ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5158/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 333 din 10 noiembrie

2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, și, în consecință, a dispus anularea deciziei

nr. 10777 din 6 iunie 2011, a procesului-verbal de control financiar nr. X1 din

29 aprilie 2011 și a dispoziției obligatorii nr. X2 din 29 aprilie 2011, emise

de pârâtă; a dispus suspendarea dispoziției obligatorii nr. X2 din 29 aprilie

2011 emisă de pârâtă până la momentul soluționării irevocabile a cauzei; a

respins cererea privind suspendarea executării deciziei nr. 10777 din 6 iunie

2011 și a procesului-verbal de control financiar nr. X1 din 29 aprilie 2011.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt:

SC T. SRL, având ca obiect

principal de activitate transporturile urbane, suburbane și metropolitane de călători,

a fost supusă unui control privind modul de acordare a sumelor reprezentând transferuri/subvenții

acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită

cu autobuzele a veteranilor de război pentru anii 2008-2010, controlul fiind finalizat

prin încheierea procesului-verbal de control nr. X1 din 29 aprilie 2011 și emiterea

dispoziției obligatorii nr. X2 din 29 aprilie 2011.

Organul de control a constatat

că SC T. SRL nu are dreptul la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu

autobuzele a veteranilor de război, reținând că reclamanta nu a prezentat cupoanele

statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de

război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice,

în condițiile în care în lipsa cupoanelor statistice nu poate fi verificată realitatea

serviciilor de transport prestate de reclamantă și achitate de la bugetul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, fapt care impune restituirea sumelor încasate

cu acest titlu. A mai reținut organul de control că societatea nu are dreptul la

decontarea călătoriilor efectuate de veteranii și văduvele de război deoarece pe

distanțele cuprinse între stația de plecare și cea de sosire, conform licențelor

de traseu deținute de societate și datelor înscrise în borderourile întocmite, exista

posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Reclamanta a contestat

pe cale administrativă procesul-verbal de control financiar și dispoziția obligatorie

emise în temeiul acesteia, contestația fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin decizia

nr. 10777 din 6 iunie 2011 emisă de D.G.F.P. a Județului Iași.

Societatea reclamanta

a contestat în justiție dispozițiile menționate, invocând nelegalitatea efectuării

controlului financiar ulterior pentru verificarea transferurilor încasate de societate

de la bugetul de stat și încălcarea principiului unicității controlului și a principiului

bunei administrări, interpretarea greșită de către organele de control a consecințelor

juridice ale neprezentării cupoanelor statistice cu ocazia controlului ulterior,

conflictul dintre prevederile normative naționale avute în vedere la întocmirea

procesului-verbal de control financiar și legislația comunitară și obligația autorităților

naționale de a nu aplica norma de drept național incompatibilă cu dreptul comunitar,

stabilirea nelegală a sumelor pe care a fost obligată să le restituie și interpretarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 44/1994.

Examinând dispozițiile

legale incidente, raportat la situația de fapt, Curtea de Apel a reținut, în esență,

că reclamanta a efectuat, în baza licențelor de traseu deținute, transportul persoanelor

beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994, de la care a colectat biletele speciale

de călătorie emise de Ministerul Transporturilor, pe baza cărora a completat documentele

impuse de ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005, avizate de filiala

județeană a asociației veteranilor de război și verificate de reprezentanții D.G.F.P.

Iași.

Sub acest aspect, s-au

invocat notele de constatare întocmite de reprezentanții pârâtei în perioada 2009-2010

în care se consemnează faptul că toate cupoanele statistice pentru transportul auto

interurban de persoane, prezentate de reclamantă, corespund cu situația centralizatoare

a borderourilor, prin aceste înscrisuri confirmându-se atât numărul de persoane

transportate, parcursul realizat, cât și numărul cupoanelor statistice și valoarea

lor.

Astfel, reprezentanții

pârâtei a constatat și atestat realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate

și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război.

Prima instanță a reținut

că reclamanta, asigurând transportul veteranilor de război, conform solicitării

lor, nu avea obligația de a impune acestora sa efectueze călătorii doar în limita

județului de domiciliu sau să refuze îmbarcarea lor, cupoanele emise în baza Legii

nr. 44/1994 neprevăzând distanța maximă de deplasare.

Totodată, prima instanță

a apreciat că reclamanta, în calitate de cărăuș, și-a exercitat corespunzător obligația

de a asigura transportul veteranilor de război, pe distanța înscrisă de beneficiar

în biletele de călătorie gratuite, având dreptul de a recupera contravaloarea prestației

efectuate în beneficiul acestei categorii de persoane.

În fine, judecătorul fondului

a reținut și faptul ca deficiențele constatate la controlul efectuat în 2011 de

către Curtea de Conturi se referă la modul de verificare a documentelor justificative

de către reprezentanții organelor fiscale și nu aparțin operatorului de transport,

împrejurare în raport cu care actele administrative au reținut în mod eronat răspunderea

patrimonială a societății reclamante.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării celor trei acte administrativ-fiscale, prima instanță

a apreciat doar în ceea ce privește dispoziția obligatorie nr. X2 din 29

aprilie 2011, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14

din Legea nr. 554/2004, deoarece doar acest act este susceptibil prin el însuși

de executare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit prima instanță

a reținut că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială,

în condițiile în care solicitările de călătorie ale veteranilor de război contraveneau

prevederilor ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 226/2005 și ale O.U.G.

nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite

pe traseele interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între stațiile situate

în două localități din același județ, dacă nu există posibilitatea de călătorie

pe calea ferată.

Veteranilor de război

din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până

la gara convenabilă din județul de domiciliu sau din județul limitrof, de unde se

continuă călătoria gratuită cu trenul, însă reclamanta a decontat de la bugetul

statului costuri și pentru călătorii efectuate pe trasee interjudețene, deși exista

posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

În acest sens, recurenta-pârâtă

a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor

și văduvele de război, în sensul că legiuitorul nu a făcut distincția (adăugată

de organul fiscal) potrivit căreia, în cazul localităților rurale lipsite de stație

C.F.R., veteranii ar fi îndreptățiți a folosi mijloacele auto, doar până la cea

mai apropiată stație C.F.R.

Recurenta-pârâtă a criticat

sentința atacată întrucât s-a reținut că transportatorul este exonerat de obligația

de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației efectuate din momentul în care

s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul compartimentului

Activitatea Trezoreriei și Contabilitate Publică.

În ceea ce privește soluția

dată cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a susținut că deși s-a dispus doar

suspendarea dispoziției obligatorii nr. X3 din 29 martie 2011, instanța de fond

nu a motivat îndeplinirea condițiilor legale.

Intimata-reclamantă SC

T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat

și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele arătate

în continuare.

Astfel cum a reținut instanța

de fond, activitatea desfășurată de intimata-reclamantă a fost supusă unui control

financiar efectuat de reprezentanții recurentei-pârâte privind modul de acordarea

a sumelor reprezentând transferuri/subvenții acordate de la bugetul de stat pentru

decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război,

pentru anii 2008-2010, controlul fiind finalizat prin încheierea procesului-verbal

de control nr. X1 din 29 aprilie 2011 și emiterea dispoziției obligatorii nr. X2

din 29 aprilie 2011.

Din actele depuse la dosar,

rezultă în intervalul de timp verificat, respectiv 2008-2010, reclamanta a pus la

dispoziție reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente prestării

serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994,

respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au fost

verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă

atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor de război cât

și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate

în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au fost completate toate

datele cerute de formular conform legii, și nu s-au constatat erori.

Notele de constatare au

fost vizate pentru control financiar și s-a aprobat decontarea de la bugetul de

stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994, în

perioada verificată.

Prin aceste operațiuni

de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat, s-au confirmat practic

în realitate și întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele

referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor

transportate și parcursul realizat.

Astfel fiind, chiar și

în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul

fiscal ce a avut loc în anul 2011, s-a reținut în mod corect de către instanța de

fond că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor

ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora, reclamanta

a avut dreptul la recuperarea contravalorii prestației efectuate.

În ceea ce privește nerespectarea

dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, instanța de

control judiciar reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată

antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care s-a făcut dovada realității

și întinderii prestaților efectuate în beneficiul veteranilor de război.

În ceea ce privește argumentul

recurentei-pârâte privind încălcarea de către intimata-reclamantă a dispozițiilor

legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul

rural, nu poate fi primit, întrucât în calitate de operator de transport aceasta

avea obligația de a asigura transportul gratuit conform solicitării, dispozițiile

Legii nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor obligația de a-și limita călătoriile

la județul de domiciliu.

Potrivit actului normativ

susmenționat, nu se fac diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite

de stații C.F.R. și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată,

în art. 16 lit. a) teza a II-a fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și al

văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii

interne dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea

să călătorească pe calea ferată.

În consecință, criticile

formulate de recurenta-pârâtă nu au temei legal, reclamanta efectuând transportul

în beneficiul veteranilor de război și cu respectarea procedurii prevăzută pentru

decontare prin ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea

prestațiilor.

Astfel fiind, Înalta Curte

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Iași, Administrația

Finanțelor Publice lași împotriva sentinței nr. 333 din 10 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie

2012.