ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 35/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 215 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă în principiu, a cererii de revizuire formulată de petentul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 48/F din 17 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată la 08 noiembrie 2016 pe rolul Curții, petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 48/F din 17 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, cât și a Deciziei penale nr. 96/A din 16 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând prevederile art. 453 alin. (2) lit. a) și b) C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că revizuentul, prin intermediul unor interceptări audio - video dorește să dovedească faptul că numiții B. și C. au recunoscut că cele declarate de aceștia, anterior în cauză, nu corespund adevărului.

De asemenea, a susținut că nu a putut formula plângerea penală împotriva martorului B. care a depus mărturie mincinoasă, întrucât a fost obligat să păstreze tăcerea pe întreaga perioadă de desfășurare a procesului penal, fiind constrâns de acest martor și de avocatul D. să semneze un contract de împrumut, cât și un contract de asistență juridică, pentru a nu-i fi aduse soției sale acuzații în Dosarul penal nr. x/3/2013*, aflat pe rolul Curții de Apel București, și nici fiului său, E., menționând că acest aspect a fost reținut și în rechizitoriu la fila 5 parag. 2, filele 67 și 27).

A mai precizat că a fost amenințat, în sensul că soția sa va face pușcărie în Dosarul penal nr. x/3/2013*, aflat pe rolul Curții de Apel București, rămas în pronunțare la data de 29 martie 2016 (după condamnarea sa), referitor la un act de vânzare-cumpărare întocmit fictiv la cererea lui B. Totodată, a reiterat constrângerea la care era supus în fața organelor de anchetă pentru a păstra tăcerea, motivat și de faptul că fiul său, E. era amenințat de B., precizând că procurorul a arătat că există posibilitatea redeschiderii dosarului cu privire la vinovăția lui B. Astfel, a arătat că până în data de 29 martie 2016, personal, nu a putut da o declarație sinceră, completă și clară în cauză.

A mai arătat că numitul B. i-a coordonat, angajându-i revizuentului și familiei sale avocați cu scopul de a-i ține sub control, de a nu declara adevărul, dovedind cu declarația lui C. din 02 septembrie 2013, în care deși procurorul i-a adus la cunoștință avocatului că reprezintă două persoane cu interese contrare în cauză, numitul C. a arătat că este de acord cu asigurarea asistenței juridice în continuare de către avocat, menținând declarațiile date anterior în cauză. Suplimentar, în conținutul plângerii a arătat că actul de împrumut i-a fost dat spre semnătură, în perioada august - septembrie 2012, prezent fiind și B., ce urmează a fi dovedit cu interceptarea realizată în data de 04 mai 2016.

Din aceste considerente, a precizat revizuentul că nu a dat declarație pe întreg parcursul procesul penal și nu a spus adevărul, fiind constrâns, și că, personal, nu a semnat niciun contract sau delegație cu avocații care l-au reprezentat în Dosarul penal nr. x/2/2014, deoarece aceștia au fost angajați și plătiți de B.

În conținutul plângerii a mai arătat că, în mod normal, ar fi avut posibilitatea să rezilieze contractul de asistență juridică fie angajând un alt avocat, fie solicitând desemnarea unui apărător din oficiu, însă aceasta a fost condiția impusă de B. în sensul de a accepta avocații angajați de acesta pentru a putea controla situația, aspect reținut și în rechizitoriu.

A susținut că, din interceptările efectuate în perioada aprilie - mai 2016 a rezultat cu claritate că numitul B. gestiona situația, avea reprezentarea evenimentelor și faptelor atât în cauzele penale, cât și în cauzele civile, legate de fiecare caz în parte în care era implicat, arătând celor implicați ce trebuie să declare, indiferent de calitatea avută în dosar (în acest sens, a invocat interceptarea din 09 mai 2016).

Analizând, în principiu, cererea de revizuire pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a reglementărilor în materie, curtea a constatat în raport cu prevederile art. 459 C. proc. pen., că aceasta este inadmisibilă în principiu.

Referitor la primul caz de revizuire întemeiat pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. a C. proc. pen., Curtea a constatat că împrejurările învederate de către revizuent în sensul că martorul B. îi controla pe inculpați, care își desfășurau activitatea sub supravegherea sa, au fost cunoscute de judecătorul fondului, iar prin prezentarea unor interceptări audio - video se tinde la prelungirea probațiunii, aspect ce excede cadrului unei cereri de revizuire.

În ceea ce privește cazul de revizuire întemeiat pe mărturie mincinoasă, curtea a reținut că acest caz se dovedește cu o hotărâre judecătorească de condamnare conform prevederilor art. 454 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 453 alin. (2) lit. a) și b) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire.

Împotriva sentinței penale nr. 215 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel, la data de 15 decembrie 2016, revizuentul A.

Prin susținerile formulate oral de revizuent prin apărător din oficiu, acesta a criticat soluția instanței prin care s-a dispus condamnarea sa, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 453 alin. (2) lit. a) și b) C. proc. pen. pentru admiterea cererii de revizuire.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Instanța urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen., având în vedere împrejurarea că motivele care pot fi invocate în susținerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b)

hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c)

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d)

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f)

hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Analizând motivele de revizuire invocate de petent, instanța reține că au fost invocate motivele de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (2) lit. a) și lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (2) lit. a) al acestui articol constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. („s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa fi fost necunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul condamnat a solicitat instanței să constate că în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări (mijloace probatorii) ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate în cauză, respectiv interceptările audio-video din 25 aprilie 2016, 02 mai 2016, 04 mai 2016 și din 09 mai 2016 prin care B. și C. recunosc contrariul celor declarate și care au fost reținute ca situație de fapt. Astfel, revizuentul a arătat că din conținutul acestora rezultă că martorul B. avea cunoștință de toate demersurile ce urmau a fi efectuate de inculpații C. și D., dar și faptul că acesta era implicat în aceste demersuri, având control asupra acestora. A mai arătat că același martor și-a asumat financiar toate cheltuielile legate de executarea pedepsei privative de libertate a revizuentului și a solicitat încheierea contractului de împrumut și a contractului de asistență juridică cu avocatul D.

În ceea ce privește condiția prev. de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., referitoare la aptitudinea faptelor și mijloacelor de probă, în baza cărora este formulată cererea, de a conduce, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, instanța reține că această condiție nu este îndeplinită.

În mod corect, instanța fondului a reținut că împrejurările invocate (în sensul că martorul B. supraveghea activitățile desfășurate de inculpați, exercita control asupra acestora prin constrângere, le angaja apărători aleși care să le reprezinte interesele, avea inițiativa încheierii diferitelor contracte de împrumut), nu pot avea semnificația unor,,fapte sau împrejurări noi”, în accepțiunea art. 453 alin. (2) litera a C. proc. pen., aspectul că martorul B. îi controla pe inculpați fiind cunoscut de judecătorul fondului, iar prin prezentarea unor înregistrări audio-video se tinde la prelungirea probațiunii.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire nu presupune de plano desființarea hotărârii de condamnare și pronunțarea unei soluții radical diferite de către instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, ci oferă posibilitatea inculpatului de a administra probe noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul condamnării sale, iar în urma analizei întregului ansamblu probatoriu să se aprecieze asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut și curtea de apel, în cauză nu se poate vorbi de împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, doar mijloacele de probă prin care se solicită a se dovedi acest caz de revizuire, respectiv interceptările audio-video au fost necunoscute instanței pentru că acest lucru nu era posibil dat fiind data obținerii acestora, ulterioară pronunțării soluției de condamnare a revizuentului A.

Astfel, Înalta Curte apreciază că interceptările audio-video nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul cerut de art. 453 alin. (2) litera a C. proc. pen., ci mijloace probatorii, prin care se tinde la readministrarea și prelungirea probatoriului, care excede scopului căii extraordinare de atac a revizuirii.

Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, prevăzut de art. 453 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., acesta atrage revizuirea hotărârii atacate atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unei expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată în cauză.

Așadar, acest caz de revizuire presupune săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, de către persoana care a avut calitatea de martor, expert sau interpret.

Cu privire la acest caz de revizuire, legiuitorul a prevăzut că acesta se dovedește prin hotărâre de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Astfel

, instanța reține că acest caz de revizuire nu poate fi dovedit prin alte mijloace de probă, textul legal cerând imperativ existența unei hotărâri prin care să se fi constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și care, prin natura sa mincinoasă, să fi influențat soluția pronunțată în cauză și să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, aceste cerințe nefiind îndeplinite în speță.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 215 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul

revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 215 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.