire la notorietatea informațiilor, dacă Securitatea știa și din alte surse.

Legiuitorul nu face distincție între informații, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. În nicio situație denunțătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securității, ofițerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Ar fi trebuit, astfel, adoptată o atitudine diligentă, precaută de protejare a intereselor celorlalți cetățeni și să nu denunțe Securității informații care făceau referire la atitudini potrivnice regimului comunist, știind că asemenea informații prejudiciau persoanele denunțate.

Asta face diferența între o persoană obișnuită și un colaborator, interesul față de soarta celorlalte persoane. Denunțătorul așa cum este el caracterizat de art. 2 lit. b), nu) ține seama de alte persoane, nu are o atitudine diligentă și prin denunțurile sale vizează îngrădirea unor drepturi fundamentale.

De altfel, activitatea pârâtului, prezentata în dosarul de urmărire informativa nr. R 461935/1976 a constat în implicarea acestuia în obținerea informațiilor cu caracter personal referitoare la persoanele urmărite de Securitate, Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 fiind suficienta pentru a se constata că, prin prisma activităților desfășurate de către recurent în anul 1976, in timp ce era elev al Liceului Alexandru Moghioroș din Oradea, a creat o intruziune în viața privată a persoanelor urmărite, mai exact a colegilor săi de liceu.

Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat - reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste.

Este suficientă reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Deci, sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile și principiile Constituției, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens amintim Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 întocmită si semnată de recurentul -pârât, coroborată cu Fișa colaboratorului nr. x, emisă de organele de securitate, din acre reiese că activitatea acestuia din anii 1976 și 1977, astfel cum a fost prezentata in Nota de constatare nr. x din 29.07.2021 emisa de CNSAS, a fost orientată spre susținerea regimului totalitar comunist, vizând potențiali opozanți ai acestuia.

Nu pot fi considerate situații de excepție susținerile recurentului-pârât din cererea de recurs și din apărările formulate la fond, referitoare la faptul ca în anul al treilea de liceu nu vorbea bine românește, nu putea să se exprime bine și că ar fi scris după dictarea ofițerului de securitate angajamentul si rapoartele, aspecte care nu au determinat convingerea instanței că acesta nu ar fi înțeles conținutul angajamentului semnat cu organele de poliție politică la data de 25 iunie 1976 sau că ar fi fost constrâns în orice mod să efectueze activități informative prin care a denunțat atitudinile colegilor săi, potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

Nici atmosfera generalizantă existentă în perioada regimului comunist și invocate de recurentul-pârât, nu pot fi primite având în vedere prevederile de la art. 2 lit. b) teza II din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd în mod expres și limitativ cazurile de excludere a calității de colaborator al Securității.

În aceste condiții, având în vedere că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate și că nu este întrunit în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul și va menține sentința de fond atacată.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul recurentului-pârât A. și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 262 din 17 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 17 aprilie 2024.