ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Decizia nr. 455/A/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/F din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 273 alin. (1) C. pen. și art. 269 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A., la 180 de zile amendă, ziua amendă fiind de 30 lei, în total 5.400 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, în esență, că inculpatul A. a fost audiat în calitate de martor în Dosarul penal nr. x/46/2012 atât în ședința publică din 14 mai 2013 la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie cât și în ședința din data de 24 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, ca urmare a sesizării instanței de judecată cu Rechizitoriul nr. 122/P/2010 din data de 04 decembrie 2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

S-a apreciat că inculpatul a făcut afirmații mincinoase în legătură cu aspecte esențiale ale cauzei vizând împrejurările în care a luat cunoștință despre organizarea licitației cu privire la vechiul sediu al SC C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea, în scopul de a îngreuna/împiedica tragerea la răspundere penală a inculpatului B.

S-a reținut că din probele administrate în cauza nr. x/P/2010 reiese în mod indubitabil faptul că inculpatul B. a participat la licitația din data de 28 noiembrie 2007, fără a avea acest drept, fiind în starea de incompatibilitate prevăzută de lege, în calitate de președinte al Comisiei de licitație a SC C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea luând decizii în contextul organizării și desfășurării acesteia și acționând cu intenția directă de a realiza un folos material injust pentru sine constând în dobândirea necuvenită a imobilului din patrimoniul SC C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea în mod disimulat prin SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, cu încălcarea prevederilor privind conflictul de interese și beneficiind de sprijinul nemijlocit al inculpaților E. și F. în baza unei înțelegeri oneroase cu aceștia.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza prin aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 5.400 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 49/F din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 iulie 2016 sub nr. x/46/2015.

Reprezentantul Ministerului Public a precizat că apelul vizează atât aspecte de nelegalitate, cât și aspecte de netemeinicie, având în vedere că inculpatul

A.

a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, infracțiuni aflate în concursul formal prev. de

art.

38

alin. (2)

C. pen.

și în cele din urmă cele 4 infracțiuni imputate inculpatului (2 infracțiuni de mărturie mincinoasă și 2 infracțiuni de favorizare a inculpatului) au fost reținute a fi fost comise în concursul real prevăzut de

art.

38

alin. (1)

C. pen.

A susținut că așa cum reiese din hotărârea pronunțată de instanța de fond,

cu prilejul dezbaterilor s-a pus în discuție, din oficiu, necesitatea schimbării încadrării juridice a infracțiunilor indicate în rechizitoriu,

în infracțiunea de mărturie mincinoasă și, respectiv, în infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prin reținerea formei continuate. Instanța de judecată a procedat la schimbarea încadrării juridice a tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare, într-o singură infracțiune care a înglobat întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpat și anume, infracțiunea de mărturie mincinoasă reținută ca fiind comisă în formă continuată.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că încadrarea juridică legală a faptelor săvârșite de inculpat este cea reținută în actul de sesizare a instanței.

În expunerea orală a motivelor de apel, reprezentantul Ministerului Public a arătat că este necesar să fie analizată activitatea infracțională a inculpatului raportat la cele două momente în care se pretinde că au fost comise infracțiunile, când inculpatul a fost audiat în calitate de martor. A susținut că inculpatul

A.

,

dobândind calitatea de martor încă din cursul urmăririi penale a săvârșit două infracțiuni distincte și anume, infracțiunea de mărturie mincinoasă și infracțiunea de favorizare a infractorului comise în formă continuată, în baza unei rezoluții infracționale unice. Atitudinea procesuală a inculpatului manifestată în sensul de a face afirmații mincinoase ulterior, în faza cercetării judecătorești cu scopul de a îngreuna tragerea la răspundere penală a celor trei persoane, care au avut calitatea de inculpați în cauza în care

A.

a fost audiat ca martor, evidențiază existența unei rezoluțiuni infracționale unice. Consideră că

inculpatul fiind audiat de mai multe ori și în fața instanței de apel, avea posibilitatea să retracteze declarația dată anterior și să beneficieze de clauza de nepedepsire prevăzută de

art.

273

alin. (3)

C. pen.

Cu privire la opinia exprimată de judecătorul instanței de fond, vizând imposibilitatea coexistenței infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului în sensul că acea depoziție nu se poate considera un ajutor concret în sensul celor menționate de legiuitor în stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, reprezentantul Ministerului Public consideră că aceasta este o supoziție nefondată nu numai din punctul de vedere al practicii judiciare, ci și din însăși intenția legiuitorului astfel cum a stabilit conținutul constitutiv al infracțiunii

de favorizare a făptuitorului.

A mai susținut că în cazul infracțiunii de favorizarea făptuitorului,

ajutorul dat acestuia de către o persoană se poate realiza în mai multe modalități.

De altfel, o persoană care este audiată în calitate de martor, făcând afirmații mincinoase, nu are drept scop întotdeauna să favorizeze o anumită persoană. Pot fi făcute afirmații mincinoase pentru a nu incrimina și alte persoane sau efectiv pentru a nu exista o autoincriminare.

A mai menționat că în cauză există elemente concrete cu privire la scopul urmărit de inculpat respectiv acela ca prin declarațiile date în fața instanțelor de judecată să împiedice tragerea la răspundere penală a unor persoane care erau cercetate în calitate de inculpați într-o altă cauză, așa cum în mod corect a reținut procurorul de caz la momen

t

ul întocmirii rechizitoriului.

Din hotărârile pronunțate în respectiva cauză reiese faptul că declarațiile date de

inculpatului

A.

în calitate de martor

au vizat elemente esențiale legate de situația de fapt dedusă judecății, astfel că poziția sa

procesuală

care a constat în retractarea declarațiilor date în faza de urmărire penală și relatarea unor aspecte diferite în fața instanțelor de judecată, se circumscrie pe deplin scopului urmărit de acesta de a favoriza persoanele cercetate în calitate de inculpați în respectiva cauză.

Cât privește motivul de netemeinicie, reprezentantul Ministerului Public a susținut că instanța de fond a considerat în mod greșit că infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune unică în acest context infracțional și i-a atribuit un grad redus de pericol social cu consecința stabilirii unei pedepse de 180 de zile de zile de amendă,

într-un cuantum de 30 lei, sancțiune orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator.

A mai arătat că, în raport de atitudinea procesuală a inculpatului audiat în fața organelor judiciare în calitate de martor, având în vedere valorile sociale protejate de legiuitor prin incriminarea acestor fapte și anume modalitatea de înfăptuire a actului de justiție,

deosebita gravitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, obliga instanța de judecată să stabilească o pedeapsă principală cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de textul de lege, cu executarea pedepsei prin privare de libertate.

Ca și practică judiciară, procurorul a indicat

Decizia

penală

nr.

209 din 18 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă o hotărâre de condamnare, reținându-se

pentru o activitate infracțională similară coexistența celor două infracțiuni de mărturie mincinoasă și favorizare a infractorului.

Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului formulat de parchet, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului

A.

pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului reținute, ambele în formă continuată, săvârșite și în concurs, conform

art.

38

alin. (1)

C. pen.

A mai solicitat, de asemenea,

stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de textele de lege, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

În apelul său, inculpatul A., prin apărător a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și rejudecând în fond, instanța să dispună achitarea pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

În susținerea apelului, s-a arătat că infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată reținută de instanța de fond în sarcina sa, nu există, motivat de împrejurarea că

aspectele relatate de inculpat cu ocazia audierii sale în cauza în care a avut calitatea de martor nu au fost determinante și esențiale pentru a contribui la soluționarea acelei cauze și la achitarea celor trei persoane

.

S-a mai arătat de asemenea că soluția de achitare a inculpaților

B.

,

F.

și

E.

, dispusă de instanța de fond, menținută și de instanța de apel în cauza

în care inculpatul

A.

a avut calitatea de martor, a fost determinată de probele administrate în respectiva cauză și care au dovedit nevinovăția celor trei persoane și nu exclusiv de depoziția dată de inculpatul

A.

în calitatea sa de martor audiat în cauză.

Examinând apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul

A.

, din prisma motivelor invocate și a dispozițiilor

art.

417

C. proc. pen.

, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, inițial, prin

Rechizitoriul nr.

85/P/2013

din data de 9 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

-

D

irecția

N

ațională

A

nticorupție

-

Serviciul Teritorial Pitești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

A.

pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prev. de

art.

273

alin. (1)

C. pen.

cu aplic.

art.

5

alin. (1)

C. pen.

, favorizare a făptuitorului prev. de

art.

269

alin. (1)

C. pen.

cu aplic.

art.

5

alin. (1)

C. pen.

, ambele cu aplic.

art.

38

alin. (2)

C. pen.

; mărturie mincinoasă prev. de

art.

273

alin. (1)

C. pen.

, favorizare a făptuitorului prev. de

art.

269

alin. (1)

C. pen.

, ambele cu aplic.

art.

38

alin. (2)

C. pen.

, cu aplic.

art.

38

alin. (1)

C. pen.

Ulterior, prin sentința penală nr. 49/F din 15 aprilie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 273 alin. (1) C. pen. și art. 269 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul A. la 180 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că fapta inculpatului A., care în calitate de martor în cauza penală nr. x/46/2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ședința publică din data de 14 mai 2013, a făcut afirmații vădit mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, în scopul îngreunării/împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului B. și implicit a complicilor acestuia, inculpații F. și E. și fapta aceluiași inculpat, care în calitate de martor în cauza penală nr. x/46/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ședința publică din data de 24 aprilie 2015, a făcut afirmații vădit mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, în scopul îngreunării/împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului B. și implicit a complicilor acestuia, inculpații F. și E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În cauza de față, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de favorizare a făptuitorului deoarece, inculpatul A., în calitate de martor nu a comis acte concrete de ajutorare ci a dat numai declarații mincinoase la organul de urmărire penală unde a afirmat că nu a avut cunoștință de săvârșirea infracțiunii, caz în care se reține numai infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Pe de altă parte, infracțiunea de favorizare a făptuitorului are caracterul de infracțiune autonomă, de sine stătătoare, iar nu de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata,ori executarea pedepsei sau pentru a-I asigura folosul sau produsul infracțiunii.

În raport de infracțiunea de mărturie mincinoasă, fapta de favorizare a făptuitorului este una subsidiară și se referă la o altă formă de ajutor data infractorului decât aceea de a face declarații mincinoase.

Dintr-o altă perspectivă, cu privire la întreaga activitate infracțională circumscrisă infracțiunii de mărturie mincinoasă, se constată că infracțiunea amintită anterior a fost realizată de către inculpat prin retractarea la instanța de judecată a declarației date în faza de urmărire penală în care a arătat că ar fi purtat repetate discuții cu directorul B., în contextul organizării și desfășurării licitației în cauză, fiind chiar contactat telefonic de acesta. La instanța de judecată, la Curtea de Apel Pitești, în data de 14 mai 2013, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 24 aprilie 2015, a susținut că cele mai multe discuții purtate în acest sens, le-ar fi avut cu G., membru în comisia de licitație, persoană care însă a decedat la data de 02 decembrie 2013.

De asemenea, tot cu ocazia audierii sale, referitoare la participarea sa la licitație, a retractat declarația dată în faza de urmărire penală în care a arătat că nu a participat efectiv la deschiderea ofertelor, ci doar a semnat procesul-verbal întocmit în acest sens, la cererea inculpatului B., în biroul acestuia. Cu ocazia audierii sale la instanță, inculpatul a declarat că a fost prezent la procedura de deschidere a ofertelor, semnând procesul-verbal chiar în acel moment.

Cum în mod corect a reținut și prima instanță, infracțiunea de mărturie mincinoasă este săvârșită în formă continuată, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și nu în forma concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul a săvârșit cele două acte materiale, la data de 14 mai 2013 și respectiv 24 aprilie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Înalta Curte reamintește că, într-un proces penal, calitatea de martor a unei persoane instituie în sarcina acesteia obligația de a depune mărturie ori de câte ori persoana în cauză este citată de către organul judiciar (organ de urmărire penală sau instanța de judecată), în toate etapele procesului penal (faza de urmărire penală, prima instanță ori apel). Așa fiind, inculpatul A., dobândind calitatea de martor în faza de urmărire penală, a conștientizat că urmează să dea declarații pe parcursul procesului penal în fața instanțelor de judecată, conturându-se astfel unicitatea rezoluției infracționale. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a încadrat juridic corect fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat, aceasta întrunind, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în forma continuată prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., critica formulată de parchet sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului fiind neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în temeiul dispozițiilor

art.

16

lit. a)

C. proc. pen.

întrucât fapta nu există, Înalta Curte constată, de asemenea că este neîntemeiată, pentru următ

oarele considerente:

Inculpatul

A.

a fost audiat în calitate de martor în

Dosarul

penal

nr. x

/46/2012, atât în ședința publică din 14

mai 2013 la Curtea de Apel Pitești,

secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, cât și în ședința publică din 24

aprilie

2015 la Înalt

a Curte de Casație și Justiție,

secția

penală, ca urmare a sesizării instanței de judecată cu

Rechizitoriul nr.

122/P/2010 din data de 04

decembrie

2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

În ambele cazuri inculpatul a făcut afirmații mincinoase, aflate în vădită contradicție cu cele cunoscute de el și cu derularea reală a faptelor, așa cum s-a demonstrat prin probele administrate în cauză și în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. se referă la un complex de elemente ce vizează participația penală a inculpatului B. și implicit a complicilor acestuia, inculpații F. și E., trimiși în judecată pentru infracțiuni săvârșite în contextul desfășurării în condiții frauduloase a licitației publice din data de 28 noiembrie 2007 având ca obiect vânzarea sediului vechi al SC C. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea și cumpărarea în mod disimulat și necuvenit cu sprijinul celorlalți doi inculpați a acestui bun imobil de către inculpatul B., aflat într-o vădită stare de incompatibilitate dat fiind funcția acestuia de director al respectivei unități bancare la data săvârșirii faptelor.

Prin urmare, raportat la aceste elemente, se constată că afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. privesc aspecte esențiale ale cauzei. Condiția este îndeplinită în cauză întrucât prin noțiunea de ”împrejurări”se înțeleg atât faptele principale ale cauzei, cât și circumstanțele în care au avut loc acestea, precum și orice alte date de natură a servi la soluționarea cauzei. În același sens, în literatura de specialitate, noțiunea de ” împrejurări esențiale ale cauzei” a fost definită ca referindu-se la toate împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului în cauză și la justa soluționare a cauzei. (O. Loghin, Drept penal - parte specială, pag. 382).

Aspectele relatate de inculpat în cauza în care a avut calitatea de martor, contrar celor susținute de acesta în apărarea sa, au avut un caracter esențial întrucât vizau un anumit palier al activității infracționale reținută în sarcina inculpaților B., E. și F. și privea organizarea unei licitații pentru vânzarea unui imobil către SC C. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea.

Astfel, din probele administrate în cauza nr. x/P/2010 reiese în mod indubitabil faptul că inculpatul B. a participat la licitația din data de 28 noiembrie 2007, fără a avea acest drept, fiind în starea de incompatibilitate prevăzută de lege, în calitate de președinte al Comisiei de licitație a SC C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea luând decizii în contextul organizării și desfășurării acesteia și acționând cu intenția directă de a realiza un folos material injust pentru sine constând în dobândirea necuvenită a imobilului din patrimoniul SC C. SA - Sucursala Rm. Vâlcea în mod disimulat prin SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, cu încălcarea prevederilor privind conflictul de interese și beneficiind de sprijinul nemijlocit al inculpaților E. și F. în baza unei înțelegeri oneroase cu aceștia.

Dacă în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul A., audiat în calitate de martor, a arătat că a purtat repetate discuții cu B. în contextul organizării și desfășurării licitației în cauză, fiind chiar contactat telefonic de acesta, la instanța de judecată a retractat aceste depoziții susținând că de fapt cele mai multe discuții le-a purtat cu G., membru în comisia de licitație.

Și în ceea ce privește participarea sa la licitație, inculpatul a dat declarații contradictorii în condițiile în care în faza de urmărire penală a declarat că nu a participat efectiv la deschiderea ofertelor, ci doar a semnat procesul-verbal încheiat în acest sens, la cererea inculpatului B., în biroul acestuia, iar în fața instanței de judecată a retractat această declarație, arătând că a fost prezent la procedura de deschidere a ofertelor și a semnat procesul-verbal chiar în acel moment.

O dovadă în plus privind caracterul vădit mincinos al declarațiilor date de inculpat o constituie și faptul că în ședința publică din 24 aprilie 2015, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul fiind audiat în calitate de martor, deși la începutul declarației sale a arătat că a participat la deschiderea plicurilor cu ofertele, ulterior, în cadrul aceleiași declarații, acesta a revenit asupra declarației inițiale arătând că la deschiderea plicurilor nu a fost prezent.

Instanța de apel mai constată că inculpatul A. a dat declarații contradictorii și cu privire la împrejurarea în care a luat cunoștință despre organizarea procedurii de licitație al vechiului sediu al SC C. SA, Sucursala Râmnicu Vâlcea, declarând în cadrul cercetării judecătorești că ar fi aflat despre aceasta din ziarul x deși, anterior, în cursul urmăririi penale a declarat că a citit un anunț în acest sens în ziarul y.

Așadar, existența infracțiunii de mărturie mincinoasă în materialitatea sa a fost pe deplin dovedită în cauză, neexistând temeiuri pentru achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. în sensul în care acesta a solicitat.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a dat eficiență tuturor criteriilor generale cuprinse în art. 74 C. pen. Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă) legea penală mai favorabilă inculpatului fiind N.C.P., modalitatea și împrejurările comiterii faptei (inculpatul a făcut afirmații mincinoase în fața instanțelor de fond și de apel cu ocazia audierii sale în calitate de martor), urmarea produsă (crearea unei stări de pericol pentru normala desfășurare a activității de înfăptuire a actului de justiție), persoana inculpatului (acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale).

Față de aspectele mai-sus menționate, în mod just instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei, în cazul acestui inculpat, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte,

în temeiul

art.

421

alin. (1)

lit. b)

C. proc. pen.

, va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalt

a Curte de Casație și Justiție -

D

irecția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul

A.

împotriva sentinței penale

nr.

49/F din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 49/F din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2016.