ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21/ C. civ. din data de 7 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (2), (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2008.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. x din 22 aprilie 2019, revizuentul-condamnat A. a formulat cerere de revizuire și a arătat că, în mod constant, a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptelor, că nu el a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 cu numitul B., ci C. care, de altfel, a și formulat un autodenunț.

Totodată, a susținut că soluția dată în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin care s-a reținut că martorii B. și D., cercetați pentru mărturie mincinoasă, nu au făcut afirmații mincinoase cu privire la acesta, arătând în mod constant și în toate fazele procesuale, că revizuentul nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor este incompatibilă cu soluția de condamnare a sa pentru că i-ar fi ajutat pe numiții B. și D. în obținerea frauduloasă a permisului de conducere.

În același context, a arătat că a formulat plângeri împotriva numiților E., F., G., H. și I., pe baza mărturiilor cărora a fost condamnat.

Un ultim aspect invocat de revizuent a fost acela că, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 21 octombrie 2013, nu s-a putut stabili că semnăturile depuse pe actele analizate îi aparțin.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, precum și a întregului material probator administrat în cauză, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă complementară (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. anterior i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014, instanța supremă a admis apelul formulat și a redus pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, privind pedeapsa accesorie și a fost menținută modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. anterior, stabilită prin sentința penală atacată.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 alin. (1), (2) rap. la art. 452, art. 453 și art. 455 din C. proc. pen. s-a reținut că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva hotărârii de condamnare, cerere respinsă, ca inadmisibilă, prin Sentința penală nr. 12 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Potrivit acestei sentințe, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a), b) din C. proc. pen., făcând trimitere la posesorii telefoanelor care au purtat convorbirile interceptate și înregistrate, la declarațiile coinculpatului B. și ale finului acestuia, aflate la dos. urm. pen. vol. XVII, la regimul spațiului locativ unde au fost stabilite domiciliile sau vizele de flotant ale celor care au obținut permisele auto în mod fraudulos, precum și la mențiunile cuprinse în rechizitoriu x pag. 211 - 214, urmărind readministrarea probelor instrumentate pe durata procesului penal.

Cu privire la aceste susțineri, Curtea de Apel Târgu Mureș a arătat că, pentru reținerea temeiului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împrejurările invocate, faptele probatorii sau mijloacele de probă trebuie să fie noi, în sensul că nu au putut fi cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei; condiție care nu este întrunită în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, instanțele au cunoscut telefoanele și posesorii acestora, au analizat și au reținut motivat declarațiile coinculpatului și ale martorilor, care s-au coroborat cu ansamblul probator aflat la dosar, ca și regimul spațiului locativ și acțiunile concrete reținute în sarcina inculpatului - revizuent. Pe de altă parte, s-a apreciat că propunerea unor mijloace de probă în prelungirea și completarea probatoriului pe care instanța l-a avut la dispoziție în ciclul ordinar al judecății sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, pentru că ar aduce atingere stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Totodată, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. d), alin. (4) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

În speță, susținerea că revizuentul nu a participat la parte dintre discuțiile telefonice care i-au fost atribuite este un fapt pe care revizuentul l-a invocat și în sprijinul precedentei cereri.

Prin prezenta cerere, revizuentul a invocat cu privire la acest fapt un mijloc de probă nou, și anume autodenunțul numitului C. înregistrat sub numărul 289 din 3 octombrie 2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, menționat în motivarea cererii și depus în copie la dosar.

Sub acest aspect, instanța a apreciat că, pentru a constitui un motiv admisibil de revizuire, survenirea acestui autodenunț ar fi trebuit să se regăsească printre cazurile de revizuire strict și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că, deși persoana care a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 cu numitul B. nu a fost revizuentul, ci numitul C. și această împrejurare nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei, ea nu este aptă să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Astfel, s-a arătat că, într-adevăr, acea convorbire din data de 3 aprilie 2008 a fost folosită ca probă în sprijinul condamnării, însă într-un context mai larg, având în vedere că revizuentul nu a fost condamnat pentru respectiva convorbire ca atare, ci pentru un cumul de acte calificate juridic drept infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat.

Astfel, în cuprinsul Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a arătat că "săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii reținute ca învinuire în sarcina sa, a rezultat, în mod cert, din conținutul proceselor-verbale și din declarațiile investigatorului cu identitate reală J., precum și ale investigatorului sub acoperire G., coroborate cu înregistrarea convorbirii purtate, în mediul ambiental, de către acesta din urmă, în ziua de 18 aprilie 2008 și cu declarațiile martorilor I. și H., precum și cu înscrisurile administrate ca probe în acest dosar.

Astfel, din înregistrarea convorbirii ambientale, anterior menționate, a reieșit cu claritate că inculpatul A. era implicat, alături de inculpații B. și D., în activitatea infracțională de facilitare a obținerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceștia și în schimbul unor sume de bani.

De asemenea, din procesele-verbale și declarațiile investigatorului cu identitate reală J., coroborate cu înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de acesta cu inculpatul B., a reieșit că A. și-a asumat, în cadrul activității infracționale, ce face obiectul dosarului, sarcina de a face demersuri pentru identificarea unor imobile și de a-i convinge pe proprietarii acestora, pentru a fi de acord, să primească în spațiu persoanele, cărora urma să li se faciliteze obținerea, frauduloasă, a permisului de conducere, pentru acest lucru fiind necesar ca mai întâi să li se schimbe domiciliul în județul Argeș.

De altfel, s-a mai reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, inculpatul A. a facilitat schimbarea domiciliului, chiar la adresa locuinței sale, din satul Uiasca (comuna Bascov), județul Argeș, pentru numiții F. și E., cunoscând că inculpatul B. urma să le faciliteze obținerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

Pe de altă parte, din declarațiile martorilor I. și H., coroborate cu procesele-verbale și declarațiile investigatorului cu identitate reală J., a reieșit că, în contextul efectuării, de către inculpatul B., a demersurilor în vederea facilitării obținerii, frauduloase, a permisului de conducere de către numiții K. și L., inculpatul A. l-a determinat pe martorul, prim menționat, să fie de acord cu îndeplinirea formalităților de schimbare a domiciliului celor doi candidați la locuința sa.

Exercitarea de către inculpatul A. a unor acte materiale, specifice aderării la grupul infracțional din care făceau parte inculpații B., D. și alte persoane pe lângă care aceștia interveneau, pentru facilitarea obținerii frauduloase a permisului de conducere, a reieșit și din conținutul convorbirilor telefonice purtate în zilele de 8 aprilie 2008 și 18 aprilie 2008 și redate la filele x, din vol. 66, convorbiri din care a rezultat, de asemenea, împrejurarea că acest inculpat își asumase, în cadrul grupării infracționale în care s-a integrat, sarcina de a derula activități pentru schimbarea domiciliului persoanelor racolate de ceilalți doi coinculpați anterior menționați.

Cu toate că inculpatul A., în mod constant, a înțeles să susțină că nu se face vinovat de comiterea faptei, pentru care a fost deferit justiției, instanța, având în vedere concluzia anterior expusă, a stabilit, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a fost membru al grupării infracționale din prezenta cauză, ca marea majoritate a inculpaților, din prezenta cauză, acționând la nivelul II, deci la nivelul intermediarilor.

Deopotrivă, evaluându-se, în mod imparțial și obiectiv, conținutul convorbirilor ambientale, autorizate a fi înregistrate, în desfășurarea activității lor, de către investigatorul cu identitate reală J. și de către investigatorul sub acoperire G., a rezultat că inculpatul A., în mod benevol, având o reprezentare clară a faptelor sale, a acceptat ca, în cadrul acestei grupări criminale, să-și asume sarcina facilitării schimbării domiciliului pentru o parte din persoanele cărora coinculpatul B., nașul său, le intermedia obținerea, frauduloasă, a permisului de conducere.

S-a mai arătat că activitatea desfășurată în acest cadru de către inculpatul A. a rezultat cu certitudine din declarațiile la care instanța a făcut trimitere anterior, dar și din coroborarea conținutului convorbirilor telefonice, purtate în primul semestru al anului 2008, între B. și A.. S-a exemplificat conținutul discuției, purtate în data de 3 aprilie 2008, între cei doi coinculpați, convorbire redată la filele x, din vol. 44, dosar urmărire penală, convorbire în cadrul căreia finul - inculpatul A. - solicita ajutorul nașului pentru obținerea de către un băiat amărât, din Argeș, care are totul pregătit pentru obținerea permisului de conducere categoria B.

De asemenea, s-a mai precizat că la întrebările nașului (inculpatul B.), finul răspundea că omul "știe cu pixul", iar după ce nașul i-a comunicat prețul pe care îl pretindea pentru ajutorul solicitat, respectiv 6 RON, finul l-a întrebat dacă nu mănâncă și el nimic, iar B. i-a transmis să pună de o știucă.

S-a mai reținut o nouă convorbire telefonică între aceiași doi inculpați din data de 7 aprilie 2008 redată în formă scrisă la filele x din vol. 44 de urmărire penală, convorbire în cadrul căreia inculpatul B. îl trimitea pe coinculpat la Cătă (investigatorul cu identitate reală J.) și îi solicita un răspuns prompt la cererilor sale; în cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul A., arătându-se indignat de faptul că nu fusese sunat cu o seară înainte de către Cătă, conform înțelegerii. Tot în acea zi de 7 aprilie 2008 inculpatul A., de pe telefonul nașului său, coinculpatul B., a purtat două convorbiri telefonice al căror conținut a fost redat la filele x din vol. 44 dosar urmărire penală, convorbiri purtate în legătură cu primirea în spațiu, de către tatăl lui H., a unor persoane ce urmau să-și schimbe domiciliul, în scopul bine cunoscut.

Instanța a reținut că implicarea inculpatului A. în activitatea infracțională desfășurată, de acest grup criminal, în perioada de timp vizată, a rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice purtate, tot în ziua de 07.04.2008, între D. și B., ultimul cerându-i primului să se ducă repede la Bascov unde finul lui - M. - îl aștepta în fața primăriei pentru a rezolva problemele legate de candidați. Inculpatul din prezenta cauză era cunoscut de către apropiați sub apelativul de "M.".

S-a mai reținut convorbirea din data de 8 aprilie 2008, orele 8:14:43 în care B. l-a apelat telefonic pe finul M. pe care l-a instruit cum să procedeze la primărie în legătură cu problema vecinului său; pe aceeași temă, cei doi inculpați au purtat o nouă discuție, nu doar la ora 8:53:57, dar și la ora 8:57:04, aceste convorbiri din data de 8 aprilie 2008, fiind redate, în formă scrisă, în vol. 45 dosar urmărire penală. S-a mai arătat că, în aceeași zi de 8 aprilie 2008, inculpatul B. a discutat cu investigatorul cu identitate reală la orele 12:24:30, căruia i-a relatat că finul său M. a rezolvat problema cu vecinul său, căruia i-a dat ce trebuia.

Astfel, implicarea inculpatului A. în activitatea infracțională desfășurată de gruparea criminală din prezenta cauză a rezultat în mod cert și din împrejurarea expusă în declarațiile date în cauză de către investigatorul sub acoperire G. care, după ce a susținut proba teoretică a examenului, s-a întâlnit în apropierea sediului S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș cu cei doi inculpați - B. și A. Primul dintre inculpații menționați, angajat fiind într-o discuție purtată cu un terț, i-a cerut lui G. să-i dea cartea lui de identitate, act pe care l-a transmis, mai departe, finului său pentru ca acesta să facă o copie, afirmând că era necesară pentru "a da drumul la oraș", respectiv pentru a rezolva promovarea frauduloasă și a celei de-a doua etape, cu caracter practic a examenului.

S-a arătat că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul A. a exercitat, alături de inculpații B. și D., precum și de celelalte persoane, cu care aceștia erau în legătură, pentru facilitarea obținerii, frauduloase, a permisului de conducere de către anumiți candidați, acte materiale specifice activității unui grup infracțional organizat, asumându-și sarcina de a înlesni derularea procedurii privitoare la schimbarea domiciliului.

Așa cum s-a mai arătat, inculpatul A. a îndeplinit în cadrul grupului infracțional organizat, din prezenta cauză, atribuțiile anterior menționate de facilitare a schimbării în raza județului Argeș, a domiciliului pentru persoane ce urmau să susțină examenul de obținere a permisului de conducere la nivelul S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș, din desfășurarea unor astfel de activități, în mod benevol, acesta obținând foloase directe, personale. S-a reținut că inculpatul a manifestat, în intervalul de timp critic (2007- iunie 2008), o conduită infracțională care, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, faptă incriminată de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, în Decizia penală nr. 88 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au soluționat apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a arătat că, din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în primă instanță, prima instanță a făcut o judicioasă și corectă stabilire a situației de fapt, precum și a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituirea de grup organizat la momentul în care a fost trimis în judecată inculpatul.

Totodată, instanța de control judiciar a considerat că prima instanță a făcut un just examen analitic și sintetic asupra mijloacelor de probă administrate, asupra conținutului acestora, operând cu argumentele de interpretare asupra acestora, pe care le-a indicat efectiv, așa cum rezultă din motivarea sentinței .

Astfel, s-a reținut că, în perioada 2006 - iunie 2008, inculpatul A. a aderat la un grup infracțional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și, în cadrul căruia, și-a asumat sarcina de a facilia mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea și care au fost împărțite între membrii grupului infracțional, schimbarea domiciliului pe raza județului Argeș, și, respectiv, facilitarea obținerii permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș.

S-a menționat că, în acest sens, inculpatul, în înțelegere cu ceilalți membrii ai grupului infracțional și, în schimbul unor sume de bani, a acceptat să primească în spațiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetățeni, care au fost de acord, să procedeze, în același mod, în scopul îndeplinirii formalităților necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane și obținerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș.

Așadar, instanța a constatat că acea convorbire din data de 3 aprilie 2008 la care revizuentul a făcut referire constituie doar unul dintre actele de aderare la grupul infracțional organizat, alături de numeroase alte acte. Chiar dacă instanța ar fi cunoscut autodenunțul numitului C. și ar fi înlăturat, pe baza lui, actul material din 3 aprilie 2008, această împrejurare nu ar fi influențat nici soluția de condamnare și nici încadrarea faptei.

Pe de altă parte, din perspectiva art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-au reținut dispozițiile art. 454 C. proc. pen. și, în acest context, autodenunțul numitului C. nu poate fi echivalat cu o hotărâre judecătorească definitivă constatând existența falsului sau existența unei fapte penale și săvârșirea ei de respectiva persoană. De altfel, s-a reținut că nici nu poate fi indicată o faptă penală anume pe care ar fi comis-o numitul C. și care ar fi influențat soluția pronunțată.

Revizuentul a invocat și a depus la dosar și alte acte ulterioare Sentinței nr. 12 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care a fost soluționată precedenta sa cerere de revizuire: încheierea din data de 1 noiembrie 2018 din Dosarul x/2018 al Judecătoriei Pitești, ordonanța din data de 28 martie 2017 și referatul din data de 20 martie 2017 din Dosarul x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și ordonanța din data de 29 mai 2018 din Dosarul x/2018 al prim-procurorului acestui parchet, acte care privesc soluțiile de clasare la plângeri formulate de revizuent pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și care nu pot fi echivalate cu o hotărâre judecătorească definitivă constatând existența falsului sau existența unei fapte penale și săvârșirea ei de persoanele reclamate. Din cuprinsul lor nu rezultă vreo dovadă că faptele reclamate au existat în realitate.

De altfel, aprecierea că numiții B. și D. nu au făcut afirmații mincinoase cu privire la revizuent, invocată în motivarea cererii de revizuire, aparține Poliției Mioveni și este cuprinsă în referatul din data de 20 martie 2017 menționat mai sus. În măsura în care această apreciere ar putea fi interpretată ca fiind contrară aprecierii făcute de Curtea de Apel Târgu Mureș și de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la faptele comise de revizuent, s-a apreciat că aprecierea Poliției Mioveni nu este motivată și nu este aptă să contrazică analiza detaliată a probatoriului cauzei făcută de cele două instanțe.

În fine, susținerile revizuentului cu privire la nevinovăția sa și la neconcludența probelor din dosar, între care raportul de constatare grafologic, nu reprezintă împrejurări încadrabile în vreunul dintre motivele admisibile de revizuire, ci reprezintă manifestarea dorinței revizuentului de a prelungi probațiunea în cauză după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat apel revizuentul A., motivele apelului fiind prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând apelul revizuentului A., în conformitate cu dispozițiile art. 463 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...), iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În conformitate cu dispozițiile art. 454 alin. (1) din C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane.

(2) În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Din economia dispozițiilor art. 452 și art. 453 din C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Concomitent, din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a păstra un echilibru între cerința de a ocroti puterea lucrului judecat și necesitatea înlăturării erorii judiciare din hotărârile judecătorești definitive.

În cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, se constată că apelantul revizuent A. a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., cazuri pe care s-a întemeiat, anterior, o altă cerere de revizuire a apelantului, respinsă, ca inadmisibilă prin Sentința penală nr. 12 din 18 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul x/2015

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire și a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, în conformitate cu art. 459 C. proc. pen.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte consideră că nu este apt să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate față de apelantul revizuent, motivul de revizuire referitor la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008 care nu i-ar aparține, fapt în legătură cu care revizuentul a invocat, ca mijloc de probă nou, autodenunțul numitului C., înregistrat la 3 octombrie 2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a invocat în susținerea cererii de revizuire că, astfel cum rezultă din conținutul autodenunțului, persoana care a participat la convorbirea telefonică din data de 3 aprilie 2008, cu numitul B., a fost numitul C. și nu revizuentul.

Instanța de apel apreciază că acea convorbire din data de 3 aprilie 2008, la care revizuentul a făcut referire, trebuie avută în vedere în contextul întregului material probator administrat în cauză, situație în care se constată că nu poate constitui un motiv suficient pentru a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Respectiva convorbire nu a fost de natură să influențeze, în mod singular, soluția pronunțată în cauză, existând probate în cauză numeroase alte acte de aderare ale apelantului revizuent la grupul infracțional organizat.

Astfel, în cuprinsul Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș s-a arătat că, din conținutul proceselor-verbale și din declarațiile investigatorului cu identitate reală J., precum și ale investigatorului sub acoperire G., coroborate cu înregistrarea convorbirilor purtate, în mediul ambiental, în zilele de 7 aprilie 2008, 8 aprilie 2008 și 18 aprilie 2008, cu declarațiile martorilor I. și H., precum și cu înscrisurile administrate ca probe, a reieșit cu claritate că inculpatul A. a fost implicat, alături de inculpații B. și D., în activitatea infracțională de facilitare a obținerii, frauduloase, a permisului de conducere de către diferite persoane, racolate de către aceștia în schimbul unor sume de bani.

Din examinarea actelor dosarului, se observă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel prin considerentele Deciziei penale nr. 88 din 14 aprilie 2014 au reținut că ansamblul materialului probator administrat relevă comiterea de către apelantul revizuent a infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Pe calea revizuirii, evidențierea unor erori de fapt produse în judecata inițială din cauza necunoașterii faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie apte a conduce la anularea hotărârii contrare legii, calea extraordinară de atac a revizuirii neputând fi tratată ca un apel deghizat.

În consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a reținut că, deși revizuentul invocă aspecte probatorii din dosar care au condus la condamnarea sa, respectiv convorbirea purtată în 3 aprilie 2008, despre care se afirmă că ar aparține unei alte persoane, care a și formulat un autodenunț ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, această situație nu este aptă a determina o soluție diametral opusă pentru a justifica o afectare a stabilității raporturilor juridice născute prin hotărârea pronunțată, câtă vreme proba invocată, prin ea însăși, nu ar avea forța răsturnării probatoriului administrat în dovedirea soluției de condamnare.

Pornind de la reglementarea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) coroborat cu dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. pen., condițiile prevăzute de textele legale pentru admisibilitatea în principiu pentru acest caz impun ca hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi întemeiat pe declarația martorului care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă (aceasta să fi influențat soluția pronunțată), iar mărturia mincinoasă să fie dovedită prin hotărâre judecătorească.

Așadar, invocarea acestui caz de revizuire presupune ca declarația mincinoasă să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii penale a cărei revizuire se cere, respectiv mărturia mincinoasă să fi fundamentat pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

În cauză, însă, nu sunt incidente dispozițiile legale care permit admiterea în principiu a cererii de revizuire, sentința apelată fiind legală și temeinică.

Sub acest aspect, se are în vedere că Ordonanțele de clasare nr. 6461/P/2015 din 26 aprilie 2018, nr. 228/II-2/2018 din 29 mai 2018 și nr. 6093/P/2015 din 28 martie 2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, emise de procuror și referatul cu propunere de clasare nr. 6093/P/2005 din 10 martie 2017 întocmit de organul de cercetare penală, ca și încheierea de ședință din 1 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Pitești, secția penală, nu pot fi echivalate cu o hotărâre judecătorească definitivă asupra fondului, prin care să se fi constatat existența faptei de mărturie mincinoasă și săvârșirea ei de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere.

Apelantul revizuent A., prin înscrisurile depuse în susținerea cererii de revizuire (care reliefează soluțiile de clasare în cazul martorilor E., F., G., H. și I., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, cu motivarea că a intervenit prescripția răspunderii penale) nu a făcut, în realitate, decât să solicite prelungirea probatoriului administrat în cauză, la judecata în fond și apel. Din cuprinsul înscrisurilor nu reiese vreo dovadă că faptele sesizate au existat în realitate, fiind corectă aprecierea primei instanțe care a analizat condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire.

Este de remarcat, totodată, în privința numiților B. și D. că au avut calitatea procesuală de coinculpați alături de apelantul revizuent A., precum și că față de aceștia s-a dispus soluție de clasare prin Ordonanța nr. 6093/P/2015 din 28 martie 2017 pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Soluția de clasare față de numiții K. și L. a fost emisă de procuror în Dosarul nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești cu motivarea că faptele nu există întrucât aceștia nu au fost audiați în cauză (Dosare nr. x/2008 și nr. y/2008).

Revizuirea se deosebește de celelalte căi extraordinare de atac prin aceea că temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezultă din dosarul cauzei, ci din aspecte exterioare acestuia, pe care instanța nu le-a avut în vedere la judecata anterioară, motiv pentru care considerațiile apelantului revizuent referitoare la lipsa sa de vinovăție întemeiată pe concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică, administrat în cauză înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu se circumscrie niciunui caz de revizuire prev. de art. 453 C. proc. pen.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 7 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM