ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2013

Asupra cererii, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4379/111/2010, a fost respins recursul declarat pârâta C. Salonta prin U.J.C.C. B. Prin cererea înregistrată Ia data de 1 aprilie 2013 petenta C.A. a solicitat instanței, în temeiul art. 281 C. proc. civ. înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra obligării recurenților pârâți Ia plata cheltuielilor de judecată, conform actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei.

Intimata C. Salonta prin U.J.C.C. B. a depus note scrise prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului, solicitând, în principal, admiterea excepției și, în consecință, respingerea cererii ca tardivă, iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării cererii privind completarea dispozitivului, invocată de intimata C. Salonta prin U.J.C.C. B., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 281 2 alin. (1) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care cererea promovată va fi respinsă ca tardiv declarată pentru considerentele care succed: Înalta Curte constată că petenta a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în sensul obligării recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”. Este de reținut că termenul de 15 zile de la pronunțare instituit de art. 281 2 alin. (1) teza finală C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai solicita completarea dispozitivului, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legai atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”. Se constată că petenta a formulat și a transmis prin poștă cerere de completare a dispozitivului la data de 28 martie 2013, iar în raport de data la care a fost pronunțată hotărârea, respectiv 25 ianuarie 2012, cererea a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțare prevăzut de art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsita de funcția sa procesuală, instanța neputând păși Ia examinarea motivelor invocate.

Distinct de cete reținute, este de menționat că în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, legiuitorul a dat posibilitatea părții care a câștigat procesul să le solicite și pe calea acțiunii separate, pe dreptul comun, în termen de 3 ani de Ia data soluționării litigiului. În cauză, petenta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, însă astfel cum s-a reținut anterior aceasta a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, iar petenta nici nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a formulării acesteia printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc.

civ., motiv pentru care, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității invocată de intimata C. Salonta prin U.J.C.C. Bihor și să respingă cererea promovată de petenta C.A., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității. Respinge, ca tardiv formulată cererea petentei C.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.