ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC A.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași anularea Deciziei din 30 mai 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, anularea procesului-verbal și a deciziei menționate.

A arătat reclamanta că în perioada 30 octombrie 2011 - 4 mai 2011, activitatea sa a fost supusă unui control financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii (MTI) pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor și văduvelor de război pentru anii 2008 - 2010. La finalizarea controlului, reprezentanții DGFP Iași au întocmit Procesul-verbal de control financiar nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 (Anexa 1), în cuprinsul căruia au constatat că sumele decontate reclamantei de la bugetul MTI au fost încasate în mod nelegal și în consecință s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de restituire a acestor sume, calculate de DGFP Iași la valoarea de 2.883.104 RON, din care 2.670.122,2 RON au fost deja încasați de reclamantă de la bugetul MTI, iar suma de 212.981,8 RON urmează a fi încasată în viitor.

S-a mai arătat că ulterior întocmirii procesului-verbal de control financiar, pârâta a emis și Dispoziția obligatorie nr. AIF/8396 din 4 mai 2011 (Anexa 2) prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei anterior menționate în termen de 30 de zile de la data emiterii dispoziției.

Pentru a dispune obligarea reclamantei la restituirea tuturor sumelor încasate de la bugetul MTI pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor și văduvelor de război, organele de control financiar au invocat următoarele argumente: a. în timpul controlului reclamanta nu a prezentat reprezentanților DGFP Iași cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice; potrivit organelor de control, în lipsa cupoanelor statistice, borderourile întocmite pe baza acestora nu constituie documente justificativ contabile, iar în lipsa cupoanelor nu poate fi verificată realitatea serviciilor de transport prestate de reclamanta și achitate de la bugetul MTI, context în care se impune restituirea sumelor încasate de reclamanta cu acest titlu; b. dispozițiile art. 16 lit. a) și art. 23 din Legea nr. 44/1994, reactualizată și actualizată, acordă veteranilor și văduvelor de război din mediul rural dreptul de a efectua un număr de 12 călătorii gratuite județene cu mijloace de transport auto (costul acestora fiind suportat de stat), cu condiția să nu existe posibilitatea de a călători pe calea ferată, ori în cazul concret, pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători și pe calea ferată,

context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani și de văduvele de război este nelegală.

Împotriva procesului-verbal de control financiar și al deciziei obligatorii emise în temeiul acesteia, reclamanta a formulat plângere prealabilă (Anexa 3), aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia din 30 mai 2011 emisă de DGFP Iași (Anexa 4). S-a mai menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 18 și 19 din Ordinul comun MTCT și MFP nr. 266/312 din 22 februarie 2005, reclamanta a prezentat lunar Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, toate documentele justificative (inclusiv cupoanele statistice) pentru decontarea sumelor reprezentând cheltuielile cu transportul persoanelor prevăzute de Legea nr. 44/1994 aferente intervalului ianuarie 2008 - august 2010, iar în urma verificării legalității și regularității acestora, DGFP Iași a constatat legalitatea acestor documente acordând viza de control financiar și aprobând decontarea sumelor în cauză.

(Anexa 5). Prin Sentința nr. 342 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC "A.B." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și a anulat Decizia din 30 mai 2011, procesul-verbal de control financiar din 4 mai 2011, Decizia obligatorie nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, acte emise de către pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. SC " A.B. " SRL este o societate comercială cu capital privat, având ca obiect principal de activitate efectuarea transporturilor terestre de călători. În baza licențelor de traseu emise de către Agenția Rutieră Română, pentru trasee județene și interjudețene, această societate comercială a efectuat transportul, cu mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război.

De la acestea a colectat, în timp, biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor, iar pe baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul comun M.T.C.P. și M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre avizare filialei județene a Asociației veteranilor de război, iar ulterior Direcției Generale a Finanțelor Publice. În baza acestor deconturi a fost obținută contravaloarea prestației de transport din fondurile Ministerului Transporturilor. A reținut Curtea că din înscrisurile depuse în cauză rezultă că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Rezultatele verificărilor au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a atestat că societatea a pus la dispoziție documentele justificative reprezentate de cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice și centralizatoarele acestora, fără a se semnala neconcordanțe ori deficiențe în ceea ce privește seria cupoanelor, km parcurși, valoarea totală, numărul cupoanelor și completarea tuturor datelor prevăzute în formular. A apreciat Curtea că această procedură respectă întocmai indicațiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă în luna iunie 2006, iar prin adresa nr. 41236 din 12 octombrie 2005 A.R.R.

a făcut cunoscut Asociației Naționale a Veteranilor de Război că: "conform Legii nr. 44/1994 și Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu." A mai reținut că este puțin probabil ca referindu-se la "verificarea reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legii financiare și fiscale", legiuitorul să fi avut în vedere o activitate defectuoasă chiar a compartimentelor de control din cadrul DGFP, sesizată ulterior de Curtea de Conturi și care să impună reverificarea. Reținând, însă, că legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamațiile care să impună reluarea controlului, instanța a procedat în continuare la analiza aspectelor reținute în procesul-verbal de control financiar întocmit cu prilejul reverificării și în decizia emisă.

Astfel, în procesul-verbal nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 s-a constatat că sumele decontate SC "A.B." SRL de la bugetul MTI au fost încasate nelegal și, în consecință s-a dispus restituirea sumei de 2.883.104 RON. Aspectele reținute de către organele de control financiare au fost structurate după cum urmează: 1. Nu au fost prezentate reprezentanților DGFP cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane statistice; 2. Din verificarea borderourilor rezultă că pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători și pe calea ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani și de văduvele de război este nelegală.

Referitor la primul aspect, instanța a reținut că așa cum s-a probat în cauză, verificarea cupoanelor statistice pentru transportul interurban de persoane cu mijloacele auto din dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul DGFP Iași. Având în vedere această modalitate riguroasă de control și avizare, efectuată potrivit dispozițiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) și conform normelor interne ale organului de control, în urma căreia au și fost decontate sumele aferente cupoanelor de călătorie, instanța a apreciat că din acel moment transportatorul era dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației sale.

A mai reținut Curtea că, atât din constatările Curții de Conturi, cât și din cele ale raportului de prezentare, rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de transport care au călătorit pe distanțe mai mari decât cele până la stația de cale ferată cea mai apropiată sau în afara județului de domiciliu. Tot în ceea ce privește primul aspect reținut în procesul-verbal de control s-a impus a fi evidențiat faptul că deficiențele în modalitatea de efectuare a controlului și avizării nu pot avea legătură cu operatorii de transport și nu le pot angaja răspunderea patrimonială, atât timp cât nu s-a dovedit că aceștia au acționat contrar legii sau că ar fi fost de conveniență cu cel care, efectuând controlul, a încălcat deliberat dispozițiile legale.

De altfel, în opinia instanței nici acest din urmă aspect nu este dovedit în vreun fel, toate actele administrative întocmite de către DGFP rămânând în ființă și continuând să producă efecte juridice, fiind opozabile pârâtului, care le-a confirmat prin semnătură și aplicare de sigiliu, independent de opinia redactorilor procesului-verbal de control și decizia emisă în cauză.

Cu privire la cel de al doilea aspect, prin procesul-verbal de control, vizând faptul că pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători și pe calea ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani și de văduvele de război este nelegală, instanța a reținut faptul că, în raport de cadrul normativ instituit prin Legea nr. 44/1994, singurele obligații ce s-ar putea reține în sarcina unui transportator public de persoane sunt acelea de a asigura transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, de a accepta în schimbul prestației efectuată biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor și de a recupera prețul prestației în procedura prevăzută de Ordinul nr. 266/2005, obligații îndeplinite de către societatea reclamantă.

Raportat la ansamblul aspectelor reținute, Curtea a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantă este fondată. Referitor la problema inexistenței licențelor de trasee pentru intervalul 1 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008, reținută în procesul-verbal de control, Curtea a reținut că aceste documente nu au fost expres solicitate de către organele de control, la momentul verificării. Reclamanta a prezentat la dosar toate aceste licențe (anexa 14 dosar), în baza cărora a încasat deconturile aferente perioadei 1 august 2008 - 30 iunie 2008, astfel încât decizia de a se restitui suma de 2.883.104 RON apare ca neîntemeiată. Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SC A.B.

SRL a solicitat completarea Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011, în sensul de a se pronunța instanța și supra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin Sentința nr. 34 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iași a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din 30 mai 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, a procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 și a Dispoziției obligatorii nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reluat pe larg argumentele expuse în apărările formulate în fața primei instanțe, dezvoltând, în esență, critici care pot fi structurate astfel: Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamanta a prestat servicii de transport rutier în favoarea veteranilor de război, deși dispozițiile legale aplicabile în materie conferă acestor persoane dreptul de a călători gratuit cu mijloacele de transport rutier doar în situația în care călătoria nu poate fi efectuată pe calea ferată; de asemenea instanța a apreciat în mod greșit că operatorul de transport rutier nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ creat de Legea nr. 44/1994.

Reclamanta nu a prezentat în timpul controlului documente justificative reprezentate de cupoanele statistice utilizate de veteranii de război, prima instanță apreciind în mod greșit că operatorul de transport rutier este dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației efectuate. Soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală în condițiile în care Curtea de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate de către reclamantă. În motivarea căii de atac declarată de D.G.F.P. a Județului Iași împotriva Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, se arată că instanța de fond nu poate admite cererea de suspendare fără a o motiva și făcând doar o simplă trimitere la motivarea fondului cauzei din Sentința nr. 342 din 11 noiembrie 2011. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează anularea procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F. 8395 din 4 mai 2011, a Deciziei din 30 mai 2011 și a Deciziei obligatorii nr. A.I.F. 8396 din 4 mai 2011 emise de recurenta-pârâtă. În acord cu hotărârea primei instanțe, Înalta Curte reține că, urmare a deficiențelor constatate de Curtea de Conturi la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, s-a efectuat un control de către reprezentanții pârâtei în cursul anului 2011, cu privire la verificarea și avizarea documentației referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, control efectuat și la alte autorități financiare județene printre care și pârâta.

Din actele depuse la dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, respectiv anii 2008 - 2010, reclamanta a pus la dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele borderourilor. Aceste înscrisuri au fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existența vizei prealabile a Asociației județene a veteranilor de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii și nu s-au constatat erori.

Respectivele note de constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată. Prin aceste operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

Așa fiind, chiar și în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în anul 2011, s-a reținut în mod corect de judecătorul fondului faptul că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestațiilor efectuate. Pentru nerespectarea dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancționată contravențional, astfel cum a motivat judicios prima instanță, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care s-a făcut dovada realității și întinderii prestațiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.

Instanța de control judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind încălcarea de către intimata-reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural. În calitate de operator de transport, intimatei îi revenea obligația de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și limiteze călătoriile la județul de domiciliu. Actul normativ menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

În fine, în ceea ce privește criticile recurentei, potrivit cărora prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar constată că acestea sunt străine cauzei. În concluzie, intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, are dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor. Recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Iași împotriva Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012, prin care Curtea de Apel Iași a admis cererea formulată de reclamanta SC A.B.

și a dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din 30 mai 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, a procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 și a Dispoziției obligatorii nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași este de asemenea nefondat.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare. În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere producerea unui prejudiciu.

În situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - CL