ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 219 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul penal nr. 459/97/2006, a fost condamnat inculpatul B.M., la următoarele pedepse: - un an închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 76 Iit.

d) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) și art. 41 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, în prezent art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicabilă art. 13 și art. 41 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.; - o lună închisoare, pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 și art. 41 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz de a prezenta actele contabile la lichidator, prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 republicată, în prezent art. 147 din Legea 85/2006 cu aplicarea art. 76 lit. d) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de stopaj la sursă prevăzută de art. 94 din O.U.G.

nr. 150/2002 (în prezent art. 303 din Legea 95/2006), art. 152 din O.U.G. nr. 61/2002 [(în prezent art. 188 alin. (2) C. proc. fisc. )], art. 146 din Legea nr. 19/2002 și art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu aplicabilă art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c), C. pen., pe durata și în condițiile prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 13 iulie 2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul B.M. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14, 346 C. pen. și art. 998 și 1000 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. R.F. SRL. reprezentată prin lichidator SC E. SRL Arad, filiala Deva la plata de despăgubiri civile astfel: - 11.356,89 lei către partea civilă SC A.V. SRL Timișoara; - 132.275 lei plus accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere), începând cu data de 6 septembrie 2006 și până la data stingerii sumei datorate, către partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Hunedoara. Au fost respinse cererile formulate de părțile civile SC P. SA, SC I. SRL, SC B. SRL Tg.

Mureș, SC U.I. SRL Tg. Mureș, SC E. SRL Deva și SC F. SA București, de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 315.493,8 lei către stat, cu titlu de confiscare specială. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale nr. 6659199, 8093126, 6659189, 6659197, 8093124, 8093125, 8093127, 6659191, 6659183, 6659193, 6659194, 6659195, 6659184, 6403084, 4784772, 8093128, 6659181, 4784814, 4784829, 4784824, 6659187 . În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, o copie a dispozitivului hotărârii să se comunice O.N.R.C.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.R.F. SRL, reprezentată prin lichidator E. SRL, filiala Deva, să plătească 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul B.M. împreună cu martorul D.V.V. au înființat în anul 2000 SC R.R.F. SRL Dobra, având ca obiect principal de activitate comercializarea cu amănuntul a produselor farmaceutice. În societate a fost cooptată și martora M.A.S., fostă farmacistă la Farmacia din comuna Dobra, întrucât inculpatul și prietenul său nu aveau pregătire de specialitate, iar legislația în vigoare impunea existența unui specialist la un asemenea obiect de activitate.

SC R.R.F. SRL Dobra a deschis puncte de lucru cu același obiect de activitate și în comuna llia și în municipiul Brad. În prezent, SC R.R.F. SRL Dobra este radiată din registrul comerțului, conform sentinței civile nr. 82/F/2006 pronunțată în dosarul nr. 9077/2004 al Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ. În societate a fost angajată în calitate de contabilă cu contract de prestări servicii martora N.G. În perioada cât a funcționat, societatea comercială s-a aprovizionat, în cea mai mare parte, cu produse farmaceutice de la firme recunoscute pe plan național, respectiv SC B. SRL Tg. Mureș, SC P. SA lași, SC I. SRL București, SC F. Timișoara. Inculpatul a colaborat și cu martorul L.D.P., prieten al său, pe care l-a angajat pe post de conducător auto și agent vânzări produse, având atribuții de aprovizionare, motiv pentru care i-a acordat drept de semnătură în bancă.

Societatea și-a deschis conturi la B.R.D. și B.T., filialele din Deva. Firma administrată de inculpat a avut relații comerciale, pe lângă firmele menționate mai sus, și cu SC A.V. SRL Timișoara. Problemele în administrarea societății au început în anul 2003. Astfel, o parte din facturile emise de către această firmă au fost achitate de către martorul L.D.P. cu 3 file C.E.C., din dispoziția inculpatului, în valoare totală de 284.706.938 lei, file care fiind introduse la plată au fost refuzate din lipsă disponibil. Încercând concilierea, inculpatul a achitat o parte din sumă rămânând neachitat 113.568.900 lei. Din adresa nr. VII /4/IM/9722/2004 a B.N.R. – C.I. P. a rezultat că inculpatul a emis 3 file C.E.C.

în favoarea SC A.V. SRL Timișoara. În rechizitoriu este menționată și SC P. SRL Deva, în favoarea căreia s-ar fi emis o filă C.E.C., fără a fi începută urmărirea penală și pentru această faptă; nu a fost audiat reprezentantul în calitate de parte vătămată și deși este menționată în adresa C.I.P. Instanța a constatat că nu a fost legal învestită și cu privire la această fapt. De altfel, cecul emis în favoarea acestei firme nu a fost refuzat la plată pentru lipsa de disponibil. Administratorul judiciar SC E. SRL, filiala Deva, în nenumărate rânduri a solicitat prin somații inculpatului B.M. să pună la dispoziție actele contabile, însă acesta a refuzat sistematic susținând, fără nici un temei, că acestea s-ar afla la asociatul său.

Ca atare, societatea de lichidare judiciară a fost nevoită să treacă la refacerea (în măsura în care a fost posibil) a evidenței contabile. SC E. SRL a depus plângere împotriva inculpatului pentru comiterea prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995, republicată. Martora N.G., în lipsa altor documente contabile, a pus la dispoziția societății de lichidare registrul de casă existent în calculatorul său, iar de la cele două bănci, respectiv B.R.D. și B.T., filialele din Deva s-au ridicat extrasele de cont. S-a cerut societății respective să întocmească o notă de constatare, notă care confirmă soldul contului 461, în sumă de 3.154.938.111 lei, sumă care se coroborează aproape în totalitate cu datele din extrasele de cont ale celor 2 bănci.

Aceste sume reprezintă sume ridicate de inculpat din bancă sub diferite pretexte și nejustificate cu documente. O probă în plus, că inculpatul a folosit în interes propriu patrimoniul societății, este și aceea că a înstrăinat 2 autoturisme, un televizor și un aparat video, fără să le evidențieze în actele contabile. Ultima balanță a fost depusă la organele financiare cu data de 30 aprilie 2004, balanță în care la capitolul DEBITORI DIVERȘI - cont 461 apare, așa cum s-a arătat mai sus, aceeași sumă de 3.154.938.111 lei RON. Prin procesul verbal din 30 septembrie 2004, întocmit de D.G.F.P. Hunedoara - Deva și care a privit activitatea firmei din perioada iunie 2000 - aprilie 2004 s-a stabilit că inculpatul nu a virat la bugetul de stat taxele și impozitele prevăzute de lege, așa numite stopaj la sursă.

Defalcat, debitele neachitate la data controlului au fost de: 5.282.400 lei contribuția individuală de asigurări sociale; 4.448.090 lei contribuția individuală de asigurări de sănătate; 973.125 lei contribuția individuală la fond de șomaj; 18.000 lei impozit venituri din salarii, în sumă totală de 10.721.615 lei RON . Controlul efectuat a scos în evidență și faptul că un nr. de 21 facturi fiscale s-au dovedit a fi false, acestea conținând date incomplete, fiind completate de către martora N.G., contabila firmei, așa cum rezultă din constatarea tehnico-științifică grafică. Martora N.G. a recunoscut că a întocmit aceste facturi din dispoziția inculpatului, trecând activități generice cum ar fi: încălzire centrală, aspirator, materiale de construcție, etc., obiecte pentru care nu există nici o posibilitate de control.

Aceasta arată că în perioada cât a lucrat pentru inculpat a avut mari probleme în ținerea evidenței contabile deoarece acesta nu-i aducea actele decât la intervale foarte mari de timp și a constatat că în balanțele contabile apar sume foarte mari de bani ridicate drept avans, pentru diverse, sume care au fost trecute în contul 461 - DEBITORI DIVERȘI, totalizând suma de 3.154.938.111 lei RON și pe care nu Ie-a putut justifica contabil, întrucât inculpatul nu i-a prezentat nici un document care să confirme o cheltuială reală în folosul societății. Întrucât cele 21 de facturi sunt întocmite în mod fictiv, în baza acestora a fost diminuat venitul impozabil și dedus TVA-ul. Organele financiare au stabilit astfel obligații suplimentare în sumă totală de 308.183.743 lei RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, D.G.F.P.

Hunedoara - Deva constituindu-se parte civilă cu suma totală de 604.496.281 lei RON, ce reprezintă și penalități. Având în vedere suma de peste 3 miliarde lei, care apare nejustificată în contul 461, s-a solicitat și Gărzii Financiare să verifice actele firmei însă inculpatul a refuzat sistematic să pună la dispoziția acestora documentele, motivând ori lipsa de timp, ori imposibilitatea de a le pune la dispoziție întrucât s-ar fi aflat în posesia asociatului său. Din cercetări s-a stabilit însă că D.V.V. s-a retras din societate la foarte scurt timp de la înființarea acesteia și ca atare, acesta nu avea cunoștință despre ceea ce face inculpatul. Insistându-se atât de către Garda Financiară, cât și de organele de cercetare în timpul anchetei, printre alte motivații aduse de către inculpat, a fost și aceea că actele societății sunt la un prieten al său care este plecat în străinătate și nu poate intra în posesia acestora.

Totalizând sumele neachitate furnizorilor, cât și obligațiile către bugetul statului (3.844.084.995 lei) se observă cu ușurință că acestea depășesc sumele ridicate în numerar de către inculpat din bancă, sume care așa cum s-a arătat nu le poate justifica, întrucât nu a prezentat nici un act care să demonstreze folosirea acestora pentru interesul societății, sume care dacă nu ar fi fost sustrase ar fi permis inculpatului să-și plătească furnizorii și să-și desfășoare activitatea într-un mod legal. Inculpatul nu a fost sincer în timpul cercetărilor, a refuzat să prezinte documentele societății, motivând că nu a avut posibilitatea să-și achite furnizorii prin faptul că nici C.J.A. S. Hunedoara nu i-a achitat toți banii pentru contravaloarea rețetelor compensate.

Apărarea inculpatului este infirmată prin adresa nr. 1670 din 3 februarie 2005, prin care C.J.A.S. Hunedoara arată că societatea inculpatului a încasat toate sumele pentru care a depus declarații. Prin sentința civilă 8/CA/2005 (dosar nr. 9077/2004) din data de 4 ianuarie 2005, s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva SC R.R.F. SRL Brad și a fost numit administrator judiciar SC E. SRL Arad, filiala Deva. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1167/CA/2004 (dosar nr. 9077/2004) din data de 6 decembrie 2005, s-a decis intrarea în faliment a SC R.R. F. SRL, fiind desemnat ca lichidator SC E. SRL, filiala Deva. Prin sentința civilă nr. 82/F/2006 (dosar nr. 9077/2004) din 28 februarie 2006, tribunalul a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC R.R.F.

SRL, radierea societății și a respins cererile formulate de D.G.F.P. Hunedoara și lichidatorul SC E. SRL pentru antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare B.M. și M. A.S. Respingerea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor conform art. 137 din Legea nr. 64/1995 s-a întemeiat pe aprecierea judecătorului sindic că D.G.F.P. și E. nu au dovedit că inculpatul a săvârșit fapte delictuale care că conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei. Această susținere nu exclude vinovăția penală a inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și refuz de a preda actele societății lichidatorului. Inculpatul B.M. a susținut că actele contabile s-ar afla la asociatul său D.V.

și că ar fi fost distruse în urma unor inundații, situație care nu poate fi reținută ca reală. D.V. a fost propus ca martor de către inculpat, însă nu s-a prezentat iar din probele administrate a rezultat că acesta s-a retras din societate la foarte scurt timp de la înființarea acesteia, fiind ilogică și nejustificată susținerea că actele societății ar fi fost duse la locuința acestui martor, situată în județul Timiș. În cauză a fost audiat și expertul contabil S.V.A., care a precizat că nu poate efectua expertiza contabilă în lipsa documentelor contabile primare care au stat la baza întocmirii balanței de verificare și care a constatat existența unor acte contabile puerile, a unor note contabile neconforme cu Legea contabilității nr. 82/1991, ceea ce confirmă încă o dată că inculpatul nu s-a preocupat de întocmirea unor evidențe contabile riguroase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Martorii audiați în instanță, propuși de inculpat, respectiv R.A. M. și S.L.M. nu au oferit elemente care să excludă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor, ci doar au oferit detalii despre modul în care se derula activitatea la farmacii. Ceilalți martori audiați, N.G., L.D.P., M.A.S., M.A. și B.M. au confirmat modul haotic în care inculpatul a înțeles să conducă activitatea SC R. R.F. SRL Brad. În nici un caz cecurile nu au fost lăsate drept garanție, situație în care cererea apărătorului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 este nefondată.

În drept faptele inculpatului, comise în condițiile sus arătat, au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de: - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, în prezent art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 13 și 41 alin. (2) C. pen.; - art. 25 raportat la art. 290 și art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 147 din Legea nr. 85/2006; - art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 (art. 303 din Legea nr. 95/2006); - art. 152 din O.U.G. nr. 61/2002 [(în prezent art. 188 alin. (2) C. proc. fisc. )]; - art. 146 din Legea nr. 19/2002; - art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu art. 13 și 41 alin. (2) C. pen.

Verificând infracțiunea de înșelăciune expusă în actul de sesizare, față de părțile civile SC P. SA, SC I. SRL, SC B. SRL Târgu Mureș, SC U.I. SRL Târgu Mureș, SC E. SRL Deva și SC F. SA București, instanța de fond a reținut că, în speță, simpla neonorare a obligațiilor comerciale la scadență, din lipsa resurselor financiare, nu poate angaja răspunderea penală a inculpatului, lipsind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în special intenția ca element al laturii subiective. Tribunalul a statuat că inculpatul nu a pornit ab initio cu ideea că nu va efectua plata produselor achiziționate, astfel încât, raportat la relațiile sale cu furnizorii, nu se poate susține că acesta a indus în eroare părțile vătămate.

S-a reținut, de asemenea, că părțile civile au formulat inițial acțiuni la instanța civilă în vederea recuperării sumelor datorate și abia după promovarea acestui act și-au reconsiderat poziția, promovând plângeri penale împotriva inculpatului. Față de argumentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., referitor la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și a dispus achitarea inculpatului. B. Împotriva acestei hotărâri hotărârii au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul B.M.

și partea civilă SC B. SRL Târgu Mureș, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara instanța de fond nu a aplicat pedeapsa complementară în cazul infracțiunii de delapidare reținută în sarcina inculpatului și nici nu a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., care permitea înlăturarea acestei pedepse; - instanța de fond a stabilit în mod nelegal o singură pedeapsă pentru cele 4 infracțiuni de stopaj la sursă reținute în sarcina inculpatului; - instanța de fond a reținut în mod greșit art. 13 C. pen., atâta timp cât la momentul aplicării se prevedea aceeași modalitate de sancționare; - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra măsurii asigurătorii a sechestrului, dispusă de procuror prin ordonanță, asupra unui apartament aparținând inculpatului și soției sale.

II. Inculpatul B.M. 1. Infracțiunea de delapidare nu există, neexistând nici o probă care să confirme însușirea banilor de către inculpat; 2. Vizând celelalte infracțiuni, modalitatea de executare a sancțiunilor stabilite nu este una adecvată, în cauză fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen. III. Partea civilă SC B. SRL Târqu Mureș nu a formulat, prin cererea de apel, sau separat prin memoriu, motive apte de a fi considerate cauze de desființare a hotărârii penale atacate. Totodată, instanța de apel a constatat că partea civilă nu a formulat nici oral, în ziua judecății, motive de apel.

Prin decizia nr. 66/ A din 03 iulie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 219 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 495/97/2006; s-a desființat hotărârea penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată, în aceste limite, a condamnat pe inculpatul B.M., la următoarele pedepse: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

și art. 76 alin. (3) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, în prezent art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen.; - o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz de a prezenta actele contabile la lichidator, prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 republicată, în prezent art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 76 lit. d) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 94 din O.U.G.

nr. 150/2002, în prezent art. 303 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de ari 152 din O.U.G. nr. 61/2002, în prezent art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 146 din Legea nr. 19/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 lit. e) C. pen.; - o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 112 din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o va executa în final inculpatul. A privat pe inculpat de exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore, începând cu 13 iulie 2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen., a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit la data de 11 iulie 2005 prin ordonanța procurorului. A menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.M. și partea civilă SC B. SRL Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat și pe partea civilă SC B. SRL Târgu Mureș la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat. 3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele scrise depuse la dosar și expuse oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt prezentate detaliat în practicaua prezentei decizii și care constituie cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 17, 18 C. proc.

pen. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că deși inculpatul a afirmat în mod constant că nu este în posesia actelor contabile al societății SC R.R.F. SRL, acestea fiind reținute de fostul său asociat, atât instanța de fond cât și cea de apel au trecut cu ușurință peste aceste apărări, considerându-le fără temei și l-au condamnat pe inculpat atât pentru infracțiunea de delapidare, cât și pentru cele de evaziune fiscală și refuz de a prezenta actele contabile lichidatorului.

Totodată, deși inculpatul a solicitat în mod repetat, în fața ambelor instanțe, administrarea probei cu expertiza contabilă care să stabilească realitatea operațiunilor efectuate, instanțele au respins această probă cu motivarea că nu poate fi efectuată doar pe baza actelor puse la dispoziție, registrul de casă existent în calculatorul contabilului societății și extrasele de cont de la cele două bănci la care societatea a avut cont bancar, acte pe care, pe de altă parte, le-au considerat suficiente pentru a conchide în mod simplist asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de delapidare, cât și pentru cele de evaziune fiscală.

În condițiile în care, în prezent, inculpatul se află în posesia actelor contabile ale societății, urmare demersurilor insistente făcute de acesta pentru a le recupera, precum și având în vedere considerentele și concluziile expertizei contabile cu caracter extrajudiciar efectuată pe baza acestor acte, Înalta Curte consideră necesară administrarea, în cadrul procesului penal, a probei cu expertiza contabilă care să analizeze realitatea operațiunilor efectuate la societatea administrată de inculpat, respectarea normelor legale în materie și să facă aprecieri asupra răspunderii ce revenea persoanelor abilitate în ținerea evidențelor contabile, în condițiile în care exista un contabil angajat cu contract de prestări servicii.

Cum potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate administra probe în recurs ci, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, având în vedere și împrejurarea că în apel se pot administra orice probe noi [(art. 378 alin. (1) teza II)] și, totodată, pentru a nu prelungi nejustificat durata procesului, CURTEA va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel în vederea suplimentării probatoriului în sensul arătat. Ca atare, apreciind și că examinarea acestei critici face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul formulat de inculpatul B.M., va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la instanța de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unei expertize contabile care, pe baza actelor societății puse la dispoziție de inculpat și a celor preexistente la dosarul cauzei, va analiza dacă activitatea contabilă a societății în perioada iunie 2000 - aprilie 2004 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea vreme; care au fost persoanele care au ridicat sume de bani ridicate de la bancă și dacă acestea apar evidențiate în documentele contabile; dacă înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății a fost evidențiată în actele contabile; dacă au fost virate către bugetul de stat taxele și impozitele prevăzute de lege; totodată, se vor putea dispune orice alte obiective necesare justei soluționării a cauzei, instanța putând administra și alte probe concludente, urmând că, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere și celelalte critici din motivele de recurs ale inculpatului.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 03 iulie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Alba lulia. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.