ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 249/F/22.12.2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 131/A/25.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, formulată de revizuentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat revizuentul la plata a 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2024, A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 249/F/2017 din 22.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, modificată prin încheierea din 05.01.2018 și a deciziei penale nr. 131/A din 25.05.2018 modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11.01.2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., precum și art. 453 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 459 C. proc. pen.

În esență, revizuentul a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2011, a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă cu autor necunoscut și nerespectarea hotărârilor judecătorești, dispunându-se, totodată, și disjungerea cauzei în vederea identificării autorului necunoscut și stabilirea calității acestuia.

Dosarul disjuns a fost declinat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, fiind înregistrat sub numărul x/P/2016 (disjuns din dosarul nr. x/2011), acesta fiind soluționat fără a se efectua vreun act de urmărire penală, printr-o soluție de clasare, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru autorul necunoscut. Ordonanța de clasare din 12.10.2021 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 a fost menținută prin ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 336/II-2/2021 din 06.01.2022, și, ulterior, prin încheierea din 17.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2022.

Revizuentul A. a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 459 alin. (1), (2) și (3) lit. a) și b) C. proc. pen.. și art. 456 C. proc. pen.., și a fost introdusă de una dintre persoanele prevăzute de art. 455 alin. (1) lit. a) raportat la art. 457 C. proc. pen.. De asemenea, a menționat că cererea a fost adresată instanței competente, potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. pen.. raportat la art. 44 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen.., respectiv Curții de Apel București, precum și că a fost formulată în scris, este motivată, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., iar în probațiune s-a solicitat a se avea în vedere înscrisurile noi ce se referă la martorul persoanelor vătămate, numita B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 și în organele de conducere ale Consiliului Superior al Magistraturii, aspecte ce au influențat soluția pronunțată, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, din dosarul nr. x/2016.

Totodată, a învederat că înscrisurile noi de care înțelege să se folosească pot fi confirmate prin audierea martorului care cunoaște aceste împrejurări noi, respectiv în legătură cu declarația și susținerea pe care i-a acordat-o martora B. persoanei vătămate C.. Referitor la aceste înscrisuri a arătat că nu au fost cunoscute la momentul încheierii procesului de condamnare, acestea apărând ulterior, au valoare de fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) raportat la art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., nu au fost cunoscute și dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. În plus, a precizat că împrejurarea invocată tinde să conducă la pronunțarea în cauză a unei soluții diametral opuse celei definitive care este supusă revizuirii, în special pe latură civilă, iar regulile procesului echitabil trebuie să-i acorde posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzațiilor formulate împotriva sa, în condițiile existenței înscrisurilor ce constituie împrejurări noi în raport cu judecata anterioară și care îl pot plasa în afara activității infracționale.

În final, revizuentul a susținut că cele două infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat se află într-o strânsă legătură, astfel că se impune admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru ambele infracțiuni.

Au fost atașate dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția I penală, la care se află atașat dosarul de urmărire penală nr. 1335/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția II penală.

La termenele din 04.11.2024 și 02.12.2024 a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri solicitată de revizuentul A..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 249/F/22.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă și a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desființarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x/11.05.2011, întocmit de experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A. a determinat, cu intenție, experții din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București să întocmească raportul de expertiză medico-legală nr. x din 11.05.2011, ce conține aspecte necorespunzătoare realității, privind relația de înrudire biologică între minora D. și susnumit, prin intermediul unei persoane rămasă neidentificată, care a înlocuit probele biologice, în scopul determinării experților la denaturarea, fără vinovăție, a rezultatului examenului ADN.

Totodată, la data de 17.07.2015, inculpatul A., s-a împotrivit la executarea hotărârii judecătorești, reprezentată de încheierea emisă la data de 05.06.2015, de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2015, prin opunerea de rezistență față de organele de executare, fapt ce a determinat imobilizarea sa de către organele de cercetare ale poliției judiciare, cu sprijinul lucrătorilor E.., pentru realizarea dispozițiilor procedural penale cuprinse în art. 190 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 131/A/25.05.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelul formulat de inculpat și a desființat, în parte, sentința penală apelată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei la care a fost condamnat.

Analizând condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de A., Curtea de Apel a constatat, în esență, că motivele de revizuire invocate de revizuentul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.. întrucât revizuentul nu a relevat fapte și nu a adus probe care să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței vreunui temei legal care să permită revizuirea.

În acest sens, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., instanța de fond a constatat că revizuirea nu poate fi utilizată pentru a determina o rejudecare a fondului cauzei, ca un al treilea grad de jurisdicție. În lipsa dovedirii unor fapte sau împrejurări noi, esențiale în stabilirea unei situații de fapt radical diferite de cea avută în vedere de instanțele care au pronunțat hotărârile definitive atacate, această cale extraordinară de atac nu poate fi admisă și nu poate determina repunerea în discuție a hotărârii intrată în puterea lucrului judecat.

Instanța de fond a reținut că, în prezenta cauză, în realitate, revizuentul a solicitat o reapreciere a probelor deja administrate sau o prelungire a administrării probelor, ceea ce este însă inadmisibil, atâta timp cât cererea de revizuire nu se fundamentează pe niciunul din motivele indicate în mod expres de legiuitor.

În aceste condiții, s-a constatat că motivele invocate de petent prin cererea formulată nu se încadrează în cazurile de revizuire menționate, ci motivele invocate se circumscriu, mai degrabă, unei căi de atac ordinare care nu mai poate fi exercitată în prezent, hotărârea fiind definitivă la data pronunțării deciziei de către instanța de control judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuentul A., solicitând admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru admiterea în principiu a revizuirii.

În esență, a susținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Astfel, apelantul a subliniat că, în cauză, au intervenit împrejurări noi, ce constau în declarația domnului B., cu privire la modalitatea în care martora B. și partea vătămată F. au acționat în legătură cu anchetarea și condamnarea sa.

De asemenea, a susținut că, în cursul soluționării fondului cauzei, i s-au respins toate solicitările de probe, cu excepția înscrisurilor, unele ședințe de judecata la fond s-au desfășurat în regim de ședințe secrete, la demisol, nefiind permis accesul publicului, deși nu a fost admisă o astfel de cerere. Totodată, a învederat că pentru dovedirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, au fost audiați în calitate de martori polițiști desemnați să preleveze în mod ilegal probe biologice, precum și că au fost audiați în calitate de martori posibilii autori ai unei infracțiuni de mărtuire mincinosă.

Totodată, apelantul a susținut că, prin audierea domnului B. dorește să dovedească că între martora B. și partea vătămată F. a existat o înțelegere prealabilă pentru anchetarea și condamnarea sa, la momentul audierii martora prezentând date neconforme adevărului.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prioritar, Înalta Curte subliniază că judecarea prezentului apel se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința atacată, fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 459 C. proc. pen.., revizuirea este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. Prin urmare, în această etapă procesuală, instanța se limitează la verificarea cererii de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare. În cadrul acestei analize trebuie să se verifice, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen..; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen..; c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susținerile apelantului revizuent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.., întrucât împrejurările invocate de A. nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea, neavând aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate.

Astfel, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Referitor la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut că "revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".

De asemenea, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi considerate "noi", în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială (printre altele: deciziile penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, nr. 152/A din 27 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și nr. 40/A din 14 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, nepublicate).

Raportând aceste argumente de principiu la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că împrejurările invocate de către revizuent nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., întrucât, în concret, nu aduc în discuție elemente de fapt cu caracter informativ, noi, apte a conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii, ci aspecte ce antamează o presupusă evaluare eronată a probatoriului pe baza căreia a fost pronunțată aceasta ori încălcarea normelor care reglementează procedura de judecare a cauzei în fond.

Astfel, atât prin solicitarea de audiere a numitului B., referitor la o presupusă infracțiune de mărturie minicinoasă comisă de martora B., cu ocazia audierii în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, cât și prin invocarea înscrisurilor medicale, revizuentul A. urmărește, în realitate, repunerea în discuție a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea, respectiv reinterpretarea probatoriului. Or, așa cum s-a menționat în cele ce preced, în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate reinterpreta probatoriul administrat în cauză sau suplimenta probațiunea pe aspectele de fapt avute în vedere de instanțele care au judecat cauza.

Totodată, susținerile apelantului revizuent referitoare la respingerea de către instanța care a soluționat fondul cauzei a probelor solicitate, la faptul că unele ședințe de judecată s-au desfășurat în camera de consiliu, la demisol, nefiind permis accesul publicului, precum și cele referitoare la audierea, în calitate de martori, a polițiștilor desemnați să preleveze în mod ilegal probe biologice, și la audierea, în calitate de martori, a eventualilor autori ai infracțiunii de mărtuire mincinosă, Înalta Curte constată că acestea constituie apărări care au fost invocate în apel și analizate în cuprinsul deciziei supuse revizuirii (paginile 35-45 din hotărârea Înaltei Curți), nefiind, așadar, elemente de fapt noi ce ar putea fi valorificate în prezenta procedură.

Așadar, revizuentul urmărește, în realitate, o nouă reexaminare în fapt a cauzei, fără a invoca și a face dovada existenței unor situații sau stări noi, apte a dovedi, în condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., netemeinicia hotărârii definitive de condamnare dispusă față de acesta.

Față de aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 234/F din 02 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2025.