ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4395/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 600 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis acțiunea reclamantului C.A. așa cum a fost precizată de către reclamant, au fost obligați pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5.952,65 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a dispus radierea din cartea funciară a com. Mogoșoaia, a înscrierii privind dreptul de proprietate al pârâților persoane fizice asupra acestui teren, constatându-se în contradictoriu cu toți pârâții, că reclamantul, anterior exproprierii, a avut un drept exclusiv de proprietate asupra porțiunii de teren în suprafață de 1.047,35 mp expropriate în favoarea C.N.A.D.N.R.

- D.R.D.P. București porțiunea de teren figurând în prezent în CF transcris din CF a comunei Mogoșoaia cu nr. Cadastral) și în consecință, s-a constatat existența dreptului exclusiv al reclamantului la încasarea despăgubirilor aferente terenului expropriat fiind obligați pârâții persoane fizice la plata către reclamant a sumei de 17.759 lei cheltuieli de judecată. S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți C.N. și C.T., întrucât prin încheierea din 30 aprilie 2010 s-a dispus citarea pârâților-reclamanți cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 12.440 lei și 5 lei timbru judiciar, însă aceștia nu s-au conformat acestor dispoziții.

Prin decizia civilă nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția inadmisibilității prescripției extinctive privind pct. 1 și 2 din acțiune, ca nefondată, s-a respins excepția prescripției, ca nefondată, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâți și au fost obligați apelanții la plata a 3800 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Prin decizia civilă nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiași instanțe s-a admis cererea petentului C.A. de completare a deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, și s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A.G.

în interesul apelanților-pârâți. Împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și a deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiași instanțe au declarat recurs pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M. Prin decizia civilă nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins excepția nulității recursului, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind obligați recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei către reclamant. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 17 septembrie 2013, reclamantul C.A.

a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., solicitând instanței să se pronunțe și asupra recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 36218/3/2009, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului, s-a respins excepția nulității recursului, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și au fost obligați recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei către reclamant. În drept, potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar, în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent si imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea, sub aspectul încălcării articolului 6 par. 1 din Convenție, cauza Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000). Din această perspectivă, excepția inadmisibilității invocată de apărătorul intimatului C.N., nu poate fi primită.

Din analizarea considerentelor deciziei a cărei completare se solicită, se constată că instanța a analizat și recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reținându-se că, omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii de intervenție accesorie formulată de A.G. a fost complinită, iar termenul prevăzut de art. 281 2 C. proc. civ. vizează formularea și depunerea cererii de completare a hotărârii pronunțate și, nicidecum, termenul în care instanța este obligată să soluționeze această cerere, cum au susținut recurenții. Din eroare, în dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, s-a omis inserarea respingerii recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deși în considerente soluția de respingere a acestui recurs a fost motivată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune completarea dispozitivului deciziei menționate, în sensul respingerii recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității. Admite cererea formulată de petentul C.A. Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că „respinge și recursul declarat de pârâții C.N., C.T., N.L. și N.O.M. împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.