ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 163/2017 din 16 iunie 2017, Judecătoria Câmpulung a dispus:

În baza art. 396 C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a achitat pe inculpatul A., pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 213 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 399 C. proc. pen.. a încetat de drept măsura controlului judiciar instituită asupra inculpatului prin încheierea din data de 17.05.2017.

A luat act că nu există constituire de parte civilă.

II. Prin decizia penală nr. 1115/A din data de 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017 s-a dispus:

S-a admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, împotriva sentinței penale nr. 163 din data de 16.06.2017, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. x/2017, intimat inculpat fiind A.

S-a desființat în parte sentința și, rejudecând, s-a dispus înlăturarea soluției de achitare a inculpatului A.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 60 din C. pen. și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 62 din C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 RON (200 zile-amendă x 100 RON).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală și prima instanță).

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

III. Prin încheierea din data de 23 mai 2018, s-a admis în principiu recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017 și s-a dispus trimiterea cauzei la Completul 3 în vederea evaluării încălcării dreptului la un proces echitabil.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul A. a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. "a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", arătând că instanța de apel a dat o interpretare proprie procedurii simplificate reținând în mod greșit că prima instanță a apreciat eronat situația de fapt, interpretând probatoriul administrat în cauză.

A mai invocat faptul că nu a fost judecat în procedura simplificată întrucât această procedură se poate aplica începând cu instanța de fond și nu direct în apel. A apreciat că nu avea cadrul legal de a solicita în apel aplicarea procedurii simplificate, iar procurorul a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se relua procedura simplificată.

Înalta Curte constată că fiind audiat în fața instanței de fond la data de 17.05.2017, inculpatul A. a precizat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea dispozițiilor privind judecarea cauzei în condițiile recunoașterii învinuirii. În acest sens, Judecătoria Câmpulung prin încheierea din 17.05.2017, a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și a admis cererea formulată în acest sens.

Prin încheierea din 14.06.2017, s-a disjuns cauza în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și a fost constituit dosarul x/2017, fiind pronunțată sentința penală nr. 163/2017 din 16 iunie 2017 prin care Judecătoria Câmpulung a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 213 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Ulterior, instanța de apel, apreciind că se află în procedura simplificată, prin decizia recurată, a dispus prin evaluarea probatorului administrat în cursul urmăririi penale, condamnarea inculpatului.

Se constată că instanța de apel a apreciat că în cauză este incidentă procedura simplificată, motivat de faptul că instanța de fond a admis cererea inculpatului în acest sens, ignorând faptul că, ulterior, acesta a fost achitat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Chiar dacă s-ar accepta faptul că în cauză era incidentă procedura recunoașterii învinuirii, în raport de soluția dispusă de instanța de fond de achitare și subsecvent acesteia, se impunea administrarea unui probatoriu ce trebuia a fi apt a susține vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală, pentru a se putea pronunța soluția condamnării în calea de atac.

Înalta Curte amintește că, această modalitate de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecința condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În acest sens, se are în vedere practica bogată a Curții Europene și jurisprudența dezvoltată în considerarea acestui aspect, inclusiv cea națională prin care s-a constatat că stabilirea vinovăției pe baza probelor ce au fost suficiente pentru a-i determina pe judecătorii primei instanțe să se îndoiască de temeinicia acuzației este contrară cerințelor unui proces echitabil: a se vedea CEDO - cauza Potoroc c. României, cauza Mischie c. României, cauza Manolachi c. României, cauza Hogea c. României, cauza Hanu c. României, cauza Moinescu c. României, cauza Mircea c. României, cauza Spînu c. României, cauza Dănilă c. României, ICCJ, S.P., dec. nr. 3757 din 16 noiembrie 2012, ds. x/2011, pe site ICCJ; ICCJ, SP, dec. nr. 3223 din 22 octombrie 2013, ds. x/2011, pe site ICCJ.

În jurisprudența sa, CEDO a arătat care sunt exigențele respectării dreptului la un proces echitabil în ipoteza particulară a pronunțării condamnării succesiv achitării, față de același inculpat, direct în calea de atac.

În cauza Dănilă împotriva României, (cererea nr. x), hotărârea din 8 martie 2007, CEDO a reținut că, deși Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în cadrul unei proceduri de recurs împotriva unei sentințe care făcuse obiectul unui apel, trebuie să procedeze la propria sa apreciere asupra faptelor spre a cerceta dacă erau suficiente spre a permite condamnarea reclamantului. Ca urmare, în calea de atac, când se reevaluează chestiuni de fapt și de drept, trebuie să se evalueze în ansamblu chestiunea vinovăției sau nevinovăției, prin administrare directă, nemijlocită, de probe. CEDO a conchis, și în această cauză, în sensul că soluția de condamnare a reclamantului, pronunțată fără ca acesta din urmă să fie audiat în persoană și mai ales după achitarea de cele două jurisdicții inferioare, este contrară cerințelor unui proces echitabil, în sensul art. 6 & 1 al Convenției.

Când unei instanțe de control judiciar i se devaluează cauza în fapt și în drept, aceasta trebuie să analizeze în ansamblul său chestiunea vinovăției și nu poate, din motive de echitate ale procesului, să decidă asupra acestor aspecte fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal. Instanța de apel pentru o apreciere completă a problemei vinovăției sau nevinovăției, trebuie să administreze probe, urmând fie să decidă menținerea soluției de achitare, fie să pronunțe o hotărâre de condamnare (pg. 49, Cauza Mircea împotriva României, cererea nr. x/20 hotărârea din 29 martie 2007).

Totodată, în cauza Manolachi împotriva României, (cererea nr. 36.605/04), hotărârea din 5 martie 2013, Curtea a observat că, atunci când curtea de apel și Înalta Curte au înlocuit cu o hotărâre de condamnare hotărârea inițială de achitare, acestea nu dispuneau de nicio probă nouă. CEDO a subliniat că posibilitatea unui acuzat de a se confrunta cu un martor în fața instanței care se pronunță în ultimul grad cu privire la acuzație constituie o garanție a unui proces echitabil, în măsura în care observațiile instanței cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe pentru acuzat [a se vedea P.K. împotriva Finlandei (dec.), nr. 37.442/97, 9 iulie 2002, și, mutatis mutandis, Pittkänen împotriva Finlandei, nr. 30.508/96, pct. 62-65, 9 martie 2004, precum și Milan împotriva Italiei (dec.), nr. 32.219/02, 4 decembrie 2003].

Revenind la cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar s-a mărginit la a reaprecia probatoriul administrat în faze anterioare ale procesului penal, deși apelul devoluase cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, urmare a soluției achitării pronunțate în fond.

Nu omitem că instanța de apel a pus în vedere procurorului și parților posibilitatea de a formula cereri de probatorii, reprezentantul Ministerului Public precizând că fundamentarea motivelor de apel ale parchetului se bazează pe elemente sau argumente juridice și pe acte existente la dosarul. Cu toate acestea, pentru a se putea pronunța soluția condamnării direct în calea de atac, după o soluție de achitare, se impunea administrarea unui probatoriu ce trebuia a fi apt a susține vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală. Amintim că recurentul fusese trimis în judecată pentru infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală și grup infracțional organizat-.

În acest context, Înalta Curte susține faptul că nelegalitatea judecății, generată de încălcarea dreptului la un proces echitabil, determină nelegalitatea soluției pronunțate, în cazul dat al celei de condamnare direct în calea de atac, subsecvent și succesiv achitării. Nelegalitatea soluției de condamnare pentru motivul expus anterior generează nu numai nelegalitatea pedepsei, ci implicit și lipsa evaluării prevederii faptei în legea penală.

În cazul recursului în casație se va reforma doar soluția de condamnare datorată nelegalității constatate. Casarea nu se poate extinde asupra soluției de achitare pronunțate de instanța de fond întrucât viciul generat de încălcarea dreptului la un proces echitabil nu este incident în cazul acesteia din urmă.

Potrivit art. 448 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care condamnatul se găsește în cursul executării pedepsei, instanța, admițând recursul în casație și casând decizia ce a generat emiterea mandatului de executare, va dispune asupra stării de libertate a acestuia. În acest sens, raportat la încălcarea dreptului la un proces echitabil în faza ce a generat soluția de condamnare, instanța de recurs va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 476 din 06.12.2017 emis de Judecătoria Câmpulung Muscel în baza sentinței penale nr. 163 din 16.06.2017 și punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Pentru considerentele anterior evocate, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. și trimite cauza spre rejudecare la instanța învestită cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 448 alin. (4) C. proc. pen., dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 476 din 06.12.2017 emis de Judecătoria Câmpulung Muscel în baza sentinței penale nr. 163 din 16.06.2017 și punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Constată că inculpatul s-a aflat în detenție de la data de 06.12.2017 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de inculpatul A., precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 iunie 2018.