ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5180/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de completare dispozitiv de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 21 mai 2012, petentul T.V., în calitate de intimat-intervenient în Dosarul nr. 12646/3/2008 având ca obiect recursul declarat de pârâții C.M.S. și C.V. împotriva Încheierii de ședință din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul anterior menționat. În motivare, petentul a arătat că prin Decizia civilă nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul declarat de pârâții C.M.S.

și C.V. împotriva Încheierii de ședință din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat. S-a mai arătat că, în conținutul dispozitivului deciziei anterior citate nu se regăsește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, pentru care petentul a depus chitanță la dosar, situație față de care se impune admiterea cererii și completarea dispozitivului în sensul celor solicitate. La termenul de judecată din 11 septembrie 2012, în ședință publică, reprezentanta intimaților C.M.S. și C.V. a invocat excepția de tardivitate a cererii, excepție care a fost unită cu fondul. Analizând excepția de tardivitate invocată și cererea de completare dispozitiv, Înalta Curte le va respinge, ca neîntemeiate, pentru următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Înalta Curte constată că în speță, hotărârea ce reprezintă obiectul cererii de completare dispozitiv este o decizie pronunțată de o instanță de recurs, irevocabilă, căreia nu-i este aplicabilă niciuna din ipotezele conținute în textul legal anterior citat.

În atare situație, având în vedere că legea nu prevede un termen expres până la care se poate formula o cerere de completare dispozitiv a unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, rezultă că aceasta poate fi formulată oricând, conform principiului că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu trebuie să o facă, sens în care excepția de tardivitate va fi respinsă. Referitor la fondul cererii de completare dispozitiv, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Rezultă, astfel, pe de o parte, că în sistemul procesual român acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa părții care a pierdut procesul, iar pe de altă parte, că cheltuielile de judecată nu se pot acorda din oficiu, ci trebuie să fie solicitate expres de partea interesată.

În speță, recursul pârâților C.M.S. și C.V. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 23 iunie 2011, primind termen de judecată la 8 mai 2012, dată la care cauza a fost soluționată. La data de 2 mai 2012, petentul T.V., în calitate de intimat-intervenient, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, fără a preciza dacă solicită sau nu și cheltuieli de judecată. La termenul de judecată la care a fost dezbătut recursul, respectiv 8 mai 2012, petentul a avut asigurată apărare juridică calificată, iar reprezentantul său, deși a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, nu a făcut nicio mențiune cu privire la cheltuielile de judecată. Având în vedere că instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată și nu se putea pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut, nu se pune problema unei „omisiuni" în sensul art. 281 2 C. proc.

civ., text legal care, astfel, nu are incidență în cauză. Pentru aceste considerente, cererea de completare dispozitiv formulată de petentul T.V. va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității cererii de completare a dispozitivului. Respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3119 din 8 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul T.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ