ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6355/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 213 din 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel București a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 231 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtul A., neîntemeiat în drept, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală în raport de probele ce rezultă din înscrisurile administrate în cauză, ca mijloc de probă, precum și de dispozițiile legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 24/2008. Instanța de fond a apreciat existența calității sale de colaborator exclusiv pe baza unor "dezinformări", situație care a generat aplicarea nejustificată a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Referindu-se la cele două note informative existente la dosar și pe care instanța le consideră acuzatoare, pe baza susținerilor neîntemeiate ale reclamantului, arată că informațiile pe care le-a furnizat prin intermediul lor erau cunoscute de către ofițeri. Concret, arată că prima notă privește o discuție purtată cu B.O. și R.T. în prezența lui A.L., despre o știre transmisă la "B.", în care A.L. i-a relatat că mătușa ei din RFG a transmis o bandă magnetică la postul de radio menționat, privitor la condițiile grele în care trăiește familia acesteia la Victoria. Situația respectivă era cunoscută de ofițeri, aceștia știind ce se transmite. Recurentul-pârât susține că nu a făcut altceva decât să scrie ceea ce ei deja cunoșteau, ofițerul spunându-i că are nevoie de această notă pentru a motiva avizul de plecare din țară, fapt care s-a și întâmplat ulterior. Cea de-a doua notă citată de reclamant, din 23.04.1982, privind discuția cu C. a fost scrisă în aceleași condiții, la cererea ofițerului și urmărind același scop, acordarea avizului de plecare din țară. În acest din urmă caz, chiar i-a spus ofițerului că nu știe de acea emisiune, dar a scris respectiva notă pentru că era convins că face un bine. Faptele, așa cum au fost ele prezentate și probate, nu privesc conduite nocive ale celor despre care a dat note informative, precizând că, doar două au fost găsite așa zis nocive. Consideră că legiuitorul a dorit să incrimineze acele fapte ce puteau produce ori au produs încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce nu rezultă din dosarul cauzei, întrucât nu a dat informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar sau care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci, din contră, a dat date de notorietate publică, transmise de postul de radio "B.", la cererea ofițerului de securitate. În ceea ce privește angajamentul, atât reclamantul, cât și instanța au ignorat împrejurările în care a fost semnat, respectiv sub amenințarea pierderii locului de muncă, a propriei vieți și chiar a familiei sale, fiind, așadar, o consecință a unor presiuni ce nu puteau fi înlăturate. Prin urmare, întrucât nu a încălcat drepturile nimănui, prima instanță a apreciat în mod greșit aplicabilitatea în cauză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Prin rezoluția din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. 5.2. Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru motivele arătate în încheierea din 13.11.2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune al cărei obiect vizează constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât A.. Criticile recurentului-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate. În analiza efectuată de prima instanță asupra fondului cauzei aceasta a avut de cercetat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități a pârâtului A.. Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "b) (este) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Din conținutul Notei de constatare nr. x/12.11.2015, rezultă că pârâtul, electromecanic la Combinatul Chimic Victoria, a fost recrutat în anul 1980 în vederea supravegherii informative a persoanelor care întrețin relații neoficiale cu cetățenii străini, sub numele conspirativ "D.". În acest sens, recurentul-pârât a întocmit mai multe note informative, printre care și Nota informativă din data de 18.01.1981, semnată cu numele conspirativ "D.", identificată olograf în dosarul de rețea nr. x, fila x, (cotă C.N.S.A.S.), respectiv la dosarul instanței de fond, prin care informa Securitatea în legătură cu discuțiile purtate cu B.O. și R.T., respectiv: "În cursul lunii decembrie am avut o discuție cu numiții B.O. și R.T. în prezența lui A.L., în care numiții B.O. și R.T. au adus la cunoștință numitei A.L. că au auzit de ea la radio < B.>. Discutând apoi cu A.L., aceasta mi-a relatat că mătușa ei din RFG a trimis o bandă magnetică la < B.>, în care un vecin de-al mătușii sale, care se ocupă cu probleme politice, relata situația familiei A. din România, și anume: că familia trăiește după salariul fetei mijlocii, A.L., că mama respectivei nu poate să mai lucreze având o boală la mâini și că datorită acestor lucruri cere ca familia A. să primească pașapoartele pentru plecare definitivă în RFG." În același sens, a întocmit și Nota informativă din 6.05.1982 semnată, de asemenea, cu numele conspirativ "D.", identificată olograf în dosarul fond informativ nr. x, precum și la dosarul instanței de fond, în care informa Securitatea despre numitul K.H., respectiv: "Sursa informează că în data de 23.04.1982 discutând cu numitul K.H., acesta mi-a relatat că a auzit faptul că la postul de radio < B.> la emisiunea < România și drepturile omului> a fost citită și comentată o scrisoare trimisă la acest post de către K. din RFG, care este cumnatul numitei A.M., domiciliată în Orașul Victoria. Se insista prin această scrisoare ca familia A. compusă din mama și două fiice să fie lăsată să emigreze în RFG." Prima instanță a examinat, în cuprinsul hotărârii pronunțate, informațiile în discuție furnizate de pârât în perioada colaborării acestuia cu organele fostei Securități, reținând în mod corect că sunt întrunite cumulativ cerințele normei legale anterior enunțată. Prima condiție instituită de acest text de lege, ce se referă la furnizarea de informații referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, se apreciază ca fiind îndeplinită, atât timp cât pârâtul a furnizat informații privind nemulțumirea persoanelor nominalizate față de situația din țară, în raport cu cea din Occident, precum și apelarea la ajutorul unui post de radio interzis - radio "B.", activități care, la vremea respectivă, erau considerate activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care erau de natură a produce consecințe negative asupra celor vizați. După cum rezultă din jurisprudența instanței supreme în materie, furnizarea unei informații referitoare la o persoană care asculta postul de radio "B.", post identificat de autoritățile comuniste din România ca un dușman al regimului și cu atât mai mult intenția de a apela la ajutorul acestuia, reprezenta un act de sfidare a regimului, o asemenea atitudine fiind considerată ca fiind potrivnică regimului totalitar. Astfel cum este reglementată ipoteza legală, este suficient ca acțiunea de furnizare a informațiilor către organele de securitate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fără a fi necesar să se probeze în concret un rezultat care să rezide în îngrădirea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane. Reține instanța de control judiciar că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertățile fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă dreptul la viață privată. Nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că denunțul nu a fost făcut în scopul de a îngrădi drepturile cuiva, nu și-a dorit și nici nu a urmărit acest lucru, ci a acționat crezând că face un bine. Acestea sunt simple susțineri, fără suport probator și nerelevante din perspectiva textului de lege anterior invocat. În context, instanța de fond a apreciat corect că nu pot fi reținute apărările pârâtului în sensul că informațiile furnizate nu au avut efecte negative asupra persoanelor vizate, deoarece, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, este suficient ca informațiile furnizate să fie apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici critica recurentului conform căreia instanța de fond ar fi tras o concluzie generică și fără niciun suport probator atât timp cât din descrierea situației de fapt acesta nu a contestat că a redactat notele informative, însă neagă urmărirea producerii unor consecințe de natura celor reținute de prima instanță. În speță, față de argumentele invocate de recurent, raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de securitate, se observă că nu operează condițiile arătate în cuprinsul tezei a II-a a art. 2 lit. b) și care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reținerea calității de colaborator al Securității. Potrivit acestei teze, pentru ca informațiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziția Securității să fie cuprinse "în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" și ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată și condamnată". Respectivele condiții se referă la o situație de excepție - în care definiția enunțată de prima teză a articolului nu se aplică - și sunt, în consecință, de strictă interpretare și aplicare. Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, în temeiul art. 496 alin. (1) același Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului A., ca nefondat.