ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5104/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtul A. de lucrător al Securității.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2650 din 27 iunie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând ca în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. să se dispună casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.

Hotărârea contestată

Prin decizia nr. 4613 din data de 10 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2650 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a dispus casarea sentinței atacate și, rejudecând, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant.

A fost constatată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

II. Contestația în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.12.2019, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4613 din data de 10 octombrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ.

Se susține de către contestator, în esență, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor erori materiale, cu privire la poziția pe care o ocupa în structurile interne ale instituției Securității București, la regulamentul intern de funcționare al acestei instituții si, în consecința, cu privire la raporturile de munca cu Lt. B., cel care a instrumentat dosarul în raport cu care se judeca prezenta cauza.

De asemenea eroarea materiala s-a purtat si asupra calificării date de instanța de recurs, în ședința de judecata, a excepției inadmisibilității recursului CNSAS, invocata de către contestator prin întâmpinare, ca "excepție a nulității", fără a-i permite sa susțină temeiul pentru care a invocat-o, înainte de a o respinge.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, casarea deciziei contestate și, pe cale de consecință, menținerea soluției Curții de Apel București nr. 2650 din 27.06.2017 ca fiind legală și temeinică.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Semnificația conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, păstrându-și actualitatea și în urma modificărilor survenite prin noul din C. proc. civ., prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Esențial este, în cadrul acestui motiv de contestație în anulare, că nu se realizează o nouă judecată a faptelor prin reaprecierea probatoriului administrat, cum solicită autorul cererii.

Conturând presupusa greșeală materială, contestatorul a reclamat împrejurarea că în mod eronat s-a apreciat prin decizia atacată asupra procedurilor interne de lucru ale instuției securității, care impuneau ca ofițerii cu experiență să-i sprijine în lucrările dificile pe ofițerii nou veniți. Totodată, nu s-a avut în vedere că atunci când lipsea șeful serviciului, lucrările erau prezentate șefului securității de ofițerul cu funcția cea mai înaltă, astfel explicându-se suplinirea semnăturii lt.-col. C..

Constată instanța că aspectele invocate prin contestația în anulare de față au fost analizate și dezlegate pe baza înscrisurilor existente la dosar de instanța de recurs.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a soluției adoptate în ceea ce privește întrunirea condițiilor prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Reține Înalta Curte că în jurisprudența CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei.

În ceea ce privește critica privind calificarea dată de instanța de recurs "excepției inadmisibilității" invocate de contestator prin întâmpinare, se constată că nici acest motiv nu poate fi circumscris noțiunii de "greșeală materială" cerută de textul de lege, constituind de asemenea, motiv de recurs, care nu poate fi primit, pentru aceleași considerente mai sus arătate, pe calea contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4613 din data de 10 octombrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.