ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3094/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2016, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligat să îi plătească suma de 55.000 euro despăgubiri pentru suferințele fizice și psihice cauzate în perioada de detenție, datorate condițiilor necorespunzătoare din sistemul penitenciar.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat, pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere ca atribuțiile principale în domeniul supravegherii executării pedepselor revin Ministerului Justiției, ca atare, aceasta nu poate fi autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2017, reclamantul, prezent personal, a arătat că solicită plata sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru condiții inumane de detenție.

A fost introdus în cauză Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de obiectul cererii deduse judecății.

Prin sentința civilă nr. 87 din 31 mai 2017, Tribunalul Giurgiu, secția civila a respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor. A respins excepția invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Prin Decizia civilă nr. 7/A din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul exercitat în cauză, sens în care a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a obligat pârâții, în solidar, la plata către acesta a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.

Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor.

In. cauză, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Această parte a formulat și punct de vedere asupra admisibilității recursului, apreciind că este incidență Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, întrucât hotărârea instanței de apel a fost pronunțată ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României -20 iulie 2017, recursul fiind, în acest caz, admisibil.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 august 2018.

Prin rezoluția din data de 30 august 2018 s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea discutării admisibilității celor două recursuri, în raport de Decizia nr. 52 din 18.06.2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursurilor, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei,

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Acțiunea cu care reclamantul a învestit instanța are ca obiect principal pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală și, ca atare, este o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani.

Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.:

"(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

Se reține astfel că valoarea obiectului litigiului are relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii evaluabile în bani.

Prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 55.000 euro cu titlu de daune delictuale pentru condiții inumane de detenție.

În raport de data inițierii prezentului demers judiciar -29 noiembrie 2016, având în vedere cursul de referință BNR de 4,51 lei/euro, se constată ca despăgubirea solicitată, care reprezintă valoarea obiectului litigiului, se ridică la suma de 248.391 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G, nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Nu pot fi primite susținerile recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor, exprimate în punctul de vedere, în sensul că ar fi aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 582 clin 20 iulie 2017, iar hotărârea atacată nu este definitivă, ci este supusă recursului.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 Iei inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". In schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a lI-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt generai obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire ia situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare,

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nune al actelor instanței de contencios constituțional, "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 29 noiembrie 2016, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanțe.

În consecință, în raport de Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, hotărârea recurată fiind supusa căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Așa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecății, decizia instanței de apel, atacată pe calea recursului, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, care deschide calea de atac a recursului, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile exercitate în speță.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legai, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Deciziei civile nr. 7/A din 10 ianuarie 2018 a Ciuții de Apel București, secția a X-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.