ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la intimatul inculpat B.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au hotărât următoarele:

În baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 6 februarie 2013, emis în Dosarul penal cu nr. x/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, din conducerea Consiliului Județean D., dar și din alte sectoare de activitate, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, inclusiv pentru săvârșirea unor fapte de corupție, printre aceștia regăsindu-se și:

- A., președintele Consiliului Județean D. din perioada de referință, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 -

248

1

C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură directă cu infracțiunile de corupție menționate mai sus, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- E., asociat și administrator la SC F. SA, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 - 248

1

C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen. și art.

248

1

C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- G., notar public în cadrul Biroului Notarului Public "G." din municipiul Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.

În cursul desfășurării procedurilor judiciare în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, numitul G. a solicitat inculpatului B., în calitatea sa de expert criminalist, efectuarea unei expertize grafice extrajudiciare. Obiectul expertizei criminalistice a fost acela de a se stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009, la Biroul Notarului Public G. din Pitești, a fost semnat la poziția "cumpărător" de către numitul C. S-a mai solicitat expertului să stabilească dacă anexele la contractul menționat au fost sau nu semnate de către același C.

În scopul realizării expertizei, inculpatul B. a primit mai multe înscrisuri, considerate a fi în litigiu, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la B.N.P. G., în fotocopie; un exemplar la contractul din dosarul de urmărire penală; un exemplar al aceluiași contract reprezentând fotocopia documentului existent în Arhiva O.C.P.I.; anexele la contractul de vânzare-cumpărare.

În vederea realizării expertizei, inculpatul B. a avut în vedere ca și "scripte de comparație" următoarele documente în fotocopie: două cereri din data de 15 ianuarie 2013, adresate Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești din Dosarul nr. x/P/2010; cererea pentru eliberarea unui pașaport din data de 16 august 2004, fișa înlocuitor pentru pașaportul X.

Pe baza acestor documente, inculpatul B. a realizat analiza criminalistică a semnăturilor existente, având în vedere criterii precum: viteza de execuție mare, apăsarea moderată nuanțată, înclinația spre dreapta, linia de bază cu orientare descendentă și altele. S-a mai constatat, că scriptele în comparație prezintă două tipuri de semnături; o semnătură semiliterală și una aliterală.

Expertul criminalist a concluzionat pe baza analizei criminalistice efectuate că numitul C., poate executa, în mod natural și normal, două tipuri de semnături, aparent diferite, dar care prezintă elemente de ordin general comune.

Concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de inculpatul B. au fost în sensul că semnăturile în litigiu de pe contractul de vânzare-cumpărare și anexele la contract au fost executate de persoana titulară C.

În cursul urmăririi penale, în Dosarul penal nr. x/P/2010, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică grafică la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică.

În urma analizei realizată de către specialiștii în domeniu, inclusiv pe baza unor "scripte de comparație", s-a ajuns la concluzia că semnăturile corespunzătoare "cumpărătorului" din contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu numărul de mai sus la B.N.P. G. nu au fost executate de numitul C.

În dosarul cu numărul de mai sus, instanța de judecată, din oficiu, a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, fiind realizat sub nr. 103 din 17 martie 2014. Obiectivul acestei lucrări a fost acela de a stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 de B.N.P. G. a fost semnat la poziția "cumpărător" de către numitul C.

Comparativ cu argumentarea și concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul B., în raportul de expertiză criminalistică dispus din oficiu de către instanța de judecată, s-a concluzionat că semnăturile realizate în mod cert de C. au deosebiri categorice față de semnăturile de pe actul în litigiu, niciunul dintre elementele de individualizare neavând corespondent în alcătuirea semnăturilor în litigiu.

Concluzia raportului de expertiză criminalistică nr. 103/2014 este în sensul că "față de toate deosebirile constatate între semnăturile lui C. și semnăturile în litigiu, semnătura de la poziția "cumpărător" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la Biroul Notarului Public G. nu a fost executată de către C.

În rechizitoriu s-a susținut referitor la acuzațiile formulate în Dosarul penal cu nr. x/P/2010, că obiectivul de investiții "Port peste Râul D., pe DJ 703, km 84 + 723 L." era prevăzut anterior anului 2005 și a fost întocmit și un raport de expertiză tehnică în acest sens în anul 2004. Circulația pe acest pod a fost închisă total începând cu luna martie 2005. S-a reținut de către Parchet că această situație a fost anterioară procedurii inundațiilor din anul 2005, respectiv în lunile mai și august ale acestui an.

Prin Programul PHARE 2005 au fost alocate fonduri pentru remedierea efectelor inundațiilor provocate în perioada aprilie-august 2005. În aceste condiții, pentru a se obține aceste fonduri era necesar a se constata că degradările aduse obiectivului respectiv au fost produse de calamitățile naturale mai sus-amintite. Concluzia a fost aceea că nu erau eligibile pentru finanțare obiective de infrastructură rutieră afectate de alte fenomene decât inundații, și nici obiective care au suferit avarii în altă perioadă decât cea prevăzută în actul normativ.

În acuzațiile formulate inculpaților din Dosarul nr. x/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Pitești s-a reținut și atestarea de date nereale în conținutul cererii de finanțare pentru acest obiectiv, cu consecința încheierii unui contract de finanțare nerambursabilă, în baza căruia au fost efectuate plăți prin Programul PHARE în valoare de 984.164,38 euro, echivalentul sumei de 4.408.269,11 lei. S-a mai susținut că a fost modificată soluția tehnică prevăzută în documentația de atribuire a contractului de lucrări, deși o astfel de modificare nu era permisă conform legislației. Scopul a fost acela de a i se fi creat constructorului SC F. SA un avantaj patrimonial în sumă de 4.973.064,75 lei, cu consecința prejudicierii Consiliului Județean D., ca autoritate contractantă.

Prin adresa nr. 3493 din 22 martie 2013, Consiliul Județean D. a transmis inculpatului A. intenția de a încheia un contract de prestări servicii pentru întocmirea unui raport de expertiză extrajudiciară, obiectul fiind acela:"stabilirea existenței/inexistenței prejudiciului cauzat bugetului Consiliului Județean D. ca urmare a executării lucrării "Pod pe DJ 703B", amplasat peste Râul D., km 84+723, în comuna L.".

S-au purtat discuții între reprezentanții Consiliului Județean D., printre care amintim martorii H., I., J., iar pe de altă parte, inculpatul A., în urma cărora acesta a acceptat efectuarea lucrării.

Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, dar și ale inculpatului, acestuia i s-au prezentat spre analiză documente în format electronic pentru efectuarea expertizei, deoarece la data respectivă documentele originale fuseseră ridicate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești. Documentele electronice au fost scanate.

Expertiza s-a realizat de către inculpat la sediul Consiliului Județean D. Curtea de apel a reținut că pe timpul efectuării analizelor necesare inculpatul nu a avut niciun fel de discuții cu funcționari ai Consiliului Județean D., cu excepția celor necesare pentru solicitarea și primirea documentelor în format electronic.

A. a realizat expertiza, iar din conținutul acesteia rezultă documentele pe care le-a consultat în legătură cu obiectivul expertizei. De asemenea, expertul a concluzionat că: fenomenul de calamitate privind podul a existat, în raport cu actele oficiale emise de organele de specialitate ale județului D., certificate de Consiliului Județean și de Prefectură; este necesară refacerea podului din considerente economice și sociale; procedura pentru accesarea fondurilor europene și derularea acestora a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006; plățile efectuate din fondurile Phare s-au încadrat în prevederile legale. În acest sens este amintit și raportul de audit întocmit în cauză; se menționează că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile din contractul de finanțare și se detaliază această concluzie; se arată de asemenea că documentele care au stat la bază efectuării plăților din fonduri proprii sunt legale, existând acte justificative, iar plățile se încadrează în limita fondurilor alocate și corespund valorilor prevăzute în devize de lucrări; o altă concluzie este în sensul că din documentele analizate nu au fost constatate diferențe între valoarea situațiilor de lucrări și documentele prin care s-au efectuat plățile.

În esență, prin expertiza întocmită, inculpatul A. a atestat că în urma calamităților produse în perioada aprilie-iulie 2005, în două rânduri, podul nominalizat mai sus a fost afectat, iar calamitatea obiectivului este demonstrată cu actele întocmite în perioada respectivă. Totodată, s-a menționat că aceste acte doveditoare cu privire la calamitatea obiectivului constituie baza în urma căruia Guvernul României a emis H.G. nr. 704/2006 privind normalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră și de mediu afectate de inundații în perioada de referință mai sus-amintită.

În acuzațiile formulate, Parchetul a susținut că aceste afirmații ale expertului nu corespund adevărului, deoarece nu există documente care să ateste avarierea podului peste Râul D. nominalizat mai sus în urma calamităților din perioada aprilie - august 2005. S-a susținut că realitatea constă în aceea că podul era avariat și închis mai înainte de producerea calamităților naturale.

Prin urmare, în acuzațiile formulate, Parchetul a arătat că inculpatul a ignorat cu bună-știință înscrisurile care atestau situația de fapt acestui obiectiv, inclusiv cele cu privire la atribuirea contractului de lucrări către SC F. SA și a interpretat documentele pe care le-a avut la dispoziție într-un mod favorabil inculpaților din Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, cu scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală în această cauză.

Curtea de apel, pe parcursul cercetării judecătorești, a readministrat probele testimoniale din faza de urmărire penală, procedând la audierea martorilor consemnați în rechizitoriu și de asemenea s-a procedat și la audierea martorilor propuși de către inculpați. S-a administrat și proba cu acte, fiind solicitate în acest sens informații și înscrisuri de la Curtea de Apel București în legătură cu soluționarea dosarului cu numărul de mai sus.

De asemenea, au fost audiați inculpații din această cauză, declarațiile fiind consemnate și existente la dosar.

Curtea de apel a reținut că, prin declarațiile date pe tot parcursul urmăririi penale, inclusiv în fața instanței de judecată, inculpații nu au recunoscut acuzațiile formulate împotriva lor și, în esență, au susținut că: își mențin concluziile din rapoartele de expertiză întocmite; în executarea expertizelor au fost respectate normele legale stabilite pentru efectuarea unor astfel de lucrări; nu au cunoscut pe inculpații din Dosarul nr. x/P/2010 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, mai mult decât atât nu au avut cunoștință de existența unui dosar penal pe rolul Curții de Apel București al cărui obiect să-l formeze cauza descrisă mai sus; nu au avut intenția și nici nu au dorit să ofere un ajutor inculpaților din cauza cu numărul de mai sus cu scopul de a îngreuna cercetarea penală și stabilirea adevărului judiciar; au menționat că expertizele întocmite nu au o valoarea probatorie prin ele însele, ci reprezintă numai un punct de vedere în legătură cu obiectivul pe care l-au analizat.

Martorii audiați, în mod deosebit funcționari ai Consiliului Județean D., au arătat aspecte concrete privind modul în care au colaborat cu inculpații în vederea realizării raportului de expertiză. Din ansamblul acestor declarații, Curtea de apel a constatat că relațiile dintre inculpații mai sus-menționați și martorii audiați s-au rezumat strict la solicitarea și primirea de documente în vederea elaborării lucrărilor mai sus-menționate. Din aceleași declarații nu a rezultat că inculpații ar fi avut vreun interes, inclusiv pecuniar, pentru a da o anumită finalitate expertizelor întocmite. S-a reținut de asemenea că atât B., cât și A., nu au avut relații cu inculpații din Dosarul nr. x/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Pitești, cu excepția contactelor absolut necesare în vederea efectuării lucrărilor solicitate. S-a mai reținut că nu au existat niciun fel de relații între inculpatul A. și C., fostul președinte al Consiliului Județean D., în legătură cu efectuarea expertizei.

Martorul G., audiat nemijlocit de către instanță, a relatat că nu l-a cunoscut pe inculpatul B. și a recurs la serviciile acestuia în vederea efectuării expertizei grafologice ca urmare a recomandării pe care a primit-o de la avocatul său. A pus la dispoziția expertului documentele solicitate și pe parcursul derulării lucrării s-a întâlnit cu B. de aproximativ două-trei ori. A mai arătat că nu a solicitat sus-numitului o soluție favorabilă pentru el și, după ce a intrat în posesia raportului de expertiză, l-a depus la instanță.

Prima instanță a reținut, de asemenea, că raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul A., prin adresa nr. 5104/2013 a Consiliului Județean D., a fost înaintat la Curtea de Apel București, pentru a fi atașat la Dosarul nr. x/2/2013, împreună cu alte documente.

Raportul de expertiză întocmit de către inculpatul B. a fost depus la același dosar.

Din informațiile și actele furnizate de către Curtea de Apel București, s-a reținut că expertizele mai sus-menționate nu au avut un rol determinant la soluționarea cauzei și nu au format obiectul unor dezbateri în cadrul procesului.

În legătură cu infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați, Curtea de apel a reținut că nu există probe din care să rezulte existența laturii subiective, sub forma intenției directe, pentru niciunul dintre inculpați.

În acest sens, expertizele realizate se referă la actele și documentele care au fost avute în vedere, prezintă o argumentare științifică și rațională, sunt indicate și normele legale sau tehnice pe care se bazează concluziile, iar concluziile experților decurg cu necesitate din argumentarea existentă în conținutul expertizelor.

Curtea de apel a constatat că expertiza judiciară, prin natura ei, nu poate constitui prin ea însăși un argument suficient pentru pronunțarea unei soluții într-o cauză penală și este necesar să se coroboreze și cu alte probe, potrivit textului de lege. Pe de altă parte, o expertiză științifică reprezintă o opinie științifică a expertului care, prin natura ei, poate fi în contradicție cu o altă opinie a unui alt expert în legătură cu același obiect de analiză. În esență, expertiza și concluziile ei cuprind atât elemente obiective, legate de situația de fapt constatată, dar și elemente subiective, determinate de interpretarea pe care expertul o conferă anumitor realități pe care le-a examinat. Este necesar însă ca o astfel de lucrare, respectiv o expertiză științifică, să respecte normele minimale legale, cu privire la procedura folosită și analiza științifică pe care o realizează expertul.

Prima instanță a constatat că, în cauză, ambele expertize respectă cerințele minimale impuse de normele legale pentru întocmirea lor. Neconcordanțele existente între opiniile exprimate de către experți, mai ales că aceste acte au avut un caracter extrajudiciar, iar instanța a cunoscut acest lucru, iar pe de altă parte, alte documente științifice existente în această cauză nu constituie un argument juridic pentru a deduce de aici intenția directă a inculpaților de a oferi ajutor făptuitorilor din cauza penală aflată pe rolul Curții de Apel București, în sensul art. 269 alin. (1) C. pen.

Chiar în ipoteza în care tehnicile de analiză folosite ar putea fi discutabile sub aspect științific, nici acesta nu se poate constitui ca un argument suficient pentru a demonstra intenția frauduloasă a inculpaților în sensul prevăzut de art. 269 C. pen. Este de reținut că, pe tot parcursul procesului penal, atât inculpatul B., cât și A., au susținut concluziile și raționamentele din expertizele efectuate.

În consecință, Curtea de apel a constatat că infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., pentru inculpații B. și A. nu este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În legătură cu infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., și respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., reținute în sarcina inculpatului A., prima instanță a reținut că nu există probe care să demonstreze că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpat. Din analiza raportului de expertiză, dar și a probelor administrate în această cauză, s-a reținut că inculpatul și-a întocmit expertiza pe baza actelor în format electronic care i-au fost puse la dispoziție de către funcționarii Consiliului Județean D., iar concluziile expertizei reflectă conținutul acestor acte.

Din punct de vedere normativ, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de către inculpatul A. a avut ca bază H.G. nr. 704/2006, modificată ulterior, acte normative care fac referire la obiective de infrastructură rutieră și de mediu afectate de inundațiile din perioada aprilie-iulie 2005. Anexele acestor acte emise de Guvernul României se referă și la obiectivul "Pod de DJ 703B Morărești - L., km 84+723". În baza acestor acte normative au fost alocate fonduri europene și credite bugetare.

S-a reținut că expertiza întocmită de către A. corespunde acestor documente, deși expertul nu s-a deplasat să constate nemijlocit situația obiectivului.

Chiar și situația în care acest pod ar fi fost avariat și închis mai înainte de producerea inundațiilor din anul 2005, și nu ulterior acestor calamități naturale, faptul în sine nu poate constitui un argument pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, deoarece expertiza realizată de către inculpatul A. se referă exclusiv la actele normative și documentele pe care acesta le-a cunoscut și care atestă calamitarea podului în urma inundațiilor din anul 2005.

În cauză s-a constatat că există o situație tranzitorie, deoarece de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpaților până la data judecății au intervenit două legi penale aplicabile. În raport cu tratamentul sancționator și soluția pronunțată, s-a constatat că legea mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpați o reprezintă dispozițiile noului C. pen.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul A.

Prin apelurile declarate s-au solicitat următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 76 din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, iar după rejudecare: condamnarea inculpatului B. pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului la o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 din C. pen. (având în vedere vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale); condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunile de favorizarea făptuitorului, fals intelectual și uz de fals la pedepse cu închisoarea, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată sub supraveghere în condițiile art. 91 din C. pen. (având în vedere vârsta înaintată a inculpatului și lipsa antecedentelor penale).

Inculpatul A. a solicitat în principal, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., iar, în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În fața instanței de control judiciar, s-au administrat următoarele probe: audierea inculpaților A. și B.; audierea martorilor K., A., J., H. și G.; proba cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei solicitată de către reprezentantul Ministerului Public.

Examinând motivele de apel invocate de apelanți, instanța de control judiciar constată că apelul declarat de inculpatul A. este întemeiat și urmează să fie admis, iar în baza art. 419 C. proc. pen., să fie extinse efectele apelului declarat de inculpatul A. și cu privire la intimatul inculpat B. pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că față de motivarea efectivă a sentinței pronunțate, cu privire la procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare dintre faptele pretins comise de către inculpați, ce corespunde și exigențelor art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și jurisprudenței instanței de contencios european (Helle contra Finlanda) nu se mai impune o reluare a conținutului mijloacelor de probă, așa încât își însușește argumentele primei instanțe.

I. Analizând actele și probele dosarului, Înalta Curte reține că sentința instanței de fond este netemeinică, sub aspectul temeiului în baza căruia s-a dispus soluția de achitare a inculpatului A., și prin extindere și a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.

În acest sens, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, deoarece nu există probe din care să rezulte existența laturii subiective, sub forma intenției directe, pentru niciunul dintre inculpați.

Pentru ca o faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături esențiale prevăzute de art. 15 C. pen., respectiv fapta să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăție, să fie nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături esențiale exclude existența caracterului penal al faptei, exclude existența infracțiunii și, în consecință, răspunderea penală.

În verificarea prioritară a acestei prime trăsături esențiale pentru ca o faptă să constituie infracțiune, trebuie să se constate că fapta concretă de favorizare a făptuitorului are un corespondent în descrierea conținută în norma de incriminare, adică să se suprapună acestui model legal creat de legiuitor.

Potrivit textului de incriminare al faptei de favorizare a făptuitorului, reglementat de dispozițiile art. 269 alin. (1) C. pen., aceasta este fapta persoanei care dă ajutor unui suspect, înainte de a începe urmărirea penală sau unui inculpat, în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acțiunea penală contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, săvârșită înainte de activitatea de favorizare.

A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfășura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiției.

Pentru existența infracțiunii de favorizare a făptuitorului este necesar ca ajutorul să fie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Totodată, acțiunea de ajutor trebuie să fie de natură a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei.

Nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii dacă urmărirea penală sau judecata au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea de a se realiza unul dintre aceste rezultate.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că autorul știa că s-a săvârșit o infracțiune și că dă ajutor unui făptuitor și a prevăzut că prin acest ajutor ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, rezultat pe care îl urmărește sau îl acceptă.

În cauză, din analiza materialului probator se constată că nu a existat o acțiune de ajutor dată unui inculpat, în sensul textului art. 269 alin. (1) C. pen.

Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că, la solicitarea Consiliului Județean D., prin adresa nr. 3493 din 22 martie 2013, a încheiat un contract de prestări servicii pentru întocmirea unui raport de expertiză extrajudiciară, obiectul fiind de "stabilire a existenței/inexistenței prejudiciului cauzat bugetului Consiliului Județean D. ca urmare a executării lucrării "Pod pe DJ 703B", amplasat peste Râul D., km 84+723, în comuna L.".

Expertiza s-a realizat de către inculpat la sediul Consiliului Județean D., având pentru analiză documente prezentate în format electronic pentru efectuarea expertizei, deoarece la data respectivă documentele originale fuseseră ridicate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești.

Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul A. a fost înaintat la Curtea de Apel București, pentru a fi atașat la Dosarul nr. x/2/2013, împreună cu alte documente, prin adresa nr. 5104/2013 a Consiliului Județean D.

În concluziile raportului, inculpatul A. a atestat că în urma calamităților produse în perioada aprilie - iulie 2005, în două rânduri, podul nominalizat mai sus a fost afectat, iar calamitatea obiectivului este demonstrată cu actele întocmite în perioada respectivă. Totodată, s-a menționat că aceste acte doveditoare cu privire la calamitatea obiectivului constituie baza în urma căruia Guvernul României a emis H.G. nr. 704/2006 privind normalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră și de mediu afectate de inundații în perioada de referință mai sus-amintită.

În sarcina inculpatului B. s-a reținut că, în calitate de expert criminalist, a efectuat o expertiză grafică extrajudiciară la solicitarea numitului G., în cursul desfășurării procedurilor judiciare în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București. Obiectul expertizei criminalistice a fost acela de a se stabili: dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009, la Biroul Notarului Public G. din Pitești, a fost semnat la poziția "cumpărător" de către numitul C.; dacă anexele la contractul menționat au fost sau nu semnate de către același C.

În scopul realizării expertizei, inculpatul B. a primit mai multe înscrisuri, considerate a fi în litigiu, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la B.N.P. G., în fotocopie; un exemplar la contractul din dosarul de urmărire penală; un exemplar al aceluiași contract reprezentând fotocopia documentului existent în Arhiva O.C.P.I.; anexele la contractul de vânzare-cumpărare. Totodată, a avut în vedere ca și "scripte de comparație" următoarele documente în fotocopie: două cereri din data de 15 ianuarie 2013, adresate Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești din Dosarul nr. x/P/2010; cererea pentru eliberarea unui pașaport din data de 16 august 2004, fișa înlocuitor pentru pașaportul X..

Pe baza acestor documente, inculpatul B. a realizat analiza criminalistică a semnăturilor existente, concluzionând în raportul de expertiză extrajudiciară că numitul C., poate executa, în mod natural și normal, două tipuri de semnături, aparent diferite, dar care prezintă elemente de ordin general comune, respectiv că semnăturile în litigiu de pe contractul de vânzare-cumpărare și anexele la contract au fost executate de persoana titulară C.

Raportând elementele teoretice la infracțiunile concrete de favorizare a făptuitorului reținute în sarcina inculpaților, Înalta Curte constată că acțiunea inculpaților, de a întocmi, în calitate de experți, rapoarte de expertiză extrajudiciară, în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, nu este o acțiune de ajutor de natură a îngreuna sau zădărnici judecata.

Raportul de expertiză extrajudiciară nu reprezintă un mijloc de probă de natură a îngreuna judecata cauzei, întrucât forța sa probantă este una relativă, ca și a celorlalte mijloace de probă și care nu are aptitudinea de a îngreuna judecata, prin inducerea în eroare a instanței de judecată.

Opinia subiectivă a expertului, bazată pe propriile demersuri științifice, chiar dacă este favorabilă acuzaților dintr-o cauză penală, întocmită superficial sau nefundamentată științific nu reprezintă un temei probatoriu suficient pentru a atrage răspunderea penală și, prin urmare, nu poate atrage, prin ea însăși, răspunderea penală a expertului pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului.

Pe de altă parte, și în ipoteza în care rapoartele nu au fost întocmite în conformitate cu regulile procedurale și tehnicile de analiză reglementate de O.G. nr. 2/2000, nu exista posibilitatea de a se realiza îngreunarea judecății.

În cauză, din analiza probelor, nu rezultă nici faptul că inculpații A. și B., în calitate de experți extrajudiciari, ar fi acționat cu scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a inculpaților G. și A., trimiși în judecată în cauza penală aflată pe rolul Curții de Apel București. Astfel, aceștia au întocmit rapoartele de expertiză pe baza documentelor care le-au fost puse la dispoziție, cunoștințelor de specialitate, a actelor normative incidente și a propriilor constatări rezultate în urma expertizelor. Împrejurarea că, rapoartele de expertiză extrajudiciară, prin concluziile lor, nu au fost concordante cu celelalte acte științifice din dosarul penal, nu este de natură să ducă la concluzia că inculpații au avut reprezentarea că ar ajuta un inculpat și că ar urmări sau accepta ca acest ajutor să îngreuneze judecata. De altfel, rapoartele de expertiză extrajudiciară nu au un efect hotărâtor în soluționarea cauzei penale, iar în cauză nu au generat vreo dezbatere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că actele materiale care au constituit acuzația de favorizare a făptuitorului nu corespund modelului legal de incriminare avut în vedere de legiuitor prin infracțiunea menționată și, prin urmare, fapta inculpaților A. și B. nu este prevăzută de legea penală.

II. În ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, acesta urmează a fi respins, ca nefondat.

Criticile parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatului B. au constat în următoarele: raportul de expertiză extrajudiciară a fost întocmit de către inculpatul B. și livrat făptuitorului G. în lipsa unui contract de prestări servicii cu beneficiarul, deși întocmirea de expertize extrajudiciare reprezintă o activitate pe care experții trebuie să o desfășoare în baza unui contract încheiat conform art. 31 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară; raportul a fost întocmit de către inculpatul B. contra unei eventuale sume de bani (deci nu în baza unui onorariu) ce avea să fie plătită abia la finalizarea cauzei în care a fost depusă lucrarea, astfel că plata sumei de bani avea să fie condiționată de obținerea unei soluții favorabile de către făptuitorii ajutați prin lucrarea întocmită de către inculpat; inculpatul a întocmit lucrarea intitulată "expertiză criminalistică extrajudiciară" cu încălcarea O.G. nr. 75/2000 și O.G. nr. 2/2000, în condițiile în care pentru o expertiză criminalistică extrajudiciară nu există cadru legal; a întocmit o lucrare neprevăzută de lege, dar i-a atribuit și un număr fictiv de înregistrare, scopul de a crea aparența unei adevărate lucrări de specialitate, întocmită în condiții obiective de către un specialist criminalist; însuși conținutul, dar și concluziile lucrării, coroborate cu înscrisurile obținute din Dosarul penal nr. x/3/2013 al Curții de Apel București, dovedesc fără echivoc faptul că inculpatul B. a acceptat, în baza unei înțelegeri ascunse cu făptuitorii implicați în întocmirea și semnarea contractului de vânzare simulat din cauza penală respectivă, să sprijine versiunea potrivit căreia numitul C. ar fi avut două tipuri de semnături; aspectul că inculpatul B. a păstrat copia constatării criminalistice efectuată anterior de către IGPR în dosarul penal care îi viza pe cei trei făptuitori, reprezintă un alt element de fapt în sprijinul tezei acuzării; declarațiile inițiale ale inculpatului B. în sensul că nu ar fi știut despre dosarul penal în care urma a fi folosit raportul pe care l-a întocmit, reprezintă elemente de fapt din care rezultă că acesta a încercat să ascundă organelor judiciare înțelegerea ilicită pe care a avut-o în sensul sprijinirii făptuitorilor G., A. și E..

Criticile parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatului A. au constat în următoarele: împrejurările în care a fost încheiat contractul de prestări servicii între inculpatul A. și Consiliul Județean D., dar și constatările nejustificate contractual din cuprinsul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, evidențiază un ajutor subiectiv dat de către inculpat făptuitorilor angajați ai Consiliului Județean D., în scopul împiedicării aflării adevărului cu privire la folosirea și obținerea fondurilor europene; inculpatul a analizat - la solicitarea extracontractuală din partea făptuitorului A., cu scopul de a împiedica aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a acestuia și a celorlalți funcționari din cadrul CJ D. trimiși în judecată - împrejurările în care Consiliul Județean a obținut aceste fonduri, caracterul real sau nereal al împrejurărilor invocate pentru obținerea lor (calamitarea podului înainte sau după inundațiile din perioada aprilie - august 2005), deși nu puteau face în mod legal obiectul analizei expertizei contabile extrajudiciare întrucât contractul de prestări servicii încheiat de către inculpatul A. se referea expres numai la stabilirea existenței/inexistenței prejudicierii bugetului Consiliului Județean D., și nu la prejudicierea entității care a acordat Consiliului Județean fondurile europene prin Programul PHARE 2005; natura expertizei (contabilă) nu permitea inculpatului A. să constate dacă podul a fost sau nu calamitat și care a fost cauza acestei calamitări, întrucât doar o expertiză tehnică ar fi putut stabili dacă a existat sau nu o calamitare a podului de la L., jud. D., precum și dacă această calamitare s-a produs în urma inundațiilor din aprilie-august 2005 sau din alte cauze; inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susținând că nu avea cunoștință despre dosarul penal care îi privea pe făptuitorii favorizați.

Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiate criticile privind greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, pentru considerentele expuse în analiza aceluiași motiv invocat în apelul inculpatului A., apreciind că, în raport cu argumentele expuse mai sus se impunea achitarea celor doi inculpați.

În realitate, criticile parchetului se referă la atribuțiile și obligațiile inculpaților în calitate de experți, la modul de desfășurare și întocmire a unui raport de expertiză, la tehnicile de analiză utilizate sau la pretinse încălcări ale regulilor procedurale de efectuare a unui astfel de raport, în conformitate cu reglementările din O.G. nr. 2/2000, însă toate aspectele invocate nu au legătură cu conținutul juridic și constitutiv al infracțiunii de favorizare a făptuitorului din prezenta cauză.

Astfel, așa cum s-a arătat, raportul de expertiză extrajudiciară nu reprezintă un mijloc de probă de natură a îngreuna judecata cauzei, întrucât valoarea sa probatorie este una relativă, ca și a celorlalte mijloace de probă și, chiar dacă nu a prezentat concluzii similare cu cele ale expertului criminalist oficial - în cazul inculpatului B. și ale notei de constatare din 2015 privind podul de la L. - în cazul inculpatului A., nu avea aptitudinea de a îngreuna judecata, prin inducerea în eroare a instanței de judecată.

Opinia expertului este una subiectivă, bazată pe propriile demersuri științifice și nu are o forță probantă absolută, pronunțarea unei hotărâri fiind supusă liberei aprecieri a organului judiciar care nu este obligat să își întemeieze decizia numai pe baza opiniei expertului.

În ce privește infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., și respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., reținute în sarcina inculpatului A., Înalta Curte reține că nu există probe care să facă dovada că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpat.

Din analiza raportului de expertiză extrajudiciară, dar și a probelor testimoniale administrate în cauză, se constată că inculpatul a întocmit expertiza și a atestat împrejurările conținute în raport pe baza documentelor în format electronic care i-au fost puse la dispoziție de către funcționarii Consiliului Județean D., iar concluziile expertizei reflectă conținutul acestor acte.

Concluziile menționate în raportul întocmit de inculpatul A. au avut la bază acte normative, respectiv H.G. nr. 704/2006 privind nominalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră și de mediu afectate de inundații în perioada aprilie-mai și iulie-august 2005, ce vor beneficia de finanțări din programul PHARE 2005, modificată ulterior, care face referire în art. 1 la obiective de infrastructură rutieră și de mediu afectate de inundațiile din perioada aprilie-iulie 2005, precum și anexele acestor acte emise de Guvernul României, care se referă și la "Reparare pod pe DJ 703B Morărești - L., km 84+723, L = 228 m", proiect în valoare de 1.183.400 euro. În baza acestor acte normative au fost alocate fonduri europene și credite bugetare.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 419 C. proc. pen., va extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. și cu privire la intimatul inculpat B.

Va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând, va schimba temeiul achitării inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 419 C. proc. pen., extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. și cu privire la intimatul inculpat B.

Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

Schimbă temeiul achitării inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2018.

Procesat de GGC - GV