ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5583/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.08.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 801 din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., invocând incidența motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În esență, a arătat că instanța de fond a constatat calitatea de colaborator doar în baza raportului de expertiză grafoscopică care, în opinia sa, prezintă multe neconcordanțe și necesită lămuriri cu privire la mai multe aspecte, însă instanța, fără să motiveze în fapt și în drept a respins solicitarea pârâtului de lămurire a expertizei. De asemenea, fără nicio motivare, instanța a respins solicitarea de a fi audiat martorul B. care ar fi putut să lămurească condițiile în care au fost scrise documentele respective - Angajamentul și Nota din data de 27.12.1988. A mai menționat că întreg materialul probator și inclusiv martorii au fost propuși de către pârât, în condițiile în care sarcina probei trebuia să aparțină reclamantului, fiind clar că pârâtul nu a fost pe picior de egalitate cu cel care îl acuză și care solicită constatarea calității de colaborator al Securității. Concluzionând, a susținut că prin refuzul instanței de a lămuri expertiza, precum și prin refuzul de a audia martorul propus, pârâtului nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 C. proc. civ. În continuare, a arătat că instanța de fond a reținut doar punctul de vedere al CNSAS și a preluat argumentația acestuia, precizând faptul că este suficientă furnizarea unei singure informații pentru a se retine calitatea de colaborator și că pârâtul "a conștientizat" faptul că împotriva acelei persone se puteau lua măsuri de verificare și urmărire. În ceea ce privește persoana la care face referire informarea, era de notorietate faptul că aceasta aparține cultului Baptist, cult recunoscut în România la acea vreme, precum și că împotriva acelei persoane nu a fost luată niciodată vreo măsura și nici nu a fost în pericol de a fi supusă vreunei urmăriri sau discriminări. Totodată, a mai arătat că pârâtul chiar dacă ar fi dat această informare, nu a conștientizat niciun moment că persoana respectivă ar fi fost în vreun pericol. A considerat că nu sunt întrunite elementele prevăzute în O.U.G. nr. 24/2008 art. 2 lit. b) întrucât, întreg dosarul conține doar 2 documente, respectiv un angajament și o notă informativă, ori conform articolului precitat, sunt necesare mai multe documente și acțiuni repetitive. De asemenea, a mai arătat că, în speță, nu există intenția pârâtului sub nicio formă și că din întreg dosarul nu a reieșit că pârâtul ar avea o conduită de colaborator al Securității, nefiind date/rapoarte/informatii pe care acesta să le fi dat nici în armata, nici în școala și nici în cadrul C. în care își desfășura activitatea. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A.. Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că activitatea desfășurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Împotriva acestei hotărâri pârâtul a formulat recurs și a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., susținând, pe de o parte, că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, nefiind de altfel dezvoltate de către recurentul-reclamant argumente reale care să justifice invocarea sa. Înalta Curte amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În concret, ceea ce critică recurentul-pârât, prin invocarea acestui motiv de casare, este refuzul primei instanței de a lămuri expertiza grafoscopică efectuată în cauză, precum și refuzul de a audia martorul propus (B.), considerând că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, recurentul-pârât a înțeles să critice modul în care instanța de fond a apreciat utilitatea, concludența și pertinența probelor administrate în cauză, aspect care nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului. Totodată, nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea refuzului primei instanței de a lămuri expertiza grafoscopică și de a audia martorul propus, câtă vreme în practicaua încheierii din 08.04.2022 se regăsesc argumentele pe care instanța le-a avut în vedere când a respins solicitările pârâtului în materie de probatoriu. În concluzie, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu formulează critici privind încălcarea unor reguli de procedură de către prima instanță, a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ci este nemulțumit de soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de chemare în judecată. Analizând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, fiind corectă aplicarea și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor de drept material reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Înalta Curte constată că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. Instanța de control judiciar reține că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, având în vedere conținutul notei informative din data de 27.12.1988, întocmită și semnată olograf de pârât cu numele conspirativ, referitoare la apartenența și activitățile desfășurate de numita DM în cadrul cultului baptist: "Vă informez că în satul Sâncraiu Almașului numita DM desfășoară o intensă activitate în favoarea cultului baptist și se întâlnește cu alți baptiști". Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în jurisprudența sa constantă în această materie, că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității. În plus, este cunoscut faptul că respectivul regim încerca să descurajeze și să limiteze prin toate mijloacele practicarea religiei, în special activitățile cultelor minoritare, chiar și a celor care se bucurau de o recunoaștere oficială. Reține instanța de control judiciar că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanei vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale și a acceptat această consecință. Astfel, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viața privată consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei, consacrat de art. 18 din același Pact și de art. 30 din Constituția României din 1965. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că este suficientă pentru constatarea calității de colaborator furnizarea unei singure informații care satisface cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind lipsite de relevanță comparațiile făcute de recurentul-pârât cu alte dosare având același obiect, în care cei care aveau calitatea de colaboratori au dat note informative repetate sau au raportat fapte potrivnice regimului comunist referitoare la mai multe persoane. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.