ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6138/2019

Ședința publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, pe ca le de consecință, constatat calitatea de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Împotriva sentinței civile nr. 2151 din 7 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimatul -reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție constatarea nulității recursului. În ceea ce privește excepția nulității recursului a arătat că raportat la împrejurarea că, prin motivelor de recurs care reiau, în mare parte, chestiuni antamate în întâmpinare formulată în fața instanței de fond nu sunt invocate chestiuni de legalitate a sentinței atacate. Pe fond, a solicitatat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. În opinia sa, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale, incidente in cauză.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. civilă.

Însă, prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 octombrie2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat pentru considerentele ce urmează.

Prima și cea mai extinsă parte din recurs se constituie într-o expunere a vieții și activității lui B., aspecte care însă nu au legătură cu cauza și astfel nu au a fi analizate.

Cu adevărat motivele de recurs se regăsesc în pag. 6-7, recurentul afirmând că masurile întreprinse privindu-1 pe B. au fost impuse de necesitatea prevenirii unor acțiuni prin violenta, cu potențial caracter terorist, acestea constituind principala direcție de acțiune in D.U.I. Roman.

In acest context, acesta se referă la aceea că acțiunile cu potențial caracter terorist nu pot fi diferențiate după modul si gradul de manifestare. De exemplu, de la pregătirea unui atentat cu bomba pana la simpla aruncare a unei sticluțe cu cerneala in fata unui președinte de stat sunt la fel de grave, cu caracter de imprevizibilitate privind reacțiile persoanei care săvârșește actul terorist, ale subiectului vizat sau ale gărzilor de corp si, nu in ultimul rând, ale persoanelor aflate in proximitatea ariei de săvârșire a faptei/faptelor.

Acesta a constituit motivul principal pentru care au fost inițiate măsurile asupra lui B., respectiv de a cunoaște si preveni orice intenție de acțiune a acestuia cu potențial caracter terorist.

A fost si motivul pentru care B. a fost semnalat si la Direcția a V-a Antiterorism, unde periodic se raportau date si informații despre acțiunile sau preocupările sale privind potențiale acte protestatare, care ar fi putut degenera in acte cu caracter terorist, precum si despre masurile întreprinse prin care sa fie determinat sa renunțe la astfel de acte (cum a fost influențarea pozitiva).

Anchetarea lui B. după ce la postul de radio "C." s-a citit o scrisoare in care se prezenta situația lui ca urmare a solicitării plecării definitive din tara, s-a făcut pentru că așa prevedeau procedurile in astfel de situații. In fapt, nu a fost o anchetă propriu-zisă, ci o discuție în care i s-a solicitat lui B. să dea explicații referitoare la aspectul semnalat, concluziile la finalul discuției fiind că nu el a trimis scrisoarea.

Se mai susține de către recurent că masurile propuse, care i-au fost transmise si ordonate de șefii ierarhici, au avut un caracter formal, fiind propuse pentru a se finaliza acest dosar.

In ceea ce privește dosarul nr. x (cota C.N.S.A.S.), petentul D. a fost condamnat de către o instanța în anul 1981 la peste 6 ani de închisoare cu executare pentru săvârșirea cu intenție a unor infracțiuni contra Siguranței Naționale, iar propunerea părți de "continuare a urmăririi informative in acest dosar, de asemenea preluat de la alt ofițer, a vizat tot masuri preventive pentru ca petentul sa nu mai comită infracțiuni de acest gen, aspect realizat pana la plecarea sa definitiva din tara. Partea apreciază că nici în acest caz nu sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiții stipulate de O.U.G. nr. 24/2008.

Rezultă dintr-un început faptul că recurentul nu neagă situația astfel cum a fost reținută, apărările sale fiind că măsurile propuse "i-au fost transmise și ordonate de șefii ierarhici, au avut caracter formal", astfel de apărări neputând a se constitui în aspecte care să conducă la o altă concluzie în ceea ce privește incidența prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit cărora, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității", este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana să fi avut calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989;

- în calitatea menționată, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

Cât privește necesitatea măsurilor din perspectiva prevenirii unor acțiuni prin violență cu un potențial caracter terorist, afirmația nu este dovedită prin niciun înscris aflat la dosarul cauzei.

Urmează a fi înlăturate și alte argumente ale recurentului pârât privind faptul că "activitatea mea a avut un caracter legal, s-a desfășurat conform actelor normative în vigoare", deoarece, definiția legală a noțiunii de lucrător al Securității sau Miliției vizează suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și nu încălcarea normelor și reglementărilor existente în legislația statului comunist, respectiv că un angajat al Ministerului de Interne care, respectând instrucțiunile și regulamentele în vigoare, a participat direct la instrumentarea un dosar de urmărire încălcând, din motive politice, drepturi și libertăți fundamentale garantate atât de Constituție, cât și de tratatele internaționale ratificate de România, corespunde definiției lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Dreptul civil pe care pârâtul l-a încălcat în activitatea sa, ca ofițer de Securitate, era prevăzute și garantat de Constituția în vigoare la acea dată.

Așișderea în cel de-al doilea caz privind pe D., față de care recurentul a propus continuarea urmăririi informative, cele două condiții impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 apar îndeplinite cumulativ relevant fiind faptul că rezoluția recurentului s-a făcut în legătură cu semnalările că "s-a menținut pe poziție dușmănoasă, acuzând o pretinsă lipsă de drepturi și libertăți în țara noastră" și "pentru obținerea aprobării plecării definitive din țară s-a situat în continuare pe o poziție dușmănoasă, protestatară" și nu ca eventual fost condamnat.

Astfel, în raport de argumentele invocate, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2151 din 7 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2019.