ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5159/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 313 din 24 octombrie

2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta SC V.T. SRL în contradictoriu cu pârâta

D.G.F.P. a Județului Iași, și, în consecință a dispus anularea procesului-verbal

de control financiar nr. X1 din 6 mai 2011, a dispoziției obligatorii nr. X2 din

6 mai 2011 și a deciziei din 7 iunie 2011, acte administrative emise de D.G.F.P.

a Județului Iași, în ceea ce privește măsura de a se restitui la bugetul Ministerului

Transporturilor și infrastructurii suma de 2.106.908,5 RON, reprezentând cheltuielile

aferente transportului veteranilor de război, efectuate în perioada 1 ianuarie 2008-31

decembrie 2010; a menținut actele administrative contestate în ceea ce privește

măsura de a se restitui la bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

suma de 18.127 RON, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie

gratuită de care au beneficiat veteranii de război aferentă cupoanelor care nu au

înscrisă dată și/sau nu sunt semnate; a dispus suspendarea executării deciziei din

7 iunie 2011, a procesului verbal de control nr. X3 din 29 martie 2011, și a dispoziției

obligatorii nr. X2 din 6 mai 2011, în partea în care cererea de anulare a fost admisă,

până la data la care prezenta hotărâre va rămâne irevocabilă; a obligat pe pârâtă

să plătească reclamantei suma de 14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

taxe timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamanta a efectuat, în baza licențelor

de traseu deținute, transportul persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii

nr. 44/1994, de la care a colectat biletele speciale de călătorie emise de Ministerul

Transporturilor, pe baza cărora a completat documentele impuse de ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 266/2005, avizate de filiala județeană a asociației veteranilor

de război și verificate de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice

Iași.

Ulterior, ca urmare a

unei verificări efectuate de consilieri din cadrul Serviciului de Control Financiar

al D.G.F.P. Iași, verificare ce s-a finalizat prin procesul verbal înregistrat sub

nr. X1 din 6 mai 2011 s-a constatat că reclamanta nu a pus la dispoziția organelor

de control cupoanele statistice pentru perioada 2008-2009 și parțial 2010, care

împreună cu borderourile și situațiile centralizatoare au calitatea de a justifica

efectuarea prestațiilor de către beneficiarii Legii nr. 44/1994, societatea verificată

nejustificând realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor

aferente transportului veteranilor de război, respectiv: în anul 2008 suma de 412.230,5

RON, în anul 2009 suma de 997.123 RON, și în anul 2010 suma de 397.594 RON.

Organul de control a mai

reținut că, în raport de cupoanele verificate pentru anul 2010, s-a constat că o

parte vizează trasee județene sau interjudețene cu posibilitatea de a călători pe

calea ferată, nefiind justificată decontarea lor iar pentru alte cupoane în suma

de 18.127 RON, acestea reprezintă contravaloarea biletelor speciale de călătorie

gratuită de care au beneficiat veteranii de război aferentă cupoanelor care nu au

înscrisă dată și/sau nu sunt semnate, drept pentru care, în sarcina reclamantei

a fost stabilită obligația de a restitui la bugetul din care a fost acordată suma

totală de 2.125.035,5 RON; act de control în baza căruia a fost emisă dispoziția

obligatorie nr. X2 din 6 mai 2011, prin care s-a stabilit restituirea sumei încasată

în 30 de zile.

împotriva procesului verbal

de control financiar și a dispoziției obligatorii menționate, SC V.T. SRL a formulat

plângere, pe care D.G.F.P. Iași a respins-o, prin decizia din 7 iunie 2011.

Examinând dispozițiile

legale incidente, raportat la situația de fapt, prima instanță a reținut că reclamanta,

asigurând transportul veteranilor de război, conform solicitării lor, nu avea obligația

de a impune acestora să efectueze călătorii doar în limita județului de domiciliu

sau să refuze îmbarcarea lor, cupoanele emise în baza Legii nr. 44/1994 neprevăzând

distanța maximă de deplasare.

Totodată, prima instanță

a apreciat că reclamanta, în calitate de cărăuș, și-a exercitat corespunzător obligația

de a asigura transportul veteranilor de război, pe distanța înscrisă de beneficiar

în biletele de călătorie gratuite, având dreptul de a recupera contravaloarea prestației

efectuate în beneficiul acestei categorii de persoane și că, anterior, reprezentanții

pârâtei au constatat și atestat realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate

și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război.

Sub acest aspect, s-au

invocat notele de constatare întocmite de reprezentanții pârâtei în perioada 2009-2010

în care se consemnează faptul că toate cupoanele statistice pentru transportul auto

interurban de persoane, prezentate de reclamantă, corespund cu situația centralizatoare

a borderourilor, prin aceste înscrisuri confirmându-se atât numărul de persoane

transportate, parcursul realizat, cât și numărul cupoanelor statistice și valoarea

lor.

În fine, judecătorul fondului

a mai reținut și faptul că deficientele constatate la controlul efectuat în 2011

de către Curtea de Conturi se referă la modul de verificare a documentelor justificative

de către reprezentanții organelor fiscale și nu aparțin operatorului de transport,

împrejurare în raport cu care actele administrative au reținut în mod eronat răspunderea

patrimonială a societății reclamante.

Prima instanță a apreciat,

însă, că suma de 18.127 RON, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie

gratuită de care au beneficiat veteranii de război aferentă cupoanelor care nu au

înscrisă dată și/sau nu sunt semnate nu îndeplinea condițiile legale pentru a putea

fi încasată, datorită viciilor menționate, condiții în care actele administrative

contestate sunt legale, în limita acestei sume.

Instanța fondului a apreciat

ca întemeiată cererea de suspendare a executării celor trei acte administrativ-fiscale,

având în vedere cuantumul ridicat al sumelor, consecințele negative asupra activității

reclamantei și prejudiciile greu reparabile în situația executării silite.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit prima instanță

a reținut că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială,

în condițiile în care solicitările de călătorie ale veteranilor de război contraveneau

prevederilor ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 226/2005 și ale O.U.G.

nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite

pe traseele interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între stațiile situate

în două localități din același județ, dacă nu există posibilitatea de călătorie

pe calea ferată.

Veteranilor de război

din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până

la gara convenabilă din județul de domiciliu sau din județul limitrof, de unde se

continuă călătoria gratuită cu trenul, însă reclamanta a decontat de la bugetul

statului costuri și pentru călătorii efectuate pe trasee interjudețene, deși exista

posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

În acest sens, recurenta-pârâtă

a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor

și văduvele de război, în sensul că legiuitorul nu a făcut distincția (adăugată

de organul fiscal) potrivit căreia, în cazul localităților rurale lipsite de stație

C.F.R., veteranii ar fi îndreptățiți a folosi mijloacele auto, doar până la cea

mai apropiată stație C.F.R.

Recurenta-pârâtă a criticat

sentința atacată întrucât s-a reținut că transportatorul este exonerat de obligația

de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației efectuate din momentul în care

s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul compartimentului

Activitatea Trezoreriei și Contabilitate Publică.

În ceea ce privește soluția

dată cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond nu a

motivat îndeplinirea condițiilor legale pentru a se dispune suspendarea executării

actelor administrative atacate.

Intimata-reclamantă SC

V.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat

și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele arătate

în continuare.

Astfel cum a reținut instanța

de fond, activitatea desfășurată de intimata-reclamantă a fost supusă unui control

financiar efectuat de reprezentanții recurentei-pârâte privind modul de acordarea

a sumelor reprezentând transferuri/subvenții acordate de la bugetul de stat pentru

decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război,

pentru anii 2008-2010, controlul fiind finalizat prin încheierea procesului-verbal

de control nr. X1 din 6 mai 2011 și emiterea dispoziției obligatorii nr. X2 din

6 mai 2011.

Din actele depuse la dosar,

rezultă că în intervalul de timp verificat, respectiv 2008-2010, reclamanta a pus

la dispoziție reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente

prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii

nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au fost

verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă

atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor de război cât

și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate

în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au fost completate toate

datele cerute de formular conform legii, și nu s-au constatat erori.

Notele de constatare au

fost vizate pentru control financiar și s-a aprobat decontarea de la bugetul de

stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994, în

perioada verificată.

Prin aceste operațiuni

de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat, s-au confirmat practic

în realitate și întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele

referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor

transportate și parcursul realizat.

Astfel fiind, chiar și

în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul

fiscal ce a avut loc în anul 2011, s-a reținut în mod corect de către instanța de

fond că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor

ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora, reclamanta

a avut dreptul la recuperarea contravalorii prestației efectuate.

În ceea ce privește nerespectarea

dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, instanța de

control judiciar reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată

antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care s-a făcut dovada realității

și întinderii prestaților efectuate în beneficiul veteranilor de război.

În ceea ce privește argumentul

recurentei-pârâte privind încălcarea de către intimata-reclamantă a dispozițiilor

legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul

rural, nu poate fi primit, întrucât în calitate de operator de transport aceasta

avea obligația de a asigura transportul gratuit conform solicitării, dispozițiile

Legii nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor obligația de a-și limita călătoriile

la județul de domiciliu.

Potrivit actului normativ

susmenționat, nu se fac diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite

de stații C.F.R. și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată,

în art. 16 lit. a) teza a II-a fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și al

văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii

interne dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea

să călătorească pe calea ferată.

În consecință, criticile

formulate de recurenta-pârâtă nu au temei legal, reclamanta efectuând transportul

în beneficiul veteranilor de război și cu respectarea procedurii prevăzută pentru

decontare prin ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea

prestațiilor.

Astfel fiind, Înalta Curte

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către D.G.F.P. Iași

prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței

nr. 313 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie

2012.