ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2019/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe reclamant.

Prin Sentința nr. 3412 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva Sentinței nr. 3412 din 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs A.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Printr-un prim motiv de recurs, recurentul-pârât consideră că hotărârea este nemotivată, deoarece considerentele reprezintă copierea acuzațiilor și afirmațiilor din nota de investigații sau din acțiunea în constatare

Instanța de fond nu a analizat și nu a motivat susținerile pârâtului, cu referire la neaplicarea disp. art. 5 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, acesta neavând în prezent nicio funcție politică; greșita solicitare de către reclamantă a aprecierii instanței asupra calității de colaborator al Securității, ceea ce nu poate face obiectul unei acțiuni în constatare; stabilirea unei situații nereale, nu rezultă că în anul 1978 pârâtul a fost recrutat conștient și benevol sub numele conspirativ "B." și că a fost respectată procedura de recrutare.

Se mai arată că prima instanță nu a clarificat și nici motivat teza susținută de reclamant, în sensul că pârâtul ar fi avut o identitate dublă, fiind în același timp colaboratorul B. și informatorul C., pe linie de învățământ și tineret și nici apărarea privind legătura speculativă a ofițerilor, respectiv explorarea în orb a pârâtului.

Instanța de fond nu a motivat respingerea probei cu expertiză grafologică de comparare a scrisului și a prezentat concluzii eronate cu privire la stagiul militar în anii 1980 - 1982.

3.2. Cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită a legii

Recurentul-pârât susține că așa-zisa recrutare a sa a avut loc când acesta era minor, elev, la vârsta de 15 - 16 ani, sub pretextul că va fi angajat în securitate, iar materialul semnat și scris de acesta nu a fost datat, nume de cod nu i-a fost atribuit în scopul de a fi folosit ulterior, motiv pentru care expertiza grafologică este necesară în cauză.

Mai arată recurentul-pârât că relatările făcute în scris nu au fost semnate cu nume conspirative, ci scrise cu majuscule, la fel și titulatura de început "notă informativă", care în toate materialele prezentate avea un alt scris, alte caractere și era completată ulterior cu scrisul olograf al ofițerului de securitate, în partea din stânga-sus.

Cele mai multe rapoarte erau dictate de ofițerul de securitate, iar recurentul-pârât avea reprezentarea că acestea semnalau activități ilicite și nu aveau legătură cu viața de familie, privată sau comentarii dușmănoase la adresa partidului și regimului comunist.

În plus, recurentul-pârât susține că nu a primit nicio recompensă, sumă de bani, dar ofițerul de securitate plătea consumația atunci când întâlnirile aveau loc la un local și nu este corect ca decontarea acestor cheltuieli să îi fie atribuită.

II. Soluția instanței de recurs

Prima instanță a motivat întrunirea disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității pe baza conținutului Notei nr. x/1883 din 24 august 2013 din care rezultă că acesta a fost recrutat în anul 1978 ca informator, cu numele conspirativ "B.", în vederea culegerii de informații din rândul tinerilor din Slobozia și că pe perioada stagiului militar obligatoriu ar fi continuat colaborarea în vederea supravegherii militarilor din unitate.

A mai apreciat instanța de fond, în același sens, nota informativă semnată olograf la 21 octombrie 1978, precum și cele furnizate în perioada 28 august 1982 - 25 septembrie 1982, când pârâtul a semnalat organelor de securitate activitatea de propagandă religioasă a unor persoane, dând informații despre un cetățean care aparținea unui cult religios intitulat "adventiști", informație ce a fost utilizată de către ofițerii de securitate care au demarat măsuri de verificare a celor semnalate.

De asemenea, instanța de fond a arătat că din nota informativă din data de 25 septembrie 1982 se reține că instructajul a fost efectuat și sarcinile stabilite de ofițerul de securitate maior D., notele informative se află în dosarul de urmărire informativă nr. x deschis de organele de securitate pe numele cetățeanului care fusese semnalat ca având o activitate religioasă "subversivă".

Totodată, instanța de fond a constatat că pârâtul a fost invitat să poarte discuții cu familia persoanei urmărite și să semnaleze ce reacții are comunitatea adventistă din localitate, în conformitate cu nota informativă din 25 septembrie 1982.

Înalta Curte remarcă faptul că în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, judecătorul fondului nu a analizat și nu a motivat în niciun mod susținerile și apărările pârâtului.

Se confirmă astfel că hotărârea recurată este nemotivată în raport cu aspectele invocate de recurentul-pârât referitoare la:

- lipsa incidenței disp. art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul nemaiavând nicio funcție politică;

- solicitarea greșită a reclamantului în privința obiectului acțiunii;

- faptul că nu a fost recrutat conștient deplin și benevol sub numele conspirativ "B."

- neclarificarea tezei susținută de reclamant cu privire la identitatea dublă "B." și "C."

- efectuarea stagiului militar și perioada în care s-a desfășurat acesta;

- respingerea probei cu expertiză grafologică/grafoscopică;

- existența tezei transformării recrutării din obținerea unei cariere militare într-o activitate de exploatare informativă în orb, ce reprezenta o metodă operativă în culegerea de informații sub acoperirea unei identități false.

Dintre toate aspectele enumerate, prima instanță a consemnat în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2016, respingerea probei cu expertiză grafologică solicitate de pârât, motivând că proba nu este utilă și concludentă cauzei și considerând că înscrisurile depuse de părți în susținerea și combaterea acțiunii sunt suficiente pentru analiza pe fond a cauzei.

Cu ocazia pronunțării pe fondul cauzei, prima instanță, reținând că notele informative din 21 octombrie 1978 și 28 august 1982 - 25 septembrie 1982 sunt apte să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a omis cu desăvârșire să motiveze soluția din perspectiva celor susținute de pârât.

Din cuprinsul considerentelor sentinței atacate nu se poate deduce raționamentul instanței de fond cu privire la veridicitatea cuprinsului notelor informative, de unde rezultă că motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

Potrivit disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin Nota informativă din data de 24 octombrie 1978, aflată la dosarul de fond, se relatează că, în urma discuției purtate cu o cetățeancă, aceasta a spus că în orașul Slobozia o persoană pe numele E.. a arătat unei familii o mărturie de format mic a cultului adventist, acesta spunând că o are de la securiștii din București care au posibilități de multiplicare, astfel că a vândut mai multe, unor oameni ce cred în această sectă.

Prin nota informativă din data de 28 august 1982, ce se regăsește la dosarul de fond, se arată că sursa "B." s-a întâlnit cu numitul F., adventist de ziua a șaptea, care i-a spus că fratele său, G., a fost eliberat din penitenciar pentru că a dat o declarație prin care a recunoscut fapta, a făcut o cerere de grațiere și i s-a aprobat, dar și că a intervenit președintele H., precum și I.

În cuprinsul ultimei note informative apreciate de prima instanță ca îndeplinind condițiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, datată 29 septembrie 1982, sursa "B." informează că din discuțiile purtate cu M.I., care la rândul său a discutat cu niște vecini ai lui J., tatăl lui G., a rezultat că G. a fost condamnat pentru că a fost prins cu biblii, că G. era în legătură cu o navigatoare străină, condamnată și aceasta, apoi eliberată, ca apoi să fie și G. eliberat.

Înalta Curte apreciază că cele trei note informative nu sunt apte prin ele însele să conducă la concluzia că cele relatate au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin cele două note din datele de 28 august 1982 și 29 septembrie 1982, s-au selectat anumite discuții aflate de la alte persoane, în legătură cu condamnarea lui G. și faptele care au condus la grațierea acestuia, total neveridice, iar faptul că cel condamnat și rudele sale făceau parte din cultul adventist, era cunoscut de organele Securității.

Relatările nu au denunțat această apartenență, ci fapte colaterale, fără legătură cu religia lui G.

Împrejurarea conform căreia organele Securității au speculat relatarea în acest sens nu este imputabilă recurentului-pârât, deoarece numai fapta proprie și conținutul notelor pot încadra persoana în categoria colaboratorilor Securității în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât în legătură cu veridicitatea celor două note informative, din analiza acestora, se remarcă faptul că scrisul în mod cert nu aparține recurentului.

Astfel, nota din 29 septembrie 1982 conține același scris olograf pentru titlul "Nota informativă" «Sursa mă informează următoarele», conținutul notei și semnătura B./29 septembrie 1982.

De asemenea, nota din 28 august 1982 reliefează același scris olograf la toate elementele sus-menționate și, în plus, rubrica "Sarcini" este completată cu același scris din conținutul notei.

Față de acestea, Înalta Curte reține că cele două relatări nu îndeplinesc condițiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la nota informativă din data de 24 octombrie 1978, se remarcă că există două scrieri olografe diferite, prima conținând "Nota Informativă/Sursa informează următoarele" și cea de-a doua cuprinzând relatarea propriu-zisă și semnătura "B.".

Conținutul notei este în mod cert scris la dictarea ofițerului de Securitate, deoarece aceasta nu reprezintă o simplă relatare, ci rezultatul unei cercetări, afirmându-se "am stabilit următoarele".

Relatarea este îndoielnică și nu poate fi apreciată în contextul analizat, deoarece vorbește despre o persoana cunoscută deja de organele Securității, despre care "sursa" a aflat cu totul întâmplător, iar măsurile luate au fost în sensul că aceasta nu are posibilități informative pe lângă persoana în cauză.

Înalta Curte va ține seama și de faptul că relatarea din 24 octombrie 1978 se află în dosarul informativ ce-l privește chiar pe recurentul-pârât, iar din lecturarea filelor ce conțin actele depuse de reclamant în dovedirea notei de constatare, rezultă împrejurarea asemănătoare cu cele deja arătate mai sus și, în plus, nu există nicio dovadă că recurentul-pârât a primit vreo sumă de bani, astfel cum se pretinde prin acțiune.

În legătură cu angajamentul existent la dosarul de fond, din cuprinsul acestuia nu rezultă într-adevăr data înscrisului, însă acesta nu are o valoare probatorie în sine, ci doar coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la numele conspirativ "C.", se reține că și în cuprinsul notei de constatare, atașată acțiunii introductive, se arată că numai într-un singur document (Raport din vol. 1) este menționat acest nume, de unde rezultă că, în privința îndeplinirii condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu produce nicio consecință juridică.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că celelalte aspecte invocate de recurentul-pârât, în apărare, sunt fără relevanță și nu vor mai fi analizate, mai ales că deja s-a constatat întrunirea motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, constatându-se că cele două motive de nelegalitate invocate sunt fondate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 3412 din 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând în fond cauza, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - CP