ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5047/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5047/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. 426/45/2011

pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC "I." SRL a chemat în

judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.

8228 din 02 mai 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată

împotriva procesului-verbal de control financiar nr. AIF/6039 din 29 martie

2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/6040 din 29 martie 2011, anularea

procesului-verbal și a deciziei menționate.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 316

din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta SC "I." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Iași, în sensul că au fost anulate actele

administrative atacate, respectiv Decizia nr. 8228/2 mai 2011, Dispoziția

obligatorie nr. AIF/6040 din 29 martie 2011 și procesul-verbal de control financiar

nr. AIF/6039 din 29 martie 2011 emise de către pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că SC "I." SRL este o societate

comercială cu capital privat, având ca obiect principal de activitate

efectuarea transporturilor terestre de călători.

În baza licențelor de

traseu emise de către Agenția Rutieră Română, pentru trasee județene și

interjudețene, această societate comercială a efectuat transportul, cu

mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr.

44/1994 privind veteranii de război. De la acestea a colectat, în timp,

biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor, iar pe

baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul comun

M.T.C.P. și M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre avizare

filialei județene a Asociației veteranilor de război, iar ulterior Direcției

Generale a Finanțelor Publice.

În baza acestor

deconturi a fost obținută contravaloarea prestației de transport din fondurile

Ministerului Transporturilor.

Din înscrisurile

depuse în cauză a reținut instanța de fond că verificarea cupoanelor statistice

pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către

inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza și asistența elaborării și

execuției bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate

Publică din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Rezultatele

verificărilor au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a

atestat că societatea a pus la dispoziție documentele justificative

reprezentate de cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice și

centralizatoarele acestora, fără a se semnala neconcordanțe ori deficiențe în

ceea ce privește seria cupoanelor, km parcurși, valoarea totală, numărul

cupoanelor și completarea tuturor datelor prevăzute în formular.

Această procedură

respectă întocmai indicațiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă în

luna iunie 2006, iar prin adresa din 12 octombrie 2005 A.R.R. a făcut cunoscut

Asociației Naționale a Veteranilor de Război că: "conform Legii nr.

44/1994 și Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în

sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de

domiciliu."

Instanța a reținut că

în perioada 1 octombrie 2010 - 29 decembrie 2010 a avut loc un control intern

la serviciul Activitatea de Inspecție Fiscală și Activitatea de Trezorerie și

Contabilitate Publică din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași

finalizat prin procesul-verbal nr. AIF/6039 din 29 martie 2011 a cărui tematică

a constatat în verificarea modului de avizare, în perioada 2008 - 2009, a

borderourilor lunare pentru decontarea biletelor speciale de călătorie cu

mijloacele de transport auto utilizate de veteranii de război și văduvele

veteranilor de război. S-a constatat că verificarea documentelor justificative

aferente călătoriilor gratuite efectuate de aceste persoane a fost făcută în

mod defectuos, respectiv s-a verificat doar dacă borderourile au fost avizate

de asociațiile veteranilor de război, dacă datele din borderouri concordă cu

cele din cupoanele statistice (nr., serie, sumă) corecta stabilire a

totalurilor din borderouri, fără a se avea drept obiectiv și riscul de depășire

a limitelor traseelor auto județene, precum și riscul ca tarifele de transport

înscrise în borderouri să fie mai mari decât cele practicate pe traseele auto

județene.

Sesizându-se aceste

deficiențe, autoritatea pârâtă a constatat necesitatea efectuării unor noi

controale tematice la societățile beneficiare.

Avându-se în vedere

modalitatea în care s-a procedat, dispoziția de a se reverifica societățile

comerciale ca urmare a unor pretinse deficiențe sesizate în activitatea

propriilor compartimente, instanța a analizat dacă reverificarea dispusă se

încadrează în dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 30/1991, în forma în

vigoare anterior abrogării prin art. 34 din O.U.G. nr. 94 din 11 noiembrie 2011

conform cărora: Într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul

unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea bilanțurilor și

determinarea sumelor datorate cu orice titlu stabilit [...].

De la prevederile

alin. (1) fac excepție acțiunile documentare, analiza și urmărirea

implementării unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea și

obținerea acordului agentului economic, precum și verificarea reclamațiilor cu

privire la existența unor eludări ale legilor financiare și fiscale, care se

efectuează ori de câte ori este cazul.

Având în vedere că,

la data de 26 aprilie 2010, prin adresa nr. II/30341, Curtea de Conturi a

sesizat A.N.A.F. cu faptul că "din verificările efectuate la D.G.F.P.

Botoșani" s-a constatat avizarea nelegală a unor agenți economici

transportatori, A.N.A.F. a dispus controlul intern, iar deficiențele constatate

în activitatea unor compartimente au impus reverificarea unor societăți

comerciale de transport rutier de persoane.

Analizând această

situație prin prisma dispozițiilor legale, instanța de primă jurisdicție a

apreciat că este puțin probabil ca referindu-se la "verificarea

reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legii financiare și

fiscale", legiuitorul să fi avut în vedere o activitate defectuoasă chiar

a compartimentelor de control din cadrul D.G.F.P., sesizată ulterior de Curtea

de Conturi și care să impună reverificarea.

Reținând însă că

legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamațiile, care să impună

reluarea controlului, instanța a procedat la analiza aspectelor reținute în

procesul-verbal de control financiar întocmit cu prilejul reverificării și în

decizia emisă.

Astfel, în

procesul-verbal din 29 martie 2011 s-a constatat că sumele decontate SC

"I." SRL de la bugetul M.T.I. au fost încasate nelegal și, în

consecință s-a dispus restituirea sumei de 720.088 lei. Aspectele reținute de

către organele de control financiare se structurează după cum urmează:

prezentate reprezentanților D.G.F.P. cupoanele statistice (biletele de

călătorie gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane

statistice;

borderourilor rezultă că distanțele pe care au fost transportați beneficiarii

cupoanelor gratuite, corespund unor trasee și din afara județului Iași, pentru

care societatea ar fi trebuit să întocmească borderouri pe care să le supună

spre avizare asociațiilor veteranilor de război din județele respective.

Referitor la primul

aspect, instanța reține că, așa cum s-a probat în cauză, verificarea cupoanelor

statistice pentru transportul interurban de persoane cu mijloacele auto din

dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului

"Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale"

Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul D.G.F.P. Iași,

iar în nota de constatare întocmită ulterior s-a constatat că în urma

controlului efectuat a rezultat că toate cupoanele corespund ca serie, km și

valoare, precum și că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu

situația centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr.

44/1994", precizându-se că "numărul persoanelor transportate,

parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor

corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu

toate datele cerute de formular, conform legii", "situațiile

centralizatoare fiind numerotate, semnate și ștampilate la A.N.V.R. Iași",

drept pentru care borderourile lunare ale cupoanelor statistice A.N.V.R. cu

autobuzul au fost avizate de D.G.F.P.C.F.S. Iași, sub semnătură și cu aplicarea

sigiliului instituției publice menționate.

Având în vedere

această modalitate riguroasă de control și avizare, efectuată potrivit

dispozițiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) și conform normelor

interne ale organului de control, în urma căreia au și fost decontate sumele

aferente cupoanelor de călătorie, instanța apreciază că din acel moment

transportatorul era dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și

întinderea prestației sale.

Dacă așa cum s-a mai

arătat, notele de constatare lunare întocmite de persoana desemnată din cadrul

serviciului abilitat, certifică existența cupoanelor, seria acestora, valoarea,

km parcurși și evidențierea tuturor acestor date în situațiile centralizatoare,

concluzia din procesul-verbal de control, în sensul că reclamantul nu justifică

"realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării

cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război" instanța a

concluzionat că este lipsită de fundament faptic și legal.

Mai mult, instanța a

reținut că atât din constatările Curții de Conturi, cât și din cele ale

raportului de prezentare, rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de

transport care au călătorit pe distanțe mai mari decât cele până la stația de

cale ferată cea mai apropiată sau în afara județului de domiciliu.

Tot în ceea ce

privește primul aspect reținut în procesul-verbal de control, se impune a fi

evidențiat faptul că deficiențele în modalitatea de efectuare a controlului și

avizării nu pot avea legătură cu operatorii de transport și nu le pot angaja

răspunderea patrimonială, atât timp cât nu s-a dovedit că aceștia au acționat

contrar legii sau că ar fi fost de conivență cu cel care, efectuând controlul,

a încălcat deliberat dispozițiile legale. De altfel, nici acest din urmă aspect

nu este dovedit în vreun fel, toate actele administrative întocmite de către

D.G.F.P. rămânând în ființă și, continuând să producă efecte juridice, fiind

opozabile pârâtului, care le-a confirmat prin semnătură și aplicare de sigiliu,

independent de opinia redactorilor procesului-verbal de control și decizia

emisă în cauză.

Cu privire la cel de

al doilea aspect reținut prin procesul-verbal de control, vizând prezentarea de

către reclamantă a cupoanelor statistice pentru verificarea doar la Asociația

Veteranilor de Război din Județul Iași, instanța reține faptul că organele de

control au apreciat că transportatorul trebuia să prezinte raportat la numărul

de km parcurși și borderouri vizate de Asociația Veteranilor de Război din alte

județe, însă au considerat că respectivele cupoane "pot aparține" și

unor veterani din alte județe, raționament bazat în mod evident pe o supoziție

de natură, în viziunea emitentului actului de control, a impune restituirea

prestațiilor de către transportator și a crea certitudinea asupra nelegalității

acestora.

Tot din această

perspectivă trebuie avute în vedere indicațiile transmise de A.N.A.F. prin

circulara emisă în cursul lunii iunie 2006, precum și adresa din 12 octombrie

2005 a A.R.R., prin care aceasta face cunoscut Asociației Naționale a

Veteranilor de Război că: "conform Legii 44/1994 și Ordinului comun

MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile

sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu".

Aceste interpretări

sunt în acord cu dispozițiile art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994,

conform cărora "veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în

mediul rural, au dreptul în cursul unui an calendaristic la 12 călătorii

interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există

posibilitatea să călătorească pe calea ferată sau la 12 călătorii interne

gratuite dus-întors, pe căile ferate la alegere".

Referirea la

călătorii "interne" este în mod evident făcută cu privire la

călătoriile pe teritoriul țării, iar nu în interiorul unui județ, așa cum

interpretează emitentul actelor administrative atacate.

Nu în ultimul rând

este de evidențiat faptul că în raport de cadrul normativ instituit prin Legea

nr. 44/1994, singurele obligații ce s-ar putea reține în sarcina unui

transportator public de persoane este aceea de a asigura transportul

veteranilor de război, conform solicitării acestora de a accepta în schimbul

prestației efectuate biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul

Transportatorilor și de a recupera prețul prestației în procedura prevăzută de

Ordinul Nr. 266/2005, obligații îndeplinite de către societatea reclamantă.

Raportat la ansamblul

aspectelor reținute, Curtea a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este

fondată, urmând să o admită cu consecința anulării actelor administrative

atacate.

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei juridic

al recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

S-a arătat că urmare

a controlului efectuat de Curtea de Conturi a României la Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Botoșani, prin care s-au constatat abateri în

legătură cu verificarea și avizarea borderourilor cupoanelor statistice ale

biletelor speciale de călătorie și a situațiilor centralizatoare prezentate de

agenții economici transportatori, prin Circulara nr. 850155 din 08 octombrie

2010, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași cu nr.

DGD2185 din 12 octombrie 2010, Direcția Corpului de Control din cadrul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală a dispus efectuarea de verificări, în vederea

stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat prin încasarea de

către agenții economici transportatori a sumelor reprezentând contravaloarea

biletelor speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr.

44/1994, fără respectarea prevederilor legale, precum și pentru stabilirea

măsurilor necesare recuperării acestora.

Organele de control

financiar au constatat faptul că sumele reprezentând contravaloarea biletelor

speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr. 44/1994 privind

veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de

război, aferente traseelor județene și intrajudețene, au fost încasate de SC I.

SRL, fără respectarea dispozițiilor legale.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

aspectelor și excepțiilor invocate de reclamantă.

De asemenea, s-a

arătat că în mod greșit instanța a apreciat că transportatorul este dezlegat de

obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației din momentul în

care s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul

compartimentului Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică.

A fost criticată și

modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 44/1994.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează anularea

Deciziei nr. 8228 din 2 mai 2011, a Dispoziției nr. AIF/6040 din 29 martie 2011

și a procesului-verbal de control financiar nr. AIF/6039 din 29 martie 2011 emise

de către pârâtă.

În acord cu hotărârea

primei instanțe, Înalta Curte reține că, urmare a deficiențelor constatate de

Curtea de Conturi la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, s-a efectuat

un control de către reprezentanții pârâtei în cursul anului 2011, cu privire la

verificarea și avizarea documentației referitoare la decontarea cheltuielilor

de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, control efectuat

și la alte autorități financiare județene printre care și pârâta.

Din actele depuse la

dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, reclamanta a pus la

dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente

prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale

Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și

centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au

fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care

se atestă atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor

de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice

prezentate, cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând

mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii

și nu s-au constatat erori.

Respectivele note de

constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și

aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor

efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.

Prin aceste

operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au

confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă,

respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de

călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că în mod corect instanța de primă jurisdicție a constatat că

borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea

prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza

cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestațiilor

efectuate.

Instanța de control

judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind încălcarea de

către intimata-reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea

transportului pentru veteranii de război din mediul rural.

În calitate de

operator de transport, intimatei îi revenea obligația de a asigura transportul

gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și

limiteze călătoriile la județul de domiciliu.

Actul normativ

menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite

de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată,

în dispozițiile art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul veteranilor

de război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an

calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de

transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Înalta Curte a

reținut că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 44/1994 și nu poate fi acceptată teza recurentei cu privire la

interpretarea dată de autoritatea publică de control.

În ceea ce privește

critica recurentei, potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat asupra

tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată, instanța de

control judiciar constată că această critică nu poate fi primită, întrucât

instanța a analizat cererea reclamantei așa cum a fost dedusă judecății.

În concluzie,

intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război

și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, are

dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor, astfel încât actele

administrativ fiscale emise de instituția pârâtă în mod corect au fost anulate

de instanța de primă jurisdicție.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 8 și 9 sau

art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași împotriva

Sentinței nr. 316 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 2000 lei către intimata-reclamantă SC I. SRL, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - NN