ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 mai 2011, SC S.I.G. SRL Iași a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, solicitând anularea Procesului-verbal de control financiar nr. AIF/6004 din 29 martie 2011, a Deciziei obligatorii nr. AIF/6072 din 29 martie 2011 și a Deciziei nr. 8039 din 29 aprilie 2011, precum și suspendarea executării acelorași acte administrative. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a stabilit în mod neîntemeiat în sarcina societății obligația de restituire a sumei de 1.221.679 RON, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie gratuită pentru veteranii de război și văduvelor de război.

Prin Sentința nr. 287 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea și a dispus atât anularea actelor administrative contestate, cât și suspendarea executării lor până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a efectuat în baza licențelor de traseu deținute transportul persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994, de la care a colectat biletele speciale de călătorie emise de Ministerul Transporturilor, pe baza cărora a completat documentele impuse de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005, avizate de filiala județeană a asociației veteranilor de război și verificate de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Sub acest aspect, s-au invocat notele de constatare întocmite de reprezentanții pârâtei în perioada 2009 - 2010, în care se consemnează faptul că toate cupoanele statistice pentru transportul auto interurban de persoane, prezentate de reclamantă, corespund cu situația centralizatoare a borderourilor, prin aceste înscrisuri confirmându-se atât numărul de persoane transportate, parcursul realizat, cât și numărul cupoanelor statistice și valoarea lor. Instanța de fond a stabilit că reclamanta, asigurând transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, nu avea obligația de a impune acestora să efectueze călătorii doar în limita județului de domiciliu sau să refuze îmbarcarea lor, cupoanele emise în baza Legii nr. 44/1994 neprevăzând distanța maximă de deplasare.

Din acest punct de vedere s-a reținut că reclamanta, în calitate de cărăuș, și-a exercitat corespunzător obligația de a asigura transportul veteranilor de război, pe distanța înscrisă de beneficiar în biletele de călătorie gratuite, având dreptul de a recupera contravaloarea prestației efectuate în beneficiul acestei categorii de persoane. De altfel, a mai stabilit instanța de fond, deficiențele constatate la controlul efectuat în 2011 de Curtea de Conturi se referă la modul de verificare a documentelor justificative de către reprezentanții organelor fiscale și nu aparțin operatorului de transport, împrejurare în raport de care actele administrative au reținut în mod eronat răspunderea patrimonială a societății reclamante.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că în mod greșit a considerat instanța că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială, în condițiile în care solicitările de călătorie din partea veteranilor de război contraveneau prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 și ale O.U.G. nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite pe trasee interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între stațiile situate în două localități din cadrul aceluiași județ, dacă nu există posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Prin urmare, a arătat pârâta, veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până la gara convenabilă din județul de domiciliu sau din județul limitrof, de unde se continuă călătoria gratuită cu trenul. Or, a precizat pârâta, reclamanta a decontat de la bugetul statului costuri și pentru călătorii efectuate pe trasee rutiere interjudețene, pe care exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată. S-a invocat de asemenea faptul că reclamanta nu a prezentat la controlul financiar efectuat cupoanele statistice de călătorie gratuită care, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 rămân la dispoziția agentului economic transportator împreună cu exemplarul 3 al borderourilor și al situației centralizatoare, ca documente justificative privind efectuarea prestațiilor.

În recursul formulat, pârâta a mai învederat, referitor la notele de constatare lunare întocmite de personalul compartimentului Activitate de trezorerie și contabilitate publică, că acesta nu avea posibilitatea de a verifica situația reală, faptică, a procedurii de utilizare a cupoanelor statistice, ci doar controla concordanța datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoane, privind numărul, seria, suma și totalul înscris în borderouri și situații centralizatoare. S-au formulat critici și cu privire la soluția de suspendare a executării actelor administrative contestate, deși în sentință nu s-a motivat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, controlul efectuat de reprezentanții pârâtei în luna martie 2011 cu privire la verificarea și avizarea documentației referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război a fost urmarea deficiențelor constatate de Curtea de Conturi la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, fapt ce a declanșat controlul respectivei activități și la alte autorități financiare județene, printre care și pârâta. Din actele dosarului rezultă că în intervalul de timp verificat, ianuarie 2008 - august 2010, reclamanta a pus la dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii, și nu s-au constatat erori. Aceste note de constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată. Prin aceste operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

În aceste împrejurări, chiar și în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în martie 2011, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestațiilor efectuate. Pentru nerespectarea dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancționată contravențional, astfel cum a motivat judicios prima instanță, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care s-a făcut dovada realității și întinderii prestațiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.

Curtea nu poate primi argumentul pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural. În calitate de operator de transport, reclamantei îi revenea obligația de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și limiteze călătoriile la județul de domiciliu. Astfel, actul normativ sus-menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza 2 fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

În consecință, criticile formulate de pârâtă nu au temei legal, reclamanta efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor. În raport de soluționarea fondului litigiului și menținând dispoziția de anulare a actelor administrative contestate, Curtea nu va mai analiza și motivul de recurs referitor la măsura suspendării executării în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, care nu mai prezintă interes. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 293 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ