ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 196 din data de 2 iunie

2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta SC T.P. SRL în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, Activitatea de Inspecție

Fiscală, având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de control

financiar din 30 martie 2011 și a dispoziției din 30 martie 2011, emise de

către pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond reținut că reclamanta a fost supusă unui control

financiar având ca tematică verificarea modului de acordare a sumelor

reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea

cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele, veteranilor și văduvelor de

război pentru anii 2008-2010.

Prin procesul-verbal

de control financiar din 30 martie 2011 s-a consemnat că sumele decontate de

reclamantă de la bugetul de stat pentru cheltuielile de călătorie gratuită cu

autobuzele a veteranilor de război pentru perioada 2008-2010 au fost încasate

în mod nelegal, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat cupoanele

statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de

război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane

statistice, care nu pot constitui singur document justificativ contabil pentru

confirmarea realității serviciilor de transport.

În consecință, s-a

dispus în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei de 790.953 RON,

ulterior fiind emisă și dispoziția obligatorie din 30 martie 2011.

Curtea a apreciat că argumentele

invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne

cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, prezumția de legalitate

a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic

dedus judecății.

Un argument suplimentar

în favoarea acestei concluzii l-a reprezentat faptul că reclamanta, prin reprezentanții

săi, a confirmat că nu deține cupoanele statistice necesare pentru a dovedi realitatea

efectuării serviciilor de transport cu autobuzele pentru veteranii și văduvele de

război, în condițiile în care ponderea persoanelor care au circulat pe traseul cel

mai lung, I.-S. și I.-D. este de 80,60% pentru pensionari și de 90% pentru veteranii

de război.

Instanța de fond a mai

considerat că reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să substanțieze

iminența unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul

în care în final actul ar fi anulat, simpla susținere a reclamantei că executarea

actelor atacate conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia nefiind

suficientă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta SC T.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția recurată prin care

a fost apreciată ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Se arată că în mod nelegal

s-a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care s-a apreciat că

reclamanta a probat existența unor motive bine justificate de natură a infirma legalitatea

actelor de impunere contestate emise de autoritatea pârâtă și existența unei pagube

iminente.

În ceea ce privește prima

condiție a cererii de suspendare, recurenta arată că actele de impunere a căror

suspendare se solicită sunt vădit nelegale în condițiile în care nu s-a ținut cont

de controlul anterior realizat prin care au fost verificate în original toate documentele

și au fost acceptate la plată sumele a căror restituire se solicită prin prezentul

control și de faptul că atât procesul-verbal de control financiar din 30 martie

2011 cât și dispoziția obligatorie din 30 martie 2011 sunt nelegale atât în ceea

ce privește nerespectarea unor condiții de formă cât și de fond, deoarece cele reținute

nu corespund realității.

În ceea ce privește a

doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, recurenta arată că indisponibilizarea

sumelor contestate atrage o vădită dificultate în a derula în condiții normale a

activităților comerciale, a plății obligațiilor către bugetul de stat și a obligațiilor

către salariați.

Se solicită admiterea

recursului modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a actelor

contestate până la pronunțarea instanței de fond.

La dosar intimata-pârâtă

D.G.F.P. Iași a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată prin

care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea corectă a dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condițiile

cumulative ale cererii de suspendare, respectiv condiția existenței unor motive

temeinic justificate și existența unei pagube iminente.

În ceea ce privește existența

unor „cazuri bine justificate” în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că în mod corect s-a apreciat de instanța

de fond că motivele invocate nu pot crea o îndoială serioasă în privința actelor

administrativ contestate și a căror suspendare se solicită.

În ceea ce privește aspectele

invocate în recurs, Curtea le apreciază ca motive de nelegalitate care privesc fondul

cauzei și care nu infirmă vădit prezumția de legalitate a actelor contestate, în

condițiile în care recurenta invocă un control anterior nefinalizat, iar autoritatea

pârâtă invocă dificultăți în efectuarea controlului și neprezentarea unor documente,

parțial pierdute sau parțial sustrase.

În ceea ce privește a

doua condiție a cererii de suspendare, respectiv cea prevăzută de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că recurenta nu

a probat cu acte îndeplinirea acestei condiții.

Susținerile din recurs

nu pot fi reținute, deoarece debitul mare contestat nu reprezintă o „pagubă iminentă”

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar bunurile

asupra cărora s-a instituit proces-verbal de sechestru asigurator au fost lăsate

în custodia societății, care le folosește în continuare, astfel încât nu se poate

susține că ar fi fost afectată activitatea acestuia.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menționând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 196 din data de 2 iunie 2011 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.