ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4530/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T.C. SRL Deva a chemat în

judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația

Finanțelor Publice Deva, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele

să dispună în principal anularea deciziei nr. 73 din 28 mai 2009 emisă de

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și obligarea acesteia

să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere

din 27 februarie 2009, în subsidiar, a solicitat anularea deciziei nr. 73 din

28 mai 2009 și anularea în parte a deciziei de impunere din 27 februarie 2009

emisă de Administrația Finanțelor Publice Deva privitor la suma de 688.394 RON,

reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și majorări de întârziere

aferente, exonerarea reclamantei de la plata impozitului pe profit suplimentar

în sumă de 426.392 lei și majorări de întârziere în sumă de 262.062 RON.

Prin sentința civilă

nr. 250/F/CA din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantei

SC T.C. SRL Deva a anulat decizia nr. 73 din 28 mai 2009 emisă de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Hunedoara și a obligat-o pe aceasta să soluționeze pe fond

contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere din 27 februarie 2009 emisă

de Administrația Finanțelor Publice Deva.

Recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Administrația

Finanțelor Publice Deva, împotriva sentinței nr. 250/F/CA/ din 25 noiembrie 2009

a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost modificată sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o astfel

de hotărâre Curtea a reținut că motivarea contestației în procedura administrativă

se poate face sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile în care se poate

formula și contestația administrativă iar nedepunerea motivelor în acest termen

duce la respingerea contestației ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei

nr. 3250 din 18 iunie 2010, în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ., a formulat

contestație în anulare reclamanta SC T.C. SRL Deva.

Contestația în anulare

formulată de SC T.C. SRL.

În motivarea contestației

în anulare s-a arătat că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei erori

materiale în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ.

A arătat contestatorul

că societatea intimată reclamantă a motivat contestația pe cale administrativă la

data de 16 aprilie 2009 și având în vedere că organul fiscal a emis decizia de soluționare

a contestației la data de 28 mai 2009, după o lună și jumătate de la înregistrarea

motivelor, trebuia să le aibă în vedere.

Contestatoarea SC

T.C. SRL a solicitat în temeiul art. 319

1

C. proc. civ. suspendarea executării

deciziei nr. 3250 din 18 iunie 2010 până la soluționarea contestației în anulare.

În drept contestația în

anulare se întemeiază pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ.

Intimata – pârâtă a formulat

întâmpinare la contestația în anulare și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele și soluția

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând motivul de contestație

invocat, se reține că instanța de recurs a analizat motivul arătat de contestatoare

și a considerat, interpretând dispozițiile art. 206, art. 207 alin. (1) art. 213

C. proc. fisc. că, motivarea contestației în procedura administrativă se poate face

sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 de zile în care se poate formula și contestația

administrativă, iar nedepunerea motivelor în acest termen duce la respingerea contestației

ca nemotivată.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că motivul contestației în anulare întemeiat pe prevederile art. 318 teza

I C. proc. civ. nu poate fi încadrat în ceea ce reprezintă o greșeală materială.

Această greșeală materială

trebuie să fie în legătură cu aspecte de formă ale judecății și nu poate fi o stabilire

eronată a situației de fapt deoarece aceasta reprezintă o greșeală de judecată,

de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale și care nu pot

forma obiectul contestației în anulare.

Față de cele arătate mai

sus, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC

T.C. SRL Hunedoara prin administrator judiciar Cabinetul de Insolvență T.A.M. împotriva

deciziei nr. 3250 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.