ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul penal nr. 459/97/2006, a fost

condamnat inculpatul B.M., la următoarele

pedepse:

- un an închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215

alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 76 Iit. d) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de delapidare

prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și (2)

și art. 41 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994,

în prezent art. 9 lit. b) din Legea

241/2005

cu aplicabilă art. 13 și art. 41 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru infracțiunea de instigare la fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 și art.

41 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz de a prezenta actele

contabile la lichidator, prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995

republicată, în prezent art. 147 din Legea 85/2006

cu aplicarea art. 76 lit. d)

C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de stopaj la sursă prevăzută de

art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 (în prezent art. 303 din Legea

95/2006), art. 152 din O.U.G. nr. 61/2002 [(în

prezent art. 188 alin. (2) C. proc. fisc.

)], art. 146 din Legea nr. 19/2002

și art. 112 din Legea

nr. 76/2002 cu aplicabilă

art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa

cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c),

C. pen., pe durata și în condițiile prevăzută de art.

71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii de 24 de

ore din data de 13

iulie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul B.M. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. pen. și art. 998 și 1000 C. civ., a fost

obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.

R.F. SRL. reprezentată prin lichidator SC E. SRL

Arad,

filiala Deva la plata de despăgubiri civile astfel:

- 11.356,89 lei către partea civilă SC A.V.

SRL Timișoara;

- 132.275 lei plus accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere),

începând cu data de 6 septembrie 2006 și până la

data stingerii sumei datorate, către

partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P.

Hunedoara.

Au fost respinse cererile formulate de părțile civile SC P. SA, SC I.

SRL, SC B. SRL Tg. Mureș, SC U.I.

SRL Tg. Mureș,

SC E. SRL Deva și SC F. SA București, de

obligare a inculpatului la

plata de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei

de 315.493,8 lei către stat, cu titlu de confiscare specială.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus

anularea facturilor fiscale nr.

6659199, 8093126, 6659189,

6659197, 8093124, 8093125, 8093127, 6659191, 6659183, 6659193, 6659194,

6659195, 6659184, 6403084,

4784772, 8093128,

6659181, 4784814, 4784829, 4784824, 6659187

.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca, la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, o copie a

dispozitivului hotărârii să se comunice O.N.R.C.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC R.R.F. SRL,

reprezentată prin lichidator E. SRL, filiala Deva, să plătească 600

lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut în fapt

următoarele:

Inculpatul B.M. împreună cu martorul

D.V.V. au

înființat în anul 2000 SC R.R.F. SRL Dobra,

având ca obiect principal de activitate comercializarea cu amănuntul a

produselor farmaceutice.

În societate a fost cooptată și martora M.A.S., fostă farmacistă la

Farmacia din comuna Dobra, întrucât inculpatul și prietenul său nu aveau

pregătire de specialitate, iar legislația în vigoare impunea existența unui

specialist la un asemenea obiect de activitate.

SC R.R.F. SRL Dobra a deschis puncte de lucru cu același obiect de

activitate și în comuna llia și în municipiul Brad.

În prezent, SC R.R.F. SRL Dobra este radiată din registrul comerțului,

conform sentinței civile nr. 82/F/2006 pronunțată în dosarul nr. 9077/2004 al

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ.

În societate a fost angajată în calitate de contabilă cu contract de

prestări servicii martora N.G.

În perioada cât a funcționat, societatea comercială s-a aprovizionat,

în cea mai mare parte, cu produse farmaceutice de la firme recunoscute pe plan

național, respectiv SC B. SRL Tg. Mureș, SC P. SA lași, SC I. SRL București, SC

F. Timișoara.

Inculpatul a colaborat și cu martorul L.D.P., prieten al său, pe care

l-a angajat pe post de conducător auto și agent vânzări produse, având

atribuții de aprovizionare, motiv pentru care i-a acordat drept de semnătură în

bancă.

Societatea și-a deschis conturi la B.R.D. și B.T., filialele din Deva.

Firma administrată de inculpat a avut relații comerciale, pe lângă

firmele menționate mai sus, și cu SC A.V. SRL Timișoara.

Problemele în administrarea societății au început în anul 2003.

Astfel, o parte din facturile emise de către

această firmă au fost achitate de

către

martorul L.D.P. cu 3 file C.E.C., din dispoziția inculpatului, în

valoare totală de 284.706.938 lei, file care

fiind introduse la plată au fost

refuzate din lipsă disponibil. Încercând

concilierea, inculpatul a achitat o parte din sumă rămânând neachitat

113.568.900 lei.

Din adresa nr. VII /4/IM/9722/2004 a B.N.R.

– C.I.

P. a rezultat că inculpatul a emis 3 file C.E.C. în

favoarea SC A.V. SRL Timișoara.

În rechizitoriu este menționată și SC P. SRL Deva, în favoarea

căreia s-ar fi emis o filă C.E.C., fără a fi

începută urmărirea penală și pentru

această

faptă; nu a fost audiat reprezentantul în calitate de parte vătămată și

deși este menționată în adresa C.I.P.

Instanța a constatat că nu a fost legal învestită

și cu privire la această fapt.

De altfel, cecul emis în favoarea acestei

firme nu a fost refuzat la plată pentru lipsa de disponibil.

Administratorul judiciar SC E. SRL, filiala Deva, în nenumărate rânduri

a solicitat prin somații inculpatului B.M. să pună la dispoziție actele

contabile, însă acesta a refuzat sistematic

susținând,

fără nici un temei, că acestea s-ar afla la asociatul său. Ca atare,

societatea

de lichidare judiciară a fost nevoită să treacă la refacerea (în măsura în care

a fost posibil) a evidenței contabile.

SC E. SRL a depus plângere împotriva

inculpatului pentru

comiterea

prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Martora N.G., în lipsa altor documente contabile, a pus

la dispoziția societății de lichidare registrul

de casă existent în calculatorul

său,

iar de la cele două bănci, respectiv B.R.D. și B.T., filialele

din Deva

s-au ridicat extrasele de cont. S-a cerut societății respective să întocmească

o notă de constatare, notă care confirmă soldul contului 461, în sumă de

3.154.938.111 lei, sumă care se coroborează aproape în

totalitate cu datele din extrasele de cont ale celor 2 bănci. Aceste

sume reprezintă sume ridicate de inculpat din bancă sub diferite

pretexte

și nejustificate cu documente.

O probă în plus, că inculpatul a folosit

în interes propriu patrimoniul

societății, este și aceea

că a înstrăinat 2 autoturisme, un televizor și un aparat video, fără să le

evidențieze în actele contabile.

Ultima balanță a fost depusă la organele financiare cu data de

30 aprilie 2004, balanță în care la capitolul

DEBITORI DIVERȘI - cont 461 apare, așa cum s-a arătat mai sus, aceeași sumă de

3.154.938.111 lei RON.

Prin procesul verbal din 30 septembrie 2004,

întocmit de

D.G.F.P.

Hunedoara - Deva și care a privit activitatea firmei din perioada iunie

2000 - aprilie 2004 s-a stabilit că inculpatul nu a virat la bugetul de

stat

taxele și impozitele prevăzute de lege,

așa numite stopaj la sursă. Defalcat,

debitele neachitate la data

controlului au fost de: 5.282.400 lei contribuția individuală de asigurări

sociale; 4.448.090 lei contribuția individuală de

asigurări de sănătate; 973.125 lei contribuția individuală la fond de

șomaj; 18.000 lei impozit venituri din salarii, în sumă totală de 10.721.615

lei RON

.

Controlul efectuat a scos în evidență și

faptul că un nr. de 21 facturi fiscale s-au dovedit a fi false, acestea

conținând date incomplete, fiind

completate de către

martora N.G., contabila firmei, așa cum

rezultă

din constatarea tehnico-științifică grafică.

Martora N.G. a recunoscut că a întocmit

aceste facturi din

dispoziția inculpatului, trecând

activități generice cum ar fi: încălzire centrală, aspirator, materiale de

construcție, etc., obiecte pentru care nu există nici o posibilitate de

control. Aceasta arată că în perioada cât a

lucrat

pentru inculpat a avut mari probleme în ținerea evidenței contabile

deoarece acesta nu-i aducea actele decât la

intervale foarte mari de timp și a

constatat

că în balanțele contabile apar sume foarte mari de bani ridicate

drept

avans, pentru diverse, sume care au fost trecute în contul 461 -

DEBITORI DIVERȘI, totalizând suma de 3.154.938.111

lei RON și pe care

nu Ie-a putut

justifica contabil, întrucât inculpatul nu i-a prezentat nici un

document care să confirme o cheltuială reală în

folosul societății. Întrucât cele

21

de facturi sunt întocmite în mod fictiv, în baza acestora a fost diminuat

venitul

impozabil și dedus TVA-ul. Organele financiare au stabilit astfel

obligații suplimentare în sumă totală de

308.183.743 lei RON, reprezentând

impozit pe profit și TVA, D.G.F.P.

Hunedoara - Deva constituindu-se parte civilă cu suma totală de 604.496.281 lei

RON, ce reprezintă și penalități.

Având în vedere suma de peste 3 miliarde

lei, care apare nejustificată

în

contul 461, s-a solicitat și Gărzii Financiare să verifice actele firmei însă

inculpatul a refuzat sistematic să pună la

dispoziția acestora documentele,

motivând ori lipsa de

timp, ori imposibilitatea de a le pune la dispoziție

întrucât s-ar fi aflat în posesia asociatului său. Din cercetări s-a

stabilit însă că D.V.V. s-a retras din societate la foarte scurt timp de la

înființarea acesteia și ca atare, acesta nu avea cunoștință despre ceea ce

face

inculpatul. Insistându-se atât de către Garda Financiară, cât și de organele de

cercetare în timpul anchetei, printre alte motivații aduse de

către inculpat, a fost și aceea că actele

societății sunt la un prieten al său

care

este plecat în străinătate și nu poate intra în posesia acestora.

Totalizând sumele neachitate furnizorilor, cât și obligațiile către

bugetul statului (3.844.084.995 lei) se observă

cu ușurință că acestea

depășesc

sumele ridicate în numerar de către inculpat din bancă, sume care

așa cum s-a arătat nu le poate justifica,

întrucât nu a prezentat nici un act

care

să demonstreze folosirea acestora pentru interesul societății, sume care dacă

nu ar fi fost sustrase ar fi permis inculpatului să-și plătească furnizorii și

să-și

desfășoare activitatea într-un mod legal.

Inculpatul nu a fost sincer în timpul cercetărilor, a refuzat să

prezinte documentele societății, motivând că nu a

avut posibilitatea să-și

achite furnizorii prin faptul că nici C.J.A.

S. Hunedoara nu i-a achitat toți banii pentru

contravaloarea rețetelor compensate. Apărarea inculpatului este infirmată prin

adresa nr. 1670 din

3 februarie 2005,

prin care C.J.A.S. Hunedoara arată că societatea inculpatului a

încasat toate sumele pentru care a depus

declarații.

Prin sentința civilă 8/CA/2005 (dosar nr. 9077/2004) din data de

4 ianuarie 2005, s-a deschis procedura prevăzută

de Legea nr. 64/1995

împotriva SC R.R.F. SRL Brad și a fost numit

administrator judiciar SC E. SRL Arad, filiala Deva.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 1167/CA/2004 (dosar nr. 9077/2004)

din data de 6 decembrie 2005, s-a decis intrarea

în faliment a SC R.R.

F. SRL, fiind

desemnat ca lichidator SC E. SRL, filiala Deva.

Prin sentința civilă nr. 82/F/2006 (dosar

nr. 9077/2004) din 28 februarie

2006, tribunalul a dispus

închiderea procedurii falimentului debitoarei SC

R.R.F. SRL, radierea societății și a respins cererile formulate de

D.G.F.P. Hunedoara și lichidatorul SC E. SRL

pentru antrenarea

răspunderii

administratorilor societății debitoare B.M. și M.

A.S.

Respingerea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor

conform art. 137 din Legea nr. 64/1995 s-a întemeiat pe aprecierea

judecătorului sindic că D.G.F.P. și E. nu au

dovedit că inculpatul a

săvârșit

fapte delictuale care că conducă nemijlocit la prejudicierea averii

debitoarei.

Această susținere nu exclude vinovăția penală a inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și refuz de a preda actele

societății lichidatorului.

Inculpatul B.M. a susținut că actele contabile s-ar afla la

asociatul său D.V. și că ar fi fost distruse în

urma unor inundații,

situație care nu poate fi reținută ca reală. D.V. a

fost propus ca

martor de către inculpat,

însă nu s-a prezentat iar din probele administrate a

rezultat că acesta s-a retras din societate la

foarte scurt timp de la înființarea

acesteia,

fiind ilogică și nejustificată susținerea că actele societății ar fi fost

duse

la locuința acestui martor, situată în județul Timiș.

În cauză a fost audiat și expertul

contabil S.V.A., care a

precizat că nu poate efectua

expertiza contabilă în lipsa documentelor

contabile

primare care au stat la baza întocmirii balanței de verificare și care

a

constatat existența unor acte contabile puerile, a unor note contabile

neconforme cu Legea contabilității nr. 82/1991, ceea ce confirmă încă o

dată că inculpatul nu s-a preocupat de întocmirea

unor evidențe contabile

riguroase,

în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Martorii audiați în instanță, propuși de

inculpat, respectiv R.A.

M. și S.L.M. nu au oferit elemente

care să excludă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, ci doar au

oferit detalii despre modul în care se derula activitatea la farmacii.

Ceilalți martori audiați, N.G., L.D.P.,

M.A.S., M.A. și B.M. au confirmat

modul haotic în care inculpatul

a înțeles să conducă activitatea SC R.

R.F. SRL

Brad. În nici un caz cecurile nu au fost lăsate drept garanție,

situație în care cererea apărătorului de

schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 este nefondată.

În drept faptele inculpatului, comise în

condițiile sus arătat, au fost

calificate

ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.

pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 215

1

alin. (1) și (2) C.

pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994,

în prezent art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu art. 13

și 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 raportat la art. 290 și art. 41

alin. (2) C. pen.;

- art. 147 din Legea nr. 85/2006;

- art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 (art. 303

din Legea nr. 95/2006);

- art. 152 din O.U.G. nr. 61/2002 [(în

prezent art. 188 alin. (2) C. proc. fisc.

)];

- art. 146 din Legea nr. 19/2002;

-

art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu art.

13 și 41 alin. (2) C. pen. Verificând infracțiunea de înșelăciune expusă în

actul de sesizare, față de

părțile

civile SC P. SA, SC I. SRL, SC B. SRL Târgu

Mureș, SC U.I. SRL Târgu Mureș, SC E. SRL Deva și SC

F. SA

București, instanța de fond a reținut că, în speță, simpla

neonorare a obligațiilor comerciale la scadență,

din lipsa resurselor financiare,

nu

poate angaja răspunderea penală a inculpatului, lipsind elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în

special intenția ca element al laturii

subiective.

Tribunalul a statuat că inculpatul nu a pornit ab initio cu ideea că nu

va efectua plata produselor achiziționate, astfel

încât, raportat la relațiile sale cu

furnizorii,

nu se poate susține că acesta a indus în eroare părțile vătămate.

S-a reținut, de asemenea, că părțile

civile au formulat inițial acțiuni la

instanța civilă în vederea recuperării sumelor datorate și abia după

promovarea

acestui act și-au

reconsiderat poziția, promovând plângeri penale împotriva

inculpatului. Față de argumentele expuse mai sus,

instanța de fond a apreciat

că

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., referitor

la infracțiunea de înșelăciune în formă

continuată și a dispus achitarea

inculpatului.

B. Împotriva acestei hotărâri hotărârii

au declarat apel, în termenul legal

prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara, inculpatul B.M. și partea

civilă SC B. SRL Târgu Mureș,

aducându-i

critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

I. Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara

instanța de fond nu

a aplicat pedeapsa complementară în cazul

infracțiunii de delapidare reținută în sarcina

inculpatului și nici nu a făcut

aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., care permitea înlăturarea acestei

pedepse;

- instanța de fond a stabilit în mod nelegal o singură pedeapsă pentru

cele 4 infracțiuni de stopaj la sursă reținute în sarcina inculpatului;

- instanța de fond a reținut în mod greșit art. 13 C. pen., atâta timp

cât la momentul aplicării se prevedea aceeași modalitate de sancționare;

- instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra măsurii asigurătorii a

sechestrului,

dispusă de procuror prin ordonanță, asupra unui apartament

aparținând inculpatului și soției sale.

II.

Inculpatul B.M.

să confirme însușirea banilor de către inculpat;

modalitatea de executare a sancțiunilor

stabilite nu este

una adecvată, în cauză fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen.

III.

Partea civilă SC

B. SRL Târqu Mureș nu a formulat, prin cererea de apel, sau separat prin

memoriu, motive apte de a fi considerate cauze de desființare a hotărârii

penale atacate. Totodată, instanța de apel a constatat că partea civilă nu a

formulat nici oral, în ziua judecății, motive de apel.

Prin decizia nr. 66/ A din 03 iulie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția

penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă de pe

lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței

penale nr. 219 din 13 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în

dosar penal nr. 495/97/2006; s-a desființat hotărârea penală atacată numai sub

aspectul laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată, în aceste

limite, a condamnat pe inculpatul B.M., la următoarele pedepse:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

și 76 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu 41

alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și art. 76 alin. (3) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, în prezent art. 9 lit. b)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art.

290 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz de a prezenta actele contabile

la lichidator, prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 republicată, în

prezent art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 76 lit. d) C. pen.;

-

2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 94

din O.U.G. nr. 150/2002, în

prezent art. 303 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e)

C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de ari

152 din O.U.G. nr. 61/2002, în prezent art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C.

pen.;

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 146

din Legea nr. 19/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 lit.

e) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 112

din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și

art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare,

pe care o va executa în final inculpatul.

A privat pe inculpat de exercitarea drepturilor civile prevăzută de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de

ore, începând cu 13 iulie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.M. de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus menținerea

măsurii sechestrului asigurător instituit la data de 11 iulie 2005 prin

ordonanța procurorului.

A menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței penale

atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.M. și

partea civilă SC B. SRL Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a obligat pe inculpat și pe

partea civilă SC B. SRL Târgu

Mureș la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

recurs inculpatul B.M.,

criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele scrise depuse la dosar și expuse

oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt prezentate detaliat în practicaua

prezentei decizii și care constituie cazurile de casare prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 17, 18 C. proc. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta

Curte constată că deși inculpatul a afirmat în mod constant că nu este în posesia

actelor contabile al societății SC R.R.F. SRL, acestea

fiind reținute de fostul său asociat, atât instanța de fond cât și cea

de apel

au trecut cu ușurință peste

aceste apărări, considerându-le fără temei și l-au

condamnat pe inculpat atât pentru infracțiunea de

delapidare, cât și pentru

cele de

evaziune fiscală și refuz de a prezenta actele contabile lichidatorului.

Totodată, deși inculpatul a solicitat în

mod repetat, în fața ambelor instanțe, administrarea probei cu expertiza

contabilă care să stabilească

realitatea

operațiunilor efectuate, instanțele au respins această probă cu motivarea că nu

poate fi efectuată doar pe baza actelor puse la dispoziție,

registrul de casă existent în

calculatorul contabilului societății și extrasele de

cont de la cele două bănci la care societatea a

avut cont bancar, acte pe

care,

pe de altă parte, le-au considerat suficiente pentru a conchide în mod

simplist asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de

delapidare, cât și pentru cele de evaziune fiscală.

În condițiile în care, în prezent,

inculpatul se află în posesia actelor

contabile ale

societății, urmare demersurilor insistente făcute de acesta pentru a le

recupera, precum și având în vedere considerentele și

concluziile expertizei contabile cu caracter extrajudiciar efectuată pe

baza

acestor acte, Înalta Curte consideră necesară administrarea, în

cadrul procesului penal, a probei cu expertiza contabilă care să analizeze

realitatea operațiunilor efectuate la societatea

administrată de inculpat,

respectarea normelor legale în materie și să

facă aprecieri asupra

răspunderii ce

revenea persoanelor abilitate în ținerea evidențelor contabile,

în condițiile în care exista un contabil angajat

cu contract de prestări servicii.

Cum potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin.

(4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate administra

probe în

recurs ci, când este necesară

administrarea de probe, dispune rejudecarea

de către instanța a cărei

hotărâre a fost casată, având în vedere și împrejurarea că în apel se pot

administra orice probe noi [(art. 378 alin. (1) teza II)] și, totodată, pentru

a nu prelungi nejustificat durata procesului, CURTEA va dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel în vederea suplimentării probatoriului în

sensul arătat.

Ca atare, apreciind și că examinarea acestei critici face inutilă

cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul formulat de inculpatul

B.M., va casa decizia recurată și va

trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la instanța de apel. Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize contabile

care, pe baza actelor societății puse la dispoziție de inculpat și a celor preexistente

la dosarul cauzei, va analiza dacă activitatea contabilă a societății în

perioada iunie 2000 - aprilie 2004 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la acea vreme; care au fost persoanele care au ridicat sume

de bani ridicate de la bancă și dacă acestea apar evidențiate în documentele

contabile; dacă înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății a fost

evidențiată în actele contabile; dacă au fost virate către bugetul de stat

taxele și impozitele prevăzute de lege; totodată, se vor putea dispune orice

alte obiective necesare justei

soluționării

a cauzei, instanța putând administra și alte probe concludente,

urmând

că, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere și celelalte critici din motivele

de recurs ale inculpatului.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.

66/ A din 03 iulie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Alba lulia.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

inculpatului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va

suporta din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.