ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 998/2009

HOTĂRÂRE
19.03.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 998/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296

din 20 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2843/102/2008, Tribunalul Mureș

a respins cererea de revizuire formulată de petentul F.N. privind sentința

penală nr. 259 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului Mureș, în urma examinării

admisibilității în principiu a cererii și l-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea de revizuire, petentul F.N.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 259 din 28 noiembrie 2006 a

Tribunalului Mureș, solicitând deducerea perioadei de doi ani și 6 luni pe care

ar fi executat-o.

În referatul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Mureș s-a arătat că petentul a înțeles să-și retragă

cererea, totuși în fața instanței de fond a solicitat deducerea perioadei

executate.

Instanța de fond a

considerat că motivul de revizuire invocat de către petent nu se încadrează în

niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât a

respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat apel condamnatul F.N., nemulțumit de faptul că nu i

s-a admis cererea de revizuire, respectiv nu i s-a dedus din pedeapsa

rezultantă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 259/2006 o perioadă de

arest de 2 ani și 6 luni.

Prin decizia penală nr. 1/ A

din 9 ianuarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului

revizuient și l-a obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Instanța de prim control

judiciar a apreciat că motivul invocat de către apelant (deducerea unei

perioade executate) nu se circumscrie niciunuia din cazurile prevăzute de art. 394

alin. (1) C. proc. pen., astfel încât i-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs revizuientul condamnat F.N., care a reiterat motivele formulat

în apel și în cererea inițială, solicitând admiterea cererii de revizuire.

Înalta Curte, examinând

recursul condamnatului prin prisma aspectelor invocate și din oficiu, conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru

următoarele considerente.

Revizuirea reprezintă o cale

extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești

definitive pronunțate de instanțele penale în anumite cazuri expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile legale.

Art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., învederează cazurile când revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Având în vedere solicitarea

condamnatului revizuient de a se deduce perioada de 2 ani și 6 luni de arestare

executată din pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că nu se încadrează în

niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind întrunite

cerințele necesare pentru a fi aplicat vreun caz.

De asemenea, se constată că

nu este incident niciun caz de casare care se ia în considerare din oficiu,

astfel încât constată ca fiind legale și temeinice hotărârile pronunțate în

cauză.

Pe cale de consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul revizuientului va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul F.N. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 9

ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2009
. Împrejurările comiterii celor două infracțiuni trebuie corelate cu consecințele asupra victimei, a psihicului acesteia. Se adaugă starea de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă perseverență infracțională, impunând, implicit un regim sa
ÎCCJ 2006-08-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4903/2006
fiind condamnat, la o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ș. a fost făcută în concordanță și cu prevederile
ÎCCJ 2009-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2039/2009
condiționat pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., va pune în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu privire la revocarea grațierii. Va recontopi pedepsele de 3 an
ÎCCJ 2009-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1789/2009
II-a lit. b) C. pen., apreciindu-se, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei și cu conduita procesuală anterioară a inculpatului, că scopul pedepsei - definit de art. 52 C. pen. - poate fi atins numai prin executarea efectiv
ÎCCJ 2011-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2424/2011
a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 3 februarie 2011 până la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei 300 de RON cu titlu de cheltuielile judiciare parțiale
Sursă