ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași, reclamanta SC A.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași anularea

Deciziei din 30 mai 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă

formulată împotriva procesului-verbal de control financiar nr. AIF/8395 din 4

mai 2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, anularea

procesului-verbal și a deciziei menționate.

A arătat reclamanta

că în perioada 30 octombrie 2011 - 4 mai 2011, activitatea sa a fost supusă

unui control financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a

sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii (MTI) pentru decontarea cheltuielilor de

călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor și văduvelor de război pentru

anii 2008 - 2010.

La finalizarea

controlului, reprezentanții DGFP Iași au întocmit Procesul-verbal de control

financiar nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 (Anexa 1), în cuprinsul căruia au

constatat că sumele decontate reclamantei de la bugetul MTI au fost încasate în

mod nelegal și în consecință s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de

restituire a acestor sume, calculate de DGFP Iași la valoarea de 2.883.104 RON,

din care 2.670.122,2 RON au fost deja încasați de reclamantă de la bugetul MTI,

iar suma de 212.981,8 RON urmează a fi încasată în viitor.

S-a mai arătat că

ulterior întocmirii procesului-verbal de control financiar, pârâta a emis și

Dispoziția obligatorie nr. AIF/8396 din 4 mai 2011 (Anexa 2) prin care s-a

dispus obligarea reclamantei la plata sumei anterior menționate în termen de 30

de zile de la data emiterii dispoziției.

Pentru a dispune

obligarea reclamantei la restituirea tuturor sumelor încasate de la bugetul MTI

pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a

veteranilor și văduvelor de război, organele de control financiar au invocat

următoarele argumente:

a. în timpul

controlului reclamanta nu a prezentat reprezentanților DGFP Iași cupoanele

statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de

război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane

statistice; potrivit organelor de control, în lipsa cupoanelor statistice,

borderourile întocmite pe baza acestora nu constituie documente justificativ

contabile, iar în lipsa cupoanelor nu poate fi verificată realitatea

serviciilor de transport prestate de reclamanta și achitate de la bugetul MTI,

context în care se impune restituirea sumelor încasate de reclamanta cu acest

titlu;

b. dispozițiile art.

16 lit. a) și art. 23 din Legea nr. 44/1994, reactualizată și actualizată,

acordă veteranilor și văduvelor de război din mediul rural dreptul de a efectua

un număr de 12 călătorii gratuite județene cu mijloace de transport auto

(costul acestora fiind suportat de stat), cu condiția să nu existe

posibilitatea de a călători pe calea ferată, ori în cazul concret, pe traseele

exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători și pe calea

ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor

efectuate de veterani și de văduvele de război este nelegală.

Împotriva

procesului-verbal de control financiar și al deciziei obligatorii emise în

temeiul acesteia, reclamanta a formulat plângere prealabilă (Anexa 3), aceasta

fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia din 30 mai 2011 emisă de DGFP Iași

(Anexa 4).

S-a mai menționat că

în conformitate cu dispozițiile art. 18 și 19 din Ordinul comun MTCT și MFP nr.

266/312 din 22 februarie 2005, reclamanta a prezentat lunar Direcției Generale

a Finanțelor Publice Iași, toate documentele justificative (inclusiv cupoanele

statistice) pentru decontarea sumelor reprezentând cheltuielile cu transportul

persoanelor prevăzute de Legea nr. 44/1994 aferente intervalului ianuarie 2008

- august 2010, iar în urma verificării legalității și regularității acestora,

DGFP Iași a constatat legalitatea acestor documente acordând viza de control

financiar și aprobând decontarea sumelor în cauză. (Anexa 5).

Prin Sentința nr. 342

din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de către

reclamanta SC "A.B." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și a anulat Decizia din 30 mai

2011, procesul-verbal de control financiar din 4 mai 2011, Decizia obligatorie

nr. AIF/8396 din 4 mai 2011, acte emise de către pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele.

SC " A.B. "

SRL este o societate comercială cu capital privat, având ca obiect principal de

activitate efectuarea transporturilor terestre de călători.

În baza licențelor de

traseu emise de către Agenția Rutieră Română, pentru trasee județene și

interjudețene, această societate comercială a efectuat transportul, cu

mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii

nr. 44/1994 privind veteranii de război. De la acestea a colectat, în timp,

biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor, iar pe

baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul comun

M.T.C.P. și M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre avizare

filialei județene a Asociației veteranilor de război, iar ulterior Direcției

Generale a Finanțelor Publice.

În baza acestor

deconturi a fost obținută contravaloarea prestației de transport din fondurile

Ministerului Transporturilor.

A reținut Curtea că

din înscrisurile depuse în cauză rezultă că verificarea cupoanelor statistice

pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către

inspectorii din cadrul serviciului "Sinteza și asistența elaborării și

execuției bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate

Publică din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Rezultatele verificărilor

au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a atestat că

societatea a pus la dispoziție documentele justificative reprezentate de

cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice și centralizatoarele

acestora, fără a se semnala neconcordanțe ori deficiențe în ceea ce privește

seria cupoanelor, km parcurși, valoarea totală, numărul cupoanelor și

completarea tuturor datelor prevăzute în formular.

A apreciat Curtea că

această procedură respectă întocmai indicațiile transmise de A.N.A.F. prin

circulara emisă în luna iunie 2006, iar prin adresa nr. 41236 din 12 octombrie

2005 A.R.R. a făcut cunoscut Asociației Naționale a Veteranilor de Război că:

"conform Legii nr. 44/1994 și Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu

există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la

teritoriul județului de domiciliu."

A mai reținut că este

puțin probabil ca referindu-se la "verificarea reclamațiilor cu privire la

existența unor eludări ale legii financiare și fiscale", legiuitorul să fi

avut în vedere o activitate defectuoasă chiar a compartimentelor de control din

cadrul DGFP, sesizată ulterior de Curtea de Conturi și care să impună

reverificarea.

Reținând, însă, că

legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamațiile care să impună

reluarea controlului, instanța a procedat în continuare la analiza aspectelor

reținute în procesul-verbal de control financiar întocmit cu prilejul

reverificării și în decizia emisă.

Astfel, în

procesul-verbal nr. AIF/8395 din 4 mai 2011 s-a constatat că sumele decontate

SC "A.B." SRL de la bugetul MTI au fost încasate nelegal și, în

consecință s-a dispus restituirea sumei de 2.883.104 RON.

Aspectele reținute de

către organele de control financiare au fost structurate după cum urmează:

prezentate reprezentanților DGFP cupoanele statistice (biletele de călătorie

gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane statistice;

borderourilor rezultă că pe traseele exploatate de reclamantă sunt trasee pe

care se putea călători și pe calea ferată, context în care decontarea de la

bugetul MTI a costului călătoriilor efectuate de veterani și de văduvele de

război este nelegală.

Referitor la primul

aspect, instanța a reținut că așa cum s-a probat în cauză, verificarea

cupoanelor statistice pentru transportul interurban de persoane cu mijloacele

auto din dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din cadrul

serviciului "Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor

locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul

DGFP Iași.

Având în vedere

această modalitate riguroasă de control și avizare, efectuată potrivit

dispozițiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) și conform normelor

interne ale organului de control, în urma căreia au și fost decontate sumele

aferente cupoanelor de călătorie, instanța a apreciat că din acel moment

transportatorul era dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și

întinderea prestației sale.

A mai reținut Curtea

că, atât din constatările Curții de Conturi, cât și din cele ale raportului de

prezentare, rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de transport care

au călătorit pe distanțe mai mari decât cele până la stația de cale ferată cea

mai apropiată sau în afara județului de domiciliu.

Tot în ceea ce

privește primul aspect reținut în procesul-verbal de control s-a impus a fi

evidențiat faptul că deficiențele în modalitatea de efectuare a controlului și

avizării nu pot avea legătură cu operatorii de transport și nu le pot angaja

răspunderea patrimonială, atât timp cât nu s-a dovedit că aceștia au acționat

contrar legii sau că ar fi fost de conveniență cu cel care, efectuând

controlul, a încălcat deliberat dispozițiile legale. De altfel, în opinia

instanței nici acest din urmă aspect nu este dovedit în vreun fel, toate actele

administrative întocmite de către DGFP rămânând în ființă și continuând să

producă efecte juridice, fiind opozabile pârâtului, care le-a confirmat prin

semnătură și aplicare de sigiliu, independent de opinia redactorilor

procesului-verbal de control și decizia emisă în cauză.

Cu privire la cel de

al doilea aspect, prin procesul-verbal de control, vizând faptul că pe traseele

exploatate de reclamantă sunt trasee pe care se putea călători și pe calea

ferată, context în care decontarea de la bugetul MTI a costului călătoriilor

efectuate de veterani și de văduvele de război este nelegală, instanța a

reținut faptul că, în raport de cadrul normativ instituit prin Legea nr.

44/1994, singurele obligații ce s-ar putea reține în sarcina unui transportator

public de persoane sunt acelea de a asigura transportul veteranilor de război,

conform solicitării acestora, de a accepta în schimbul prestației efectuată

biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor și de a

recupera prețul prestației în procedura prevăzută de Ordinul nr. 266/2005,

obligații îndeplinite de către societatea reclamantă.

Raportat la ansamblul

aspectelor reținute, Curtea a apreciat că acțiunea formulată de către

reclamantă este fondată.

Referitor la problema

inexistenței licențelor de trasee pentru intervalul 1 ianuarie 2008 - 30 iunie

2008, reținută în procesul-verbal de control, Curtea a reținut că aceste

documente nu au fost expres solicitate de către organele de control, la

momentul verificării.

Reclamanta a

prezentat la dosar toate aceste licențe (anexa 14 dosar), în baza cărora a

încasat deconturile aferente perioadei 1 august 2008 - 30 iunie 2008, astfel

încât decizia de a se restitui suma de 2.883.104 RON apare ca neîntemeiată.

Prin cererea

înregistrată la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SC A.B. SRL a solicitat

completarea Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011, în sensul de a se pronunța

instanța și supra cererii de suspendare a executării actelor administrative

contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr. 34

din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iași a admis cererea și a dispus

completarea dispozitivului Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Iași, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din 30 mai

2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, a procesului-verbal de

control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 și a Dispoziției obligatorii

nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva Sentinței

nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a reluat pe larg argumentele expuse în apărările

formulate în fața primei instanțe, dezvoltând, în esență, critici care pot fi

structurate astfel:

Instanța de fond nu a

ținut cont de faptul că reclamanta a prestat servicii de transport rutier în

favoarea veteranilor de război, deși dispozițiile legale aplicabile în materie

conferă acestor persoane dreptul de a călători gratuit cu mijloacele de

transport rutier doar în situația în care călătoria nu poate fi efectuată pe

calea ferată; de asemenea instanța a apreciat în mod greșit că operatorul de transport

rutier nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ creat de

Legea nr. 44/1994.

Reclamanta nu a

prezentat în timpul controlului documente justificative reprezentate de

cupoanele statistice utilizate de veteranii de război, prima instanță apreciind

în mod greșit că operatorul de transport rutier este dezlegat de obligația de a

mai dovedi realitatea și întinderea prestației efectuate.

Soluția primei

instanțe este netemeinică și nelegală în condițiile în care Curtea de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate de către reclamantă.

În motivarea căii de

atac declarată de D.G.F.P. a Județului Iași împotriva Sentinței nr. 34 din 3

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, se arată că instanța de fond

nu poate admite cererea de suspendare fără a o motiva și făcând doar o simplă

trimitere la motivarea fondului cauzei din Sentința nr. 342 din 11 noiembrie

2011.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile sunt nefondate.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează anularea

procesului-verbal de control financiar nr. A.I.F. 8395 din 4 mai 2011, a

Deciziei din 30 mai 2011 și a Deciziei obligatorii nr. A.I.F. 8396 din 4 mai

2011 emise de recurenta-pârâtă.

În acord cu hotărârea

primei instanțe, Înalta Curte reține că, urmare a deficiențelor constatate de

Curtea de Conturi la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, s-a

efectuat un control de către reprezentanții pârâtei în cursul anului 2011, cu

privire la verificarea și avizarea documentației referitoare la decontarea

cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război,

control efectuat și la alte autorități financiare județene printre care și

pârâta.

Din actele depuse la

dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, respectiv anii 2008 - 2010,

reclamanta a pus la dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele

justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea

persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice,

borderouri și centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au

fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care

se atestă atât existența vizei prealabile a Asociației județene a veteranilor

de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice

prezentate cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând

mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii

și nu s-au constatat erori.

Respectivele note de

constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și

aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor

efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.

Prin aceste

operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au

confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă,

respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de

călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

Așa fiind, chiar și

în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la

controlul fiscal ce a avut loc în anul 2011, s-a reținut în mod corect de

judecătorul fondului faptul că borderourile și situațiile centralizatoare,

întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie

documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze

contravaloarea prestațiilor efectuate.

Pentru nerespectarea

dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, societatea

reclamantă putea fi sancționată contravențional, astfel cum a motivat judicios

prima instanță, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale

în condițiile în care s-a făcut dovada realității și întinderii prestațiilor

efectuate în beneficiul veteranilor de război.

Instanța de control

judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind încălcarea de

către intimata-reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea

transportului pentru veteranii de război din mediul rural.

În calitate de

operator de transport, intimatei îi revenea obligația de a asigura transportul

gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și

limiteze călătoriile la județul de domiciliu.

Actul normativ

menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite

de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată,

în art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și

al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12

călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă

nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

În fine, în ceea ce

privește criticile recurentei, potrivit cărora prima instanță nu s-a pronunțat

asupra tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată, instanța

de control judiciar constată că acestea sunt străine cauzei.

În concluzie,

intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război

și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, are

dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor.

Recursul declarat de

D.G.F.P. a Județului Iași împotriva Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012, prin

care Curtea de Apel Iași a admis cererea formulată de reclamanta SC A.B. și a

dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Iași, în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei din

30 mai 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, a procesului-verbal

de control financiar nr. A.I.F./8395 din 4 mai 2011 și a Dispoziției

obligatorii nr. A.I.F./8396 din 4 mai 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor

Publice Iași este de asemenea nefondat.

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care

formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că

este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul

procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii

provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost

constată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește

condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în

vedere producerea unui prejudiciu.

În situația în care

această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a

fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea

respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea

condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9

sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva

Sentinței nr. 342 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 34 din 3 februarie 2012 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - CL