ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1052/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1052/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 de la

28 octombrie 2009, Tribunalul Mureș, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta I.(R.)D.

împotriva sentinței penale nr. 274 de la 18 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și a obligat-o pe petentă la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de

stat în cauză.

În motivarea acestei soluții, în esență,

tribunalul a subliniat că niciun motiv din cele indicate de doamna I.(R.)D. în

cererea sa nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitative de

art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel revizuienta I.(R.)D. ce a fost înregistrat pe rolul instanței de apel sub

nr. 2000.1/102/2009 la 10 decembrie 2009.

În motivarea căii de atac exercitate, revizuienta

a contestat temeinicia soluției de respingere a cererii de revizuire,

pronunțată prin sentința atacată, pe de-o parte subliniind că nu este vinovată

de comiterea infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost condamnată cu

caracter definitiv prin sentința penală nr. 274 de la 19 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș a cărei revizuire o solicită. Pe de altă parte a menționat că nu a fost

ascultată de procuror și, în plus, pedeapsa de 10 ani închisoare care i-a fost

aplicată este prea grea, cu atât mai mult cu cât ea, care nu a săvârșit nicio

faptă penală, execută o sancțiune privativă de libertate foarte mare iar domnul

L.I., condamnat prin aceeași sentință, este în libertate.

Prin decizia penală nr. 5/A de la 18

ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2000.1/102/2009, în conformitate cu

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuienta I.(R.)D. împotriva sentinței penale nr. 248 de la 28

octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2000.1/102/2009 și

a menținut hotărârea atacată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligată apelanta să suporte cheltuielile judiciare avansate de

stat în apel, în cuantum de 250 lei, din care suma de 200 lei, onorariul

avocatului desemnat din oficiu, a fost virată din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea

rezolvării la care s-a oprit prin sentința penală nr. 248 de la 28 octombrie

2009 sunt pertinente și nu suportă nicio corectare din partea instanței de

apel, astfel încât, neexistând vreun alt motiv, pe care să-l rețină din oficiu,

de reformare a hotărârii atacate, apelul promovat de doamna I.(R.)D. este

nefondat și l-a respins, ca atare, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Cât privește alegațiile revizuientei

făcute în al doilea grad nu au fost primite și, în acord cu motivele expuse de

Tribunalul Mureș a subliniat și curtea de apel că pentru reținerea temeiului de

revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. indicat de revizuientă,

împrejurările invocate, faptele probatorii sau mijloacele de probă trebuie să

fie „noi”, în sensul că nu au putut fi cunoscute de către instanță la data

soluționării cauzei. Această condiție nu este întrunită în prezenta cauză,

întrucât reiterarea unor cereri în probațiune și propunerea unor mijloace de

probă în completarea probatoriului administrat în ciclul ordinar al judecății

sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, pentru că ar aduce

atingere stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Mai mult, aspectele

ridicate în susținerea cererii de revizuire au fost afirmate și cu prilejul

judecății ordinare, fiind astfel cunoscute și examinate de instanțe pe

parcursul judecății finalizate cu pronunțarea sentinței penale nr. 274 de la 18

decembrie 2006 a Tribunalului Mureș.

Totodată, procedura ascultării

revizuientei de către procuror și durata pedepsei aplicate cu caracter

definitiv nu se încadrează în niciunul din temeiurile revizuirii prevăzute

limitativ de art. 394 C. proc. pen.

În aceste circumstanțe, văzând și decizia

nr. 60 de la 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite (publicată în M.Of., Partea I, nr. 574 de la 30 iulie 2008),

corect cererea revizuientei a fost respinsă în prim grad, ca fiind

inadmisibilă.

Pentru culpa sa procesuală, dată de

promovarea unei căi de atac nefondate, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. revizuienta a fost obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de

stat în cauză, în cuantum de 250 lei, din care: 50 lei pentru termenul de

judecată fixat, acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au

efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării apelului, iar

suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu și s-a

virat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs revizuienta I.(R.)D. fără a arăta în scris

motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost primite și

depuse (filele 7-9 dosarul Înaltei Curți) adresa Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția Judiciară, Serviciul judiciar penal cu nr.

1133/572/III-7/2010 din 18 februarie 2010 prin care a fost trimis memoriul

petiționarei I.(R.)D. la această instanță pentru a fi avut în vedere, la care

s-a atașat memoriul și plicul.

În memoriul depus, recurenta revizuientă

a arătat perioada de când a fost arestată, că nu a fost audiată la Parchetul Tg. Mureș, că nu există dovezi că a încasat sume de bani de la cumpărători, nu a

fost recunoscută în instanță de către cumpărători, că nu a contribuit cu nimic

la fapta de înșelăciune, că nu a cunoscut situația financiară a societății,

făcând referiri la Legea nr. 59/1934 a cecu-ului, nu a participat la încheierea

contractului și la recepția mărfii, solicitând administrarea unor probe pe care

le-a indicat.

La termenul de astăzi, în recurs,

recurenta revizuientă a depus un memoriu la dosarul cauzei.

Apărătorul recurentei revizuiente,

în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, astfel cum

a fost formulat în scris, arătând că motivele se pot încadra în dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public asupra recursului declarat, precum și poziția recurentei revizuiente,

din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

În memoriul formulat și depus la dosarul

Înaltei Curți la fila 20, recurenta revizizuientă I.(R.)D. a arătat că pedeapsa

ce a primit-o este foarte mare, nu a avut nicio calitate în cadrul societății,

nu a fost audiată la Parchetul Mureș, nu există dovezi că ar fi încasat sume de

bani de la cumpărători (chitanțe ori facturi), nu a fost recunoscută în

instanță de cumpărători, nu a contribuit cu nimic la fapta de înșelăciune, nu a

cunoscut situația financiară a societății, nu a participat la încheierea

contractului, nu a participat la recepția mărfii, nu i-au fost admise

următoarele probe: adresa de la Piatra-Neamț pentru sumele depuse de B.A., pe

numele mamei lui S.R. în perioada mai-decembrie 1999 la Banckoop Bârlad, județul Vaslui cu foi de vărsământ, adresă Direcția Poștelor Iași de sumele

depuse de L.I. pentru C.I., audierea martorului M., fost director comercial la

A. Tg. Mureș, martorul cheie, audierea martorului C.I., audierea martorului C.D,

nu a fost luată în considerație declarația martorului D.A., cumpărătorii de la

„A.” Berești nu prezintă acte din care să rezulte că i-au achitat lui marfa, nu

cunoaște ce sume a luat L.I. de la B.A., nu a completat fila cec, întrucât nu a

intrat în Biroul Desfacere și nu se știa valoarea pe nota de comandă, fiind

trecută doar cantitatea, nu avea cum să vândă ea marfă, deoarece L.I. stătea

mai mult la B.A. unde ținea actele societății, ștampila, banii și cheile de la

depozit, depozitul era deschis și închis de B.A., iar L.I. mergea în vizită la

depozit ( rezultă din declarația martorului T.C.), că L.I. a contopit 4 dosare,

din care două sunt pentru file cec fără acoperire, iar pedeapsă a primit câte

10 ani fiecare, solicitând admiterea recursului, reducerea pedepsei până la

pedeapsa executată de 7 ani, că potrivit Legii nr. 59/1934 privind cec-ul, fapta

sa este doar administrativă și se pedepsește cu amendă.

Examinând recursul declarat de

recurenta revizuientă I.(R.)D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport

cu motivele invocate, Înalta Curte constată recursul revizuientei ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei

argumentele primei instanțe, reținând că motivele formulate de revizuientă nu

se circumscriu niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen., având drept consecință respingerea cererii de revizuire

formulată de revizuientă.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a făcut un examen propriu asupra cererii revizuientei, cât și a

motivelor invocate de acesta în apel, respectiv că nu este vinovată de

comiterea infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost condamnată cu caracter

definitiv, că nu a fost ascultată de procuror și că pedeapsa de 10 ani

închisoare ce i-a fost aplicată este prea grea, în condițiile în care aceasta

nu a săvârșit nicio faptă penală, că execută o pedeapsă foarte mare, iar domnul

L.I., condamnat prin aceeași sentință se află în libertate, constatând că

aspectele invocate reprezintă, fie chestiuni de fond ce au fost supuse

examinării, atât în primă instanță, cât și în căile ordinare de atac

exercitate, iar reiterarea unor cereri în probațiune și propunerea unor

mijloace de probă în completarea probatoriului administrat în ciclul ordina al

judecății sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, întrucât ar

aduce atingere stabilității hotărârilor judecătorești definitive, fie exced

temeiurilor revizuirii limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cum sunt

cele privind procedura ascultării revizuientei de către procuror și durata

pedepsei aplicate cu caracter definitiv.

Totodată, curtea de apel în mod

corect a făcut referire la aplicabilitatea deciziei nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în raport cu soluția pronunțată în primă

instanță, aceea de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată

de revizuientă.

De asemenea, Înalta Curte, în baza

propriului examen asupra motivelor invocate, în recurs, de către recurenta

revizuientă I.(R.)D., potrivit memoriului depus la dosar, cu privire la nevinovăția

sa în comiterea infracțiunii de înșelăciune, la neadministrarea unor probe,

precum și asupra încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 din

Legea nr. 59/1934, constată că acestea au mai fost reiterate, fie cu ocazia

judecării cauzei pe fond, în apel și în recurs, fie numai în recurs, asupra cărora

instanțele s-au pronunțat, așa încât acestea nu se circumscriu accepțiunii de

fapte sau împrejurări noi, așa cum impune cazul de revizuire prevăzut la art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, asupra apărărilor de

constatare a nevinovăției revizuientei, prima instanță în considerentele

sentinței penale nr. 358 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6998/2000 (filele 365-366 dosarul

tribunalului) a stabilit vinovăția inculpatei în raport cu probele

administrate, făcând referiri la declarațiile inculpatului L.I., declarația

martorilor P.I., C.G., S.N., B.T., H.G., F.I., raportul de constatare

tehnico-științifică.

Totodată, în considerentele deciziei

penale nr. 52/A de la 6 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 363/43/2007

(63-64 dosarul curții de apel), instanța de apel a făcut referiri concrete la

situația de fapt reținută de prima instanță, la probatoriul administrat, la

încadrarea juridică a faptei comisă de inculpată.

De asemenea, în considerentele

deciziei penale nr. 5968 de la 11 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 363/43/2007 (fila

32 dosarul instanței de recurs), instanța de recurs a făcut referiri la

situația de fapt, la rezoluția infracțională ce a fost rezultatul inițiativei

inculpatei, la stabilirea vinovăției

inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., că nu se poate reține

existența infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

întrucât inculpata a emis fila cec, iar partea vătămată nu a cunoscut despre

inexistența disponibilului bancar, că hotărârile pronunțate au fost judicios

motivate, atât în ceea ce privește soluția adoptată în rezolvarea acțiunii

penale, cât și opțiunile referitoare la acțiunile exercitate de părțile

vătămate constituite părți civile, că atât în primă instanță, cât și în apel

s-au analizat cererile formulate și s-au motivat toate dispozițiile

hotărârilor, aspecte ce exclud incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., că hotărârile sunt clare și neechivoce,

expozeurile hotărârilor detaliind în mod precis dispozițiile acestora, că prima

instanță și instanța de apel au administrat în totalitate probele necesare și

utile soluționării cauzei și au respins în mod justificat cererile de audiere a

unor noi martori și de administrare a unor alte probe, astfel că nu s-a putut

reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că celelalte

aspecte invocate în recurs de către recurenta revizuientă I.(R.)D. referitoare

la ascultarea la procuror și la reducerea cuantumului pedepsei nu se încadrează

în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind revizuirea, așa cum

sunt statuate în art. 394 C. proc. pen.

În raport cu cele arătate, Înalta

Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică

sub toate aspectele, iar criticile formulate în recurs de către recurenta

revizuientă nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă I.(R.)D. împotriva

deciziei penale nr. 5/ A din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se va obliga recurenta revizuientă la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurenta revizuientă I.(fostă R.)D. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din

18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta revizuientă la plata sumei

de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

martie 2010.