ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1. lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 2529 din data de 6 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în Dosarul penal nr. x/2019, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 2529 din de 6 noiembrie 2019, Judecătoria Medgidia a respins, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat deoarece nu a prezentat vreo hotărâre judecătorească prin care să fi constatat comiterea infracțiunii de "mărturie mincinoasă" de către vreunul din martorii audiați în fond.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul a formulat apel, motivând că sunt întrunite cerințele celor două cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 lit. a) și b) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că revizuentul nu a indicat fapte și împrejurări noi în înțelesul art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. proc. pen., ci doar a formulat critici împotriva hotărârii de condamnare și a avansat ipoteza potrivit căreia martorii B. și C. au făcut declarații mincinoase referitor la infracțiunea de viol pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin Sentința penală nr. 1533 din 17 iunie 2015 a Judecătoriei Medgidia.

Cum, nu sunt date nici cu privire la săvârșirea de către vreun martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire s-a cerut, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de existență a cazurilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. invocate de către revizuent.

Împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, revizuentul a declarat apel, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2019 și repartizată aleatoriu Completului nr. 4 cu termen de judecată la data de 4 iunie 2020.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului promovat de revizuent.

Examinând cauza prin prisma excepției invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuent este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin hotărârea atacată, a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 2529 din data de 06 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Medgidia, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, conform textelor legale sus menționate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul formulat de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen., se constată că revizuentul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării apelului și împotriva hotărârilor judecătorești definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.

GGC - LM