ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4395/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4395/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 600 din 25 martie 2011
pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis acțiunea
reclamantului C.A. așa cum a fost precizată de către reclamant, au fost
obligați pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M. să lase reclamantului în deplină
proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5.952,65 mp
identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a dispus radierea
din cartea funciară a com. Mogoșoaia, a înscrierii privind dreptul de
proprietate al pârâților persoane fizice asupra acestui teren, constatându-se
în contradictoriu cu toți pârâții, că reclamantul, anterior exproprierii, a
avut un drept exclusiv de proprietate asupra porțiunii de teren în suprafață de
1.047,35 mp expropriate în favoarea C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. București porțiunea
de teren figurând în prezent în CF transcris din CF a comunei Mogoșoaia cu nr. Cadastral)
și în consecință, s-a constatat existența dreptului exclusiv al reclamantului
la încasarea despăgubirilor aferente terenului expropriat fiind obligați
pârâții persoane fizice la plata către reclamant a sumei de 17.759 lei
cheltuieli de judecată. S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională
formulată de pârâții - reclamanți C.N. și C.T., întrucât prin încheierea din 30
aprilie 2010 s-a dispus citarea pârâților-reclamanți cu mențiunea achitării
taxei judiciare de timbru de 12.440 lei și 5 lei timbru judiciar, însă aceștia
nu s-au conformat acestor dispoziții.
Prin decizia civilă nr.
232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a
respins excepția inadmisibilității prescripției extinctive privind pct. 1 și 2
din acțiune, ca nefondată, s-a respins excepția prescripției, ca nefondată, s-a
respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâți și au fost obligați apelanții
la plata a 3800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin decizia civilă nr.
329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiași instanțe s-a admis cererea petentului C.A.
de completare a
deciziei
civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția a IV-a
civilă, și s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie
formulată de intervenientul A.G. în interesul apelanților-pârâți.
Împotriva deciziei
civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, și a
deciziei
civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiași instanțe
au declarat recurs
pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M.
Prin decizia civilă nr.
3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, s-a respins excepția nulității recursului, s-a respins, ca nefondat,
recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind obligați recurenții-pârâți la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei către reclamant.
Prin cererea
înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 17 septembrie 2013,
reclamantul C.A. a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 3659 din
12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în
temeiul art. 281
2
C. proc. civ., solicitând instanței să se pronunțe
și asupra recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile
nr. 329/ A din 5
octombrie 2012 a
Curții
de Apel București, secția a IV-a civilă.
Examinând cererea
formulată, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte
apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.
3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, pronunțată în Dosarul nr. 36218/3/2009, ce formează obiect al cererii
de completare a dispozitivului, s-a respins excepția nulității recursului, s-a
respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr.
232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și au
fost obligați recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum
de 4.200 lei către reclamant.
În drept, potrivit art.
281
2
alin. (1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a
omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se
poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara,
după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar, în cazul hotărârilor
date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Din interpretarea
acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei
hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a
se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării
dreptului de acces la un tribunal independent si imparțial, cu plenitudine de
jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu
care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată
(a se vedea, sub aspectul încălcării articolului 6 par. 1 din Convenție, cauza
Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000). Din această
perspectivă, excepția inadmisibilității invocată de apărătorul intimatului C.N.,
nu poate fi primită.
Din analizarea
considerentelor deciziei a cărei completare se solicită, se constată că instanța
a analizat și recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile
nr. 329/ A din 5
octombrie 2012 a
Curții
de Apel București, secția a IV-a civilă, reținându-se că, omisiunea instanței
de apel de a se pronunța asupra cererii de intervenție accesorie formulată de A.G.
a fost complinită, iar termenul prevăzut de art. 281
2
C. proc. civ.
vizează formularea și depunerea cererii de completare a hotărârii pronunțate și,
nicidecum, termenul în care instanța este obligată să soluționeze această
cerere, cum au susținut recurenții.
Din eroare, în
dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, s-a omis inserarea respingerii
recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile
nr. 329/ A din 5
octombrie 2012 a
Curții
de Apel București, secția a IV-a civilă, deși în considerente soluția de
respingere a acestui recurs a fost motivată.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune
completarea dispozitivului deciziei menționate, în sensul respingerii
recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5
octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
inadmisibilității.
Admite cererea
formulată de petentul C.A.
Dispune completarea
dispozitivului deciziei nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că „respinge și recursul
declarat de pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M. împotriva deciziei civile nr.
329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 octombrie 2013.