ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 196 din data de 2 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de control financiar din 30 martie 2011 și a dispoziției din 30 martie 2011, emise de către pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că reclamanta a fost supusă unui control financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele, veteranilor și văduvelor de război pentru anii 2008-2010.

Prin procesul-verbal de control financiar din 30 martie 2011 s-a consemnat că sumele decontate de reclamantă de la bugetul de stat pentru cheltuielile de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război pentru perioada 2008-2010 au fost încasate în mod nelegal, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice, care nu pot constitui singur document justificativ contabil pentru confirmarea realității serviciilor de transport.

În consecință, s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei de 790.953 RON, ulterior fiind emisă și dispoziția obligatorie din 30 martie 2011. Curtea a apreciat că argumentele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății. Un argument suplimentar în favoarea acestei concluzii l-a reprezentat faptul că reclamanta, prin reprezentanții săi, a confirmat că nu deține cupoanele statistice necesare pentru a dovedi realitatea efectuării serviciilor de transport cu autobuzele pentru veteranii și văduvele de război, în condițiile în care ponderea persoanelor care au circulat pe traseul cel mai lung, I.-S.

și I.-D. este de 80,60% pentru pensionari și de 90% pentru veteranii de război. Instanța de fond a mai considerat că reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să substanțieze iminența unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, simpla susținere a reclamantei că executarea actelor atacate conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia nefiind suficientă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC T.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția recurată prin care a fost apreciată ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care s-a apreciat că reclamanta a probat existența unor motive bine justificate de natură a infirma legalitatea actelor de impunere contestate emise de autoritatea pârâtă și existența unei pagube iminente.

În ceea ce privește prima condiție a cererii de suspendare, recurenta arată că actele de impunere a căror suspendare se solicită sunt vădit nelegale în condițiile în care nu s-a ținut cont de controlul anterior realizat prin care au fost verificate în original toate documentele și au fost acceptate la plată sumele a căror restituire se solicită prin prezentul control și de faptul că atât procesul-verbal de control financiar din 30 martie 2011 cât și dispoziția obligatorie din 30 martie 2011 sunt nelegale atât în ceea ce privește nerespectarea unor condiții de formă cât și de fond, deoarece cele reținute nu corespund realității. În ceea ce privește a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, recurenta arată că indisponibilizarea sumelor contestate atrage o vădită dificultate în a derula în condiții normale a activităților comerciale, a plății obligațiilor către bugetul de stat și a obligațiilor către salariați.

Se solicită admiterea recursului modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a actelor contestate până la pronunțarea instanței de fond. La dosar intimata-pârâtă D.G.F.P. Iași a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea corectă a dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative ale cererii de suspendare, respectiv condiția existenței unor motive temeinic justificate și existența unei pagube iminente.

În ceea ce privește existența unor „cazuri bine justificate” în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că motivele invocate nu pot crea o îndoială serioasă în privința actelor administrativ contestate și a căror suspendare se solicită. În ceea ce privește aspectele invocate în recurs, Curtea le apreciază ca motive de nelegalitate care privesc fondul cauzei și care nu infirmă vădit prezumția de legalitate a actelor contestate, în condițiile în care recurenta invocă un control anterior nefinalizat, iar autoritatea pârâtă invocă dificultăți în efectuarea controlului și neprezentarea unor documente, parțial pierdute sau parțial sustrase.

În ceea ce privește a doua condiție a cererii de suspendare, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că recurenta nu a probat cu acte îndeplinirea acestei condiții. Susținerile din recurs nu pot fi reținute, deoarece debitul mare contestat nu reprezintă o „pagubă iminentă” în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar bunurile asupra cărora s-a instituit proces-verbal de sechestru asigurator au fost lăsate în custodia societății, care le folosește în continuare, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost afectată activitatea acestuia. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menționând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 196 din data de 2 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.