ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5180/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5180/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de completare dispozitiv de
față, constată următoarele:
Prin
cererea formulată la data de 21 mai 2012, petentul T.V., în calitate de
intimat-intervenient în Dosarul nr. 12646/3/2008 având ca obiect recursul
declarat de pârâții C.M.S. și C.V. împotriva Încheierii de ședință din 2 iunie
2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a solicitat completarea
dispozitivului Deciziei civile nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul anterior menționat.
În motivare, petentul a arătat că prin
Decizia civilă nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, recursul declarat de pârâții C.M.S. și C.V.
împotriva Încheierii de ședință din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat.
S-a mai arătat că, în conținutul
dispozitivului deciziei anterior citate nu se regăsește obligarea pârâților la
plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de
avocat, pentru care petentul a depus chitanță la dosar, situație față de care
se impune admiterea cererii și completarea dispozitivului în sensul celor
solicitate.
La termenul de judecată din 11 septembrie
2012, în ședință publică, reprezentanta intimaților C.M.S. și C.V. a invocat
excepția de tardivitate a cererii, excepție care a fost unită cu fondul.
Analizând excepția de tardivitate invocată și
cererea de completare dispozitiv, Înalta Curte le va respinge, ca neîntemeiate,
pentru următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se
pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același
termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei
hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în
termen de 15 zile de la pronunțare".
Înalta Curte constată că în speță, hotărârea
ce reprezintă obiectul cererii de completare dispozitiv este o decizie
pronunțată de o instanță de recurs, irevocabilă, căreia nu-i este aplicabilă
niciuna din ipotezele conținute în textul legal anterior citat.
În atare situație, având în vedere că legea
nu prevede un termen expres până la care se poate formula o cerere de
completare dispozitiv a unei decizii pronunțate de o instanță de recurs,
rezultă că aceasta poate fi formulată oricând, conform principiului că acolo
unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu trebuie să o facă, sens în care
excepția de tardivitate va fi respinsă.
Referitor la fondul cererii de completare
dispozitiv, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea
care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de
judecată".
Rezultă, astfel, pe de o parte, că în
sistemul procesual român acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe
culpa părții care a pierdut procesul, iar pe de altă parte, că cheltuielile de
judecată nu se pot acorda din oficiu, ci trebuie să fie solicitate expres de
partea interesată.
În speță, recursul pârâților C.M.S. și C.V. a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 23 iunie 2011, primind
termen de judecată la 8 mai 2012, dată la care cauza a fost soluționată.
La data de 2 mai 2012, petentul T.V., în
calitate de intimat-intervenient, a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului, fără a preciza dacă solicită sau nu și cheltuieli de
judecată.
La termenul de judecată la care a fost
dezbătut recursul, respectiv 8 mai 2012, petentul a avut asigurată apărare
juridică calificată, iar reprezentantul său, deși a pus concluzii de
respingere, ca nefondat, a recursului, nu a făcut nicio mențiune cu privire la
cheltuielile de judecată.
Având în vedere că instanța de judecată nu a
fost învestită cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată și nu se
putea pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut, nu se pune problema unei
„omisiuni" în sensul art. 281
2
C. proc. civ., text legal care,
astfel, nu are incidență în cauză.
Pentru aceste considerente, cererea de
completare dispozitiv formulată de petentul T.V. va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității cererii de
completare a dispozitivului.
Respinge, ca nefondată, cererea de completare
a dispozitivului Deciziei nr. 3119 din 8 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, formulată de petentul T.V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11
septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ