ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5046/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5046/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. 423/45/2011

pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC I.T. SRL a chemat în judecată pe

pârâta D.G.F.P. a Jud. Iași pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 7975 din 28 aprilie 2011 prin

care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva procesului –

verbal de control financiar din 29 martie 2011 și a Deciziei obligatorii nr.

AIF/6093 din 29 martie 2011, anularea procesului – verbal și a deciziei

menționate.

de fond

Prin Sentința nr. 315

din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, a fost admisă acțiunea formulată

de către reclamanta SC I.T. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Jud. Iași,

în sensul că a fost anulată Decizia nr. 7975 din 28 aprilie 2011, Decizia

obligatorie nr. AIF/6093 din 29 martie 2011 și procesul – verbal de control

financiar 29 martie 2011 emise de către pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că SC I.T. SRL este o societate comercială

cu capital privat, având ca obiect principal de activitate efectuarea

transporturilor terestre de călători.

În baza

licențelor de traseu emise de către A.R.R., pentru trasee județene

și interjudețene, această societate comercială a efectuat

transportul, cu mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale

prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război. De la acestea a

colectat, în timp, biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor,

iar pe baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul

comun M.T.C.P. și M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre

avizare filialei județene a Asociației veteranilor de război, iar

ulterior D.G.F.P.

În baza acestor

deconturi a fost obținută contravaloarea prestației de transport din

fondurile Ministerului Transporturilor.

Din înscrisurile

depuse în cauză a reținut instanța de fond că verificarea cupoanelor statistice

pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către

inspectorii din cadrul serviciului „ Sinteza și asistența elaborării

și execuției bugetelor locale” – A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P.

Iași.

Rezultatele

verificărilor au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a atestat

că societatea a pus la dispoziție documentele justificative reprezentate

de cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice și

centralizatoarele acestora, fără a se semnala neconcordanțe ori

deficiențe în ceea ce privește seria cupoanelor, km parcurși, valoarea

totală, numărul cupoanelor și completarea tuturor datelor prevăzute în

formular.

Această procedură

respectă întocmai indicațiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă

în luna iunie 2006, iar prin Adresa nr. 41236 din 12 octombrie 2005 A.R.R. a

făcut cunoscut A.N.V.R., că: „conform Legii nr. 44/1994 și Ordinul comun M.T.C.T.-

M.F.P. nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile

sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu.”

Instanța a reținut că

în perioada 1 octombrie 2010 – 29 decembrie 2010 a avut loc un control intern

la serviciul A.I.F. și A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P. Iași finalizat

prin procesul – verbal din 29 decembrie 2010 a cărui tematică a constat în

verificarea modului de avizare, în perioada 2008 – 2009, a borderourilor lunare pentru decontarea biletelor speciale de călătorie cu mijloacele de

transport auto utilizate de veteranii de război și văduvele veteranilor de

război. S-a constatat că verificarea documentelor justificative aferente călătoriilor

gratuite efectuate de aceste persoane a fost făcută în mod defectuos, respectiv

s-a verificat doar dacă borderourile au fost avizate de asociațiile

veteranilor de război, dacă datele din borderouri concordă cu cele din

cupoanele statistice (nr., serie, sumă) corecta stabilire a totalurilor din

borderouri, fără a se avea drept obiectiv și riscul de depășire a

limitelor traseelor auto județene, precum și riscul ca tarifele de

transport înscrise în borderouri să fie mai mari decât cele practicate pe traseele

auto județene.

Sesizându-se aceste

deficiențe, autoritatea pârâtă a constatat necesitatea efectuării unor noi

controale tematice la societățile beneficiare.

Avându-se în vedere

modalitatea în care s-a procedat, dispoziția de a se reverifica

societățile comerciale ca urmare a unor pretinse deficiențe sesizate

în activitatea propriilor compartimente, instanța a analizat dacă reverificarea

dispusă se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 30/1991,

în forma în vigoare anterior abrogării prin art. 34 din O.U.G. nr. 94 din 11

noiembrie 2011 conform cărora: Într-un an calendaristic un agent economic poate

face obiectul unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea

bilanțurilor și determinarea sumelor datorate cu orice titlu stabilit

[...].

De la prevederile alin.

1 fac excepție acțiunile documentare, analiza și urmărirea

implementării unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea

și obținerea acordului agentului economic, precum și verificarea

reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legilor

financiare și fiscale, care se efectuează ori de câte ori este cazul.

Având în vedere că,

la data de 26 aprilie 2010, prin Adresa nr. II/30341, C.C. a sesizat A.N.A.F.

cu faptul că „din verificările efectuate la D.G.F.P. Botoșani” s-a

constatat avizarea nelegală a unor agenți economici transportatori, A.N.A.F.

a dispus controlul intern, iar deficiențele constatate în activitatea unor

compartimente au impus reverificarea unor societăți comerciale de

transport rutier de persoane.

Analizând această

situație prin prisma dispozițiilor legale, instanța de primă

jurisdicție a apreciat că este puțin probabil ca referindu-se la

„verificarea reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legii

financiare și fiscale”, legiuitorul să fi avut în vedere o activitate

defectuoasă chiar a compartimentelor de control din cadrul D.G.F.P., sesizată

ulterior de C.C. și care să impună reverificarea.

Reținând însă că

legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamațiile, care să impună reluarea

controlului, instanța a procedat la analiza aspectelor reținute în

procesul – verbal de control financiar întocmit cu prilejul reverificării

și în decizia emisă.

Astfel, în procesul

verbal din 29 martie 2011 s-a constatat că sumele decontate de SC I.T. S.R.L de

la bugetul M.T.I. au fost încasate nelegal și, în consecință s-a

dispus restituirea sumei de 1.507.965,5 lei. Aspectele reținute de către

organele de control financiare se structurează după cum urmează:

prezentate reprezentanților D.G.F.P. cupoanele statistice (biletele de

călătorie gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane

statistice;

borderourilor rezultă că distanțele pe care au fost transportați

beneficiarii cupoanelor gratuite, corespund unor trasee și din afara

județului Iași, pentru care societatea ar fi trebuit să întocmească

borderouri pe care să le supună spre avizare asociațiilor veteranilor de

război din județele respective.

Referitor la primul

aspect, instanța reține că, așa cum s-a probat în cauză,

verificarea cupoanelor statistice pentru transportul interurban de persoane cu

mijloacele auto din dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din

cadrul serviciului „Sinteza și asistența elaborării și

execuției bugetelor locale” A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P. Iași, iar în

nota de constatare întocmită ulterior s-a constatat că în urma controlului

efectuat a rezultat că toate cupoanele corespund ca serie, km și valoare,

precum și că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu

situația centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr. 44/1994”,

precizându-se că „numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul

cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor corespunde cu situația

centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu toate datele

cerute de formular, conform legii”, ”situațiile centralizatoare fiind

numerotate, semnate și ștampilate la A.N.V.R. Iași”, drept pentru care

borderourile lunare ale cupoanelor statistice A.N.V.R. cu autobuzul au fost

avizate de D.G.F.P.C.F.S. Iași, sub semnătură și cu aplicarea

sigiliului instituției publice menționate.

Având în vedere

această modalitate riguroasă de control și avizare, efectuată potrivit

dispozițiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) și conform

normelor interne ale organului de control, în urma căreia au și fost

decontate sumele aferente cupoanelor de călătorie, instanța apreciază că

din acel moment transportatorul era dezlegat de obligația de a mai dovedi

realitatea și întinderea prestației sale.

Dacă așa cum s-a

mai arătat, notele de constatare lunare întocmite de persoana desemnată din

cadrul serviciului abilitat, certifică existența cupoanelor, seria

acestora, valoarea, km parcurși și evidențierea tuturor acestor

date în situațiile centralizatoare, concluzia din procesul verbal de

control, în sensul că reclamantul nu justifică „realitatea și legalitatea

prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente

transportului veteranilor de război” instanța a concluzionat că este lipsită de

fundament faptic și legal.

Mai mult, instanța a

reținut că atât din constatările C.C., cât și din cele ale raportului de

prezentare, rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de

transport care au călătorit pe distanțe mai mari decât cele până la

stația de cale ferată cea mai apropiată sau în afara județului de

domiciliu.

Tot în ceea ce

privește primul aspect reținut în procesul verbal de control, se

impune a fi evidențiat faptul că deficiențele în modalitatea de

efectuare a controlului și avizării nu pot avea legătură cu operatorii de

transport și nu le pot angaja răspunderea patrimonială, atât timp cât nu

s-a dovedit că aceștia au acționat contrar legii sau că ar fi fost de

conivență cu cel care, efectuând controlul, a încălcat deliberat

dispozițiile legale. De altfel, nici acest din urmă aspect nu este dovedit

în vreun fel, toate actele administrative întocmite de către D.G.F.P. rămânând

în ființă și, continuând să producă efecte juridice, fiind opozabile

pârâtului, care le-a confirmat prin semnătură și aplicare de sigiliu,

independent de opinia redactorilor procesului - verbal de control și

decizia emisă în cauză.

Cu privire la cel de

al doilea aspect reținut prin procesul - verbal de control, vizând

prezentarea de către reclamantă a cupoanelor statistice pentru verificarea doar

la A.V.R. din Jud. Iași, instanța reține faptul că organele de

control au apreciat că transportatorul trebuia să prezinte raportat la numărul

de km parcurși și borderouri vizate de A.V.R. din alte județe,

însă au considerat că respectivele cupoane „pot aparține” și unor

veterani din alte județe, raționament bazat în mod evident pe o

supoziție de natură, în viziunea emitentului actului de control, a impune

restituirea prestațiilor de către transportator și a crea

certitudinea asupra nelegalității acestora.

Tot din această

perspectivă trebuie avute în vedere indicațiile transmise de A.N.A.F. prin

circulara emisă în cursul lunii iunie 2006, precum și Adresa nr. 41236/12

octombrie 2005 a A.R.R., prin care aceasta face cunoscut A.N.V.R. că: „conform

Legii 44/1994 și Ordinului comun M.T.C.T.- M.F.P. nr. 266/2005 nu există

nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul

județului de domiciliu”.

Aceste interpretări

sunt în acord cu dispozițiile art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994,

conform cărora „veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în

mediul rural, au dreptul în cursul unui an calendaristic la 12 călătorii interne,

dus - întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există

posibilitatea să călătorească pe calea ferată sau la 12 călătorii interne

gratuite dus-întors, pe căile ferate la alegere”.

Referirea la

călătorii „interne” este în mod evident făcută cu privire la călătoriile pe

teritoriul țării, iar nu în interiorul unui județ, așa cum

interpretează emitentul actelor administrative atacate.

Nu în ultimul rând

este de evidențiat faptul că în raport de cadrul normativ instituit prin

Legea nr. 44/1994, singurele obligații ce s-ar putea reține în

sarcina unui transportator public de persoane este aceea de a asigura

transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora de a accepta în

schimbul prestației efectuate biletele de călătorie gratuită emise de

Ministerul Transportatorilor și de a recupera prețul prestației

în procedura prevăzută de Ordinul Nr. 266/2005, obligații îndeplinite de

către societatea reclamantă.

Raportat la ansamblul

aspectelor reținute, Curtea a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă

este fondată, urmând să o admită cu consecința anulării actelor

administrative atacate.

Referitor la problema

inexistenței licențelor de trasee pentru intervalul 1 ianuarie 2008 – 30 iunie 2008,

reținută în procesul – verbal de control, Curtea reține că aceste documente nu

au fost expres solicitate de către organele de control, la momentul

verificării.

Reclamanta a

prezentat la dosar toate aceste licențe, în baza cărora a încasat deconturile

aferente perioadei 1 august 2008 – 30 iunie 2008, astfel încât decizia de a se

restitui suma de 157.024,50 lei apare ca neîntemeiată.

de D.G.F.P. a Jud. Iași

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei juridic

al recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

S-a arătat că urmare

a controlului efectuat de C.C. a României la D.G.F.P. a Jud. Botoșani, prin

care s-au constatat abateri în legătură cu verificarea și avizarea

borderourilor cupoanelor statistice ale biletelor speciale de călătorie și a

situațiilor centralizatoare prezentate de agenții economici transportatori,

prin circulara din 8 octombrie 2010, înregistrată la D.G.F.P. Iași cu nr. DGd2185

din 12 octombrie 2010, D.C.C. din cadrul A.N.A.F. a dispus efectuarea de

verificări, în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de

stat prin încasarea de către agenții economici transportatori a sumelor

reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, acordate conform prevederilor

Legii nr. 44/1994, fără respectarea prevederilor legale, precum și pentru

stabilirea măsurilor necesare recuperării acestora.

Organele de control

financiar au constatat faptul că sumele reprezentând contravaloarea biletelor

speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr. 44/1994 privind

veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de

război și înscrise în borderourile menționate în Tabelul nr. 2 din

procesul-verbal, aferente traseelor județene și intrajudețene, în sumă totală

de 1.507.965,5 lei au fost încasate de SC I.T. SRL, fără respectarea

dispozițiilor legale.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

aspectelor și excepțiilor invocate de reclamantă.

De asemenea, s-a

arătat că în mod greșit instanța a apreciat că transportatorul este dezlegat de

obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației din momentul în

care s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul

compartimentului A.T.C.P.

A fost criticată și

modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 44/1994.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Intimata - reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează

anularea Deciziei nr. 7975 din 28 aprilie 2011 prin care pârâta a respins

plângerea prealabilă formulată împotriva procesului – verbal de control

financiar din 29 martie 2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/6093 din 29

martie 2011, anularea procesului – verbal și a deciziei menționate.

În

acord cu hotărârea primei instanțe, Înalta Curte reține că, urmare a

deficiențelor constatate de C.C. la D.G.F.P. Iași, s-a efectuat un control de

către reprezentanții pârâtei în cursul anului 2011, cu privire la verificarea

și avizarea documentației referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie

gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, control efectuat și la alte

autorități financiare județene printre care și pârâta.

Din

actele depuse la dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, reclamanta a

pus la dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative

aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare

ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele

borderourilor.

Aceste

înscrisuri au fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar,

în care se atestă atât existența vizei prealabile a asociației județene a

veteranilor de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele

statistice prezentate, cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare,

conținând mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular,

conform legii și nu s-au constatat erori.

Respectivele

note de constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și

aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor

efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.

Prin

aceste operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat

s-au confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă,

respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de

călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

Așa

fiind, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de primă jurisdicție a

constatat că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu

respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente

justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze

contravaloarea prestațiilor efectuate.

Instanța

de control judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind

încălcarea de către intimata-reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea

transportului pentru veteranii de război din mediul rural.

În

calitate de operator de transport, intimatei îi revenea obligația de a asigura transportul

gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și

limiteze călătoriile la județul de domiciliu.

Actul

normativ menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone

lipsite de stații C.F.R. și cele domiciliate în localități ce au legături la

calea ferată, în dispozițiile art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul

veteranilor de război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul

unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe

mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe

calea ferată.

Înalta

Curte a reținut că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor art.

16 din Legea nr. 44/1994 și nu poate fi acceptată teza recurentei cu privire la

interpretarea dată de autoritatea publică de control.

În

ceea ce privește critica recurentei, potrivit căreia prima instanță nu s-a

pronunțat asupra tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată,

instanța de control judiciar constată că această critică nu poate fi primită,

întrucât instanța a analizat cererea reclamantei așa cum a fost dedusă judecății.

În

concluzie, intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor

de război și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005,

are dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor, astfel încât actele

administrativ fiscale emise de instituția pârâtă în mod corect au fost anulate

de instanța de primă jurisdicție.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 8 și 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de D.G.F.P. a Jud. Iași împotriva Sentinței nr. 315 din 25 octombrie 2011

a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 2.000 lei către intimata - reclamantă SC I.T. SRL, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.