ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală prin Sentința penale nr. 37 din 28 mai 2015 pronunțată în Dosar nr. x/2012 Curtea de Apel Suceava a fost condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. anterior și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 5 ani închisoare, s-a aplicat inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

(...)

VI. A fost condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 5 (cinci) luni închisoare pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani și 5 luni închisoare, s-a aplicat inculpatului B. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată."

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în perioada 2009 - 2011, în scopul dobândirii pentru sine, în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2.300 ha situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, județul Suceava:

- cu intenție, a determinat pe inculpații C. - primar și președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și D. secretar al Primăriei orașului Broșteni și secretar al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni (care aveau atribuții legale în aplicarea Legii nr. 247/2005) să înregistreze și să ia în discuție în cadrul ședinței Comisiei din 2 martie 2010 ca fiind depusă în termen, solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafața de 2.300 ha teren pe raza Ocolului Silvic Broșteni, deși termenul de depunere pentru astfel de cereri, conform Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, expirase la data de 30 noiembrie 2005; inculpații C. și D. și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au atribuit numere fictive solicitărilor care astfel apar ca fiind depuse în termen având numerele de înregistrare 116 din 30 noiembrie 2005 - în Registrul special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar și 1775 din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, iar ulterior au luat în discuție cererea în cadrul ședinței comisiei din 2 martie 2010 și au înaintat-o Comisiei județene Suceava spre validare împreună cu Anexa 37.

- a prezentat și s-a folosit, în dovedirea dreptului invocat, atât la Comisia Locală de fond funciar Broșteni, cât și la Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, dar și la instanțele civile de înscrisul oficial, intitulat Copie (certificată) după "ACTUL DE DONAȚIE autentificat la Tribunalul Ilfov, secția notariat sub numărul 14247/1937", înscris despre care știa că nu reflectă realitatea, fiind un act contrafăcut, plăsmuit, întrucât în cuprinsul căruia, în plus față de actul original (aflat în păstrarea Arhivelor Naționale) apare inserat trupul de pădure Dârmoxa-Pinu în suprafață de 2.300 ha pădure ca fiind donat de E. colonelului F..

- a prezentat același înscris contrafăcut expertului tehnic G. în luna decembrie 2009, fiind folosit de expert pentru întocmirea Raportului de expertiză din 11 decembrie 2009 privind reconstituirea amplasamentului suprafeței de 2300 ha teren împădurit, respectiv trupul de pădure Dârmoxa Pinu care a făcut obiectul Actului de donație autentificat sub nr. x/1937 al Tribunalului Ilfov, raport ce a fost depus în original la Dosarul civil nr. x/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei.

- a prezentat la data de 17 mai 2010 în vederea autentificării la BNP H. din mun. Suceava un set de 27 documente, legalizate de notar conform Încheierilor nr. 2180 - 2196, printre acestea fiind autentificate și Copia actului de donație contrafăcut împreună cu Procesul-verbal din 1937 prin Încheierea de legalizare nr. x din 17 mai 2010; ulterior a depus toate documentele autentificate dosarul aflat la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.

- a obținut în urma acestor demersuri și manopere frauduloase o hotărâre judecătorească neconformă cu realitatea faptică și juridică, respectiv Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului I. (inculpat în prezenta cauză), cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, el fiind beneficiarul direct întrucât a cumpărat de la acesta din urmă, prin acte notariale, toate drepturile succesorale ale J..

În ceea ce-l privește pe inculpatului B., instanța de fond a reținut că, perioada 2009 - 2011, în dubla sa calitate de membru al Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni și consilier juridic al Primăriei Broșteni în scopul dobândirii pentru inculpatul A., în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2.300 ha situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni din județul Suceava,

- cu știință și-a încălcat atribuțiile stabilite prin H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin aceea că prin acte materiale succesive a urmărit crearea unei situații de fapt din care să rezulte că cererea având ca obiect solicitarea formulată de I. după F. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren împădurit a fost depusă în termenul legal prev. de Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005.

- a contribuit la producerea rezultatului (obținut prin Decizia irevocabilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului persoana învinuită I., cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni și crearea unui prejudiciu Statului Român), prin aceea că:

- în mod voit a consemnat în procesul-verbal de ședință al Comisiei de fond funciar Broșteni din 2 martie 2010 că s-a discutat Dosarul x din 29 mai 2005 având ca obiect solicitarea formulată de I. după F. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren împădurit, deși avea cunoștință că nu erau întrunite condițiile legale, cererea fiind tardiv formulată și se impunea să propună invalidarea.

- a procedat în mod abuziv la consemnarea înregistrării unei cereri de revenire formulată de I. după F. la poziția 1775 din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, prin suprascriere peste mențiunile reale din registru cu privire la memoriul depus și înregistrat la data respectivă de E., urmărind astfel crearea în cadrul Comisiei de fond funciar Broșteni a unei confuzii cu demersurile de revendicare formulate de E.;

- la data de 13 aprilie 2010 cu adresa nr. x în calitate de membru al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni a înaintat Instituției prefectului - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava propunerea de validare a Anexei 37 pentru autorul F..

- în Adresa nr. x din 7 iunie 2010 (identificată ca fiind redactată în memoria calculatorului de serviciu utilizat de B.) adresată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni Instituției Prefectului Județul Suceava acesta a menționat că "din eroare a fost trecut în Procesul-verbal de ședință nr. x din 29 mai 2005 în loc de nr. 1775 din 29 mai 2006, când de fapt Comisia a analizat Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005"

- cererea ce apare înregistrată în mod nereal cu nr. 119 din 30 noiembrie 2005 la fila x din Registrul Special de înregistrare a cererilor la Legea nr. 247/2005 al Primăriei Broșteni (ce cuprinde înregistrări din perioada 14 noiembrie 1997 - 30 noiembrie 2005) formulată în numele inculpatului A. a fost identificată în forma unui document Word denumit "către" în memoria stick-ului său marca K. de 4 GB cu seria constructivă BW 08D3 ridicat cu ocazia efectuării percheziției autorizate din 20 iunie 2012 din biroul său de la sediul Primăriei orașului Broșteni.

- în cadrul procedurii judiciare desfășurate în Dosarul civil nr. x/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei, în calitate de consilier juridic (parafa nr. 33D-1155 Colegiul Consilierilor Juridici Suceava) a formulat concluzii și a depus întâmpinări și înscrisuri prin care pledează pentru satisfacerea interesului inculpatului A., respectiv: Adresele nr. x din 27 august 2010 la termenul din 6 octombrie 2010 prin care a precizat că cererea a fost depusă în termen cu precizarea că s-a analizat Dosarul x din 30 noiembrie 2005, aspect nereal; nr. 4436 din 27 august 2010 la termenul din 6 octombrie 2010 cu care depune în original Expertiza tehnică și Anexa 37; nr. 4758 din 24 septembrie 2010 la termenul din 29 septembrie 2010 cu care a depus în copii conforme cu originalul Cererea nr. x din 30 noiembrie 2005 și extrasul din Registrul Special care atestă înregistrarea cererii; nr. 4930 din 12 octombrie 2010 la termenul din 13 octombrie 2010 cu care a depus copii din Registrul general de intrare/ieșire a corespondenței Primăriei orașului Broșteni din datele de 29 mai 2006 și 25 noiembrie 2009, Procesul-verbal din 2 martie 2010 al Comisiei Locale de fond Funciar Broșteni, și din conținutul căreia reiese că a prezentat personal în original în instanță cererea petentului înregistrată cu nr. 166 din 30 noiembrie 2005 și Registrul Special.

Prin Decizia penală nr. 407/A din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, apelanții inculpați A., I., D., L. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2012, numai în ceea ce privește:

A fost desființată sentința penală apelată și, în fond:

I. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

Au fost menținute pedepsele aplicate aceluiași inculpat, respectiv:

- 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 de

- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. anterior și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 (un) an închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 4 ani închisoare, s-a aplicat inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

(...)

VI. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. și partea civilă Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava împotriva Sentinței penale nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2012.

A fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul inculpat B. la plata sumei de 2.000 RON și apelanta partea civilă Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., D. și C., în cuantum de 130 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B., I. și L., în cuantum de 520 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului."

Instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, precum și aspectele desprinse inclusiv din cercetarea judecătorească derulată în apel, a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă în Dosar nr. x/2010, definitivă și irevocabilă, a fost admis recursul declarat de petentul I. împotriva Sentinței civile nr. 1328 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, a fost modificată în totalitate sentința civilă anterior menționată, în sensul că a fost admisă acțiunea, anulată Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 425 din 21 iulie 2010 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza ocolului Silvic Broșteni, identic cu Up VII Dârmoxa 1 - 57 în suprafață de 1.520,2 ha și Up VIII Pinu 112 - 145% în suprafață de 772,7 ha. În considerentele deciziei pronunțate, instanța de recurs a apreciat că actul de proprietate invocat de reclamantul I., ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza ocolului Silvic Broșteni, jud. Suceava, respectiv Actul de donație nr. 14243 din 13 aprilie 1937 autentificat de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, este valabil și îndeplinește toate condițiile de pertinență, verosimilitate, autenticitate și concludență prev. de art. 6 din Legea nr. 1/2000.

Cu privire la data introducerii cererii, aceeași instanță de control judiciar, a menținut cele stabilite de prima instanță, în sensul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat F. a fost formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005, și că prin prezentarea cererii unei instituții publice, respectiv Primăria Broșteni și prin înregistrarea în Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, sub nr. 116 din 30 noiembrie 2005, făcându-se pe înscris mențiune despre data prezentării, certificată ulterior de ștampilă, înscrisul a căpătat astfel dată certă, conform art. 1882 C. civ. Aceasta în condițiile în care atât Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cât și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava, în calitate de intimate în cauza respectivă, au invocat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, respectiv până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

În legătură cu acest teren cu vegetație forestieră s-a precizat că făcea parte din Domeniul regal Broșteni, ce în integralitatea sa a fost revendicat de E. al României prin Cererea nr. x din 30 septembrie 2005, prin care solicita "moșia, în nume propriu, ca dobânditor al drepturilor succesorale ale E. suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri", Cerere înregistrată sub nr. x din 10 octombrie 2005 la Primăria orașului Broșteni. Prin Hotărârea nr. 350 din 1 martie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea E. al României prin care solicita "reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri, situată pe raza orașului Broșteni și pe raza comunei Crucea. Cert în cauză este că înscrisul avut în atenție de instanța civilă - ce a avut ca finalitate obținerea deciziei civile mai sus menționate, respectiv Decizia nr. 1210/2011 - adică actul de proprietate invocat ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza ocolului Silvic Broșteni, jud. Suceava, intitulat COPIE după ACTUL DE DONAȚIE nr. 14243 din 13 aprilie 1937 autentificat de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, este un act ce nu reflectă realitatea, fiind vorba de un act plăsmuit.

Pe de altă parte, Înalta Curte, ca instanță de apel, a reținut și faptul că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat F. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005.

În susținerea faptului că actul de donație menționat, de care s-a uzitat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pădure în discuție, nu reflectă realitatea, s-a făcut trimitere la proba esențială ce demonstrează acest lucru, respectiv actul de donație în original ce se regăsește la Arhivele Naționale. De altfel, una dintre apărările centrale ale apelantului inculpat A. a vizat lipsa de cunoaștere a caracterului fals al documentului respectiv, împrejurarea fiind prezumtiv confirmată de multitudinea de persoane, cu pregătire juridică sau fără, ce au avut acest act în posesie și care nu au sesizat că ar fi vorba despre un act fals, și prin urmare, și pentru inculpatul putea să creeze același caracter de autenticitate cum crea și pentru toate celelalte persoane - referire în acest sens făcând la membrii Comisiei locale de fond funciar, la funcționarii Ocolului Silvic Broșteni, funcționarii Comisiei județene de fond funciar Suceava și Direcția Silvică Suceava. Mai mult, a arătat că din dosarul de urmărire penală reiese faptul că angajații acestei din urmă instituții s-au prezentat la Arhivele Naționale și au studiat dosarul cauzei, existând documente depuse de aceștia în întâmpinarea formulată la Judecătoria Vatra Dornei și care poartă mențiunea Arhivelor Naționale, fiind imposibil de acceptat ca un jurist să meargă în Arhivele Naționale și să nu observe conținutul acestuia. A mai arătat că actul s-a aflat în posesia Regiei naționale a Pădurilor Romsilva ce a dat un aviz urmare a solicitării în acest sens de Direcția Silvică, afirmând că verificând actele din dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate se constată că acesta corespunde realității și se poate proceda la validarea cererii. A mai învederat că actul s-a aflat și în posesia Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, iar notarul public H. a realizat copii legalizate, Judecătoria Vatra Dornei în complet de un judecător a analizat acest aspect și a reținut că actul a fost întocmit cu încălcarea legilor de fond funciar, dar nu că acesta a fost fals. A pledat așadar în sensul că există o lipsă de intenție vădită, neavând convingerea că s-a cunoscut că actul este fals.

În acest context, pentru elucidarea chestiunilor de ordin material, în ceea ce privește caracterul autentic al actului de donație ce s-a aflat în posesia inculpatului și pe care l-a folosit în aceste proceduri, instanța de apel a întreprins demersuri proprii rezultând aspecte de necombătut, respectiv originalul actului, despre care s-a constatat că nu cuprinde corpul de pădure, acesta fiind înaintat spre vedere, prin reprezentant al Arhivelor Naționale, în cadrul cercetării judecătorești întreprinse în faza de apel - ședința de judecată din 3 noiembrie 2017.

Așadar, copia documentului, alături de copia Procesului-verbal de autentificare nr. x din 13 aprilie 1937 și a planului de situație a terenului situat în comuna Băneasa, jud. Ilfov, donat Dlui F., au fost depuse la dosar, din lecturarea acestora se poate lesne observa că nu are în conținut inserată vreo mențiune cu privire la donația celor 2.300 ha pădure. După col. F. a existat un singur act de donație din 1937 și privea doar un teren din Băneasa.

După cum s-a menționat, apărarea centrală a inculpatului apelant A. este aceea că nu avea cunoștință că actul este fals, însă instanța de apel a considerat că acesta a cunoscut că înscrisul respectiv, în care apare inclusă și parcela de teren pădure, nu conține date reale și, ca atare, nu reflecta realitatea.

S-a reținut că instanța fondului își argumentează în principal punctul de vedere prin împrejurarea că susținerile inculpatului A. sunt contrazise de depozițiile inculpatului I., care a declarat expres că a predat inculpatului actul de donație din 1937 ce cuprindea doar terenul de la Băneasa.

Or, instanța de apel a apreciat că afirmațiile inculpatului I. nu pot fi luate în considerare juridic-probatoriu în contextul în care provin de la o persoană raportat la care actele medicale aflate la dosar, cu referire expresă la Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 5 februarie 2015 efectuat de IML Iași și avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale sub nr. x din 24 februarie 2015, concluzionează că în absența unor examinări psihiatrice în perioada anilor 1992 - 2013 nu se pot face aprecieri asupra discernământului acestuia la momentul comiterii faptei, dar că la data examinării sale (respectiv ianuarie 2015) acesta nu are capacitatea psihică de a discerne asupra faptelor și acțiunilor sale și nici asupra consecințelor ce decurg din acestea, iar din Sentința civilă nr. 643/2014 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în Dosar nr. x/2013 reiese că la data de 8 iulie 2014 I. a fost pus sub interdicție, tutore al acestuia fiind numit inculpatul A. De altfel, s-a apreciat că tocmai aceste din urmă împrejurări, necontestate și certe în constatări, vor atrage soluția procesuală de admitere a apelului inculpatului I..

Însă, aparte de declarațiile inculpatului I., date în cursul urmăririi penale în perioada martie - iunie 2012, din actele și lucrările dosarului a rezultat cât se poate de evident că documentul în cauză a fost înmânat personal inculpatului A., la solicitările sale repetate, începând cu luna martie 2010, de către Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale, astfel cum rezultă din Adresa nr. x din 27 ianuarie 2014 și documentația aferentă în acest sens .

Pentru o prezentare cât se poate de concretă și dovedită a împrejurării că A. avea cunoștință că actul este fals, precum și că de acest aspect știa cu mult timp înainte de martie 2010, instanța de apel a apreciat că se impune o analiză detaliată a faptului că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat F. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005.

Astfel, până în toamna anului 2009 nu a fost întreprins niciun demers concret prin care să fie revendicate suprafețe de teren, în numele inculpatului I., la Primăria orașului Broșteni, jud. Suceava, câtă vreme din "Situația privind analizarea cererilor depuse în baza Legii nr. 247/2005", întocmită de inculpata D. - secretar al Primăriei orașului Broșteni și transmisă Instituției prefectului se atestă că la data de 13 ianuarie 2006 numărul total de cereri depuse la Comisia locală Broșteni este de 115, aspect reconfirmat ulterior și la data de 21 ianuarie 2010, termenul pentru depunerea cererilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005 expirase la 30 noiembrie 2005, astfel că nerespectarea acestui termen atrăgea de drept decăderea din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de lege, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, iar ultima întrunire a Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Broșteni avusese loc la data de 13 martie 2007, neexistând consemnate alte întruniri până în luna martie 2010, fiind greu de crezut că o atare cerere ce viza o suprafață mare de teren pădure, ca cea în discuție, nu ar fi fost adusă la cunoștința membrilor comisiei și supusă analizei acestora timp de aproximativ 5 ani de zile.

Prevalarea de către apelant, pentru a arăta că această cerere a fost depusă la termen, precizând că, în aceeași ședință de Comisie locală de Fond funciar, desfășurată în martie 2010, se mai iau în discuție și alte două cereri, respectiv nr. 117 - 118, cereri care nu sunt respinse ca tardive, deși nr. 117 și 118 sunt ulterioare cererii nr. x, în contextul administrativ sus menționat, apare neavenită.

În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată - primă instanță și apel - martorul M., angajat la Direcția Silvică Suceava ca inginer silvic și care, în perioada iunie 2009 - aprilie 2010, a deținut funcția de șef al ocolului Silvic Broșteni, a relatat că în toamna anului 2009 la sediul ocolului s-au prezentat două persoane de sex masculin, indicându-l pe inculpatul A. ca fiind una dintre ele cu care a și purtat discuțiile și care l-a informat că este viitorul proprietar al suprafeței de 2.300 ha teren, conform unui act de donație din care rezulta că E. a donat generalului F. suprafața de teren, act în xerocopie pe care i l-a prezentat. Martorul a mai arătat că, fiind numit de puțin timp, nu cunoștea situația tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pădure rămase nesoluționate, astfel că l-a chemat în biroul său pe tehnicianul silvic N., audiat și el ca martor în cauză, care a cerut lămuriri suplimentare cu privire la temeiul în baza căruia se revendică terenul și referitor la existența cererii la Comisia locală de fond funciar Broșteni care trebuia depusă până la data de 30 noiembrie 2005, arătându-se surprins că o astfel de cerere ar exista, deoarece în calitate de membru al comisiei de fond funciar Broșteni (din anul 2001), nu a auzit de ea.

Martorul N., a confirmat situația anterior prezentată în depozițiile date în cauză, respectiv că i-a întrebat pe cei doi în ce bază revendică suprafața de 2.300 ha, deoarece el, în calitate de membru al Comisiei locale de fond funciar Boșteni, nu avea cunoștință de existența unei astfel de cerere depusă la primărie, răspunzându-i-se că se aștepta soluționarea în instanță a cererii formulate de E. și că ar exista la primărie cerere depusă în acest sens, ce poartă același număr cu cererea depusă de E. întrucât suprafața solicitată se suprapune ca amplasament, pe suprafața revendicată și de E. A mai precizat acest martor că suprafața de pădure revendicată, conform actului de donație, pe care l-a văzut în copie, avea ca amplasament bazinul Dârmoxa Pinu din Domeniul Regal Broșteni.

Totodată, martorul G., expert tehnic în domeniul silvic, posesor al Legitimației nr. 2289 din 1 august 2000, emisă de Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, audiat în cauză ca martor, a declarat că la începutul lunii decembrie 2009 a fost contactat telefonic și s-a întâlnit în aceeași zi cu inculpatul A. din Iași care i-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare având ca obiect reconstituirea amplasamentului unei suprafețe de 2.300 ha teren de pădure Dârmoxa Pinu pe raza Ocolului Silvic Broșteni, în baza unui document pe care i l-a prezentat în xerocopie, intitulat "Copie după act de donație autentificat în anul 1937 sub nr. x/1937" având mențiune "conform cu originalul", semnătură indescifrabilă și aplicată amprenta ștampilei "Societatea civilă de avocați O.", a unei hărți a moșiei regale Broșteni din 1895, precum și planului de situație la scara 1:50000 cu suprapunerea fostului domeniu P. peste fondul forestier de stat la nivelul amenajamentului silvic din anul 2000, întocmit de Q. (plan parcelar întocmit și folosit în dosarul de retrocedare având la bază cererea E., privind suprafața de 39.000 ha pădure). A mai arătat acest martor că a încheiat o convenție scrisă cu A. cu datele de identificare comunicate de acesta, în calitate de mandatar al lui I., fără însă a solicita acestuia și procura de mandant, că a efectuat lucrarea plecând de la premisa că documentele prezentate sunt reale și reflectă adevărul, că s-a deplasat la Broșteni pentru a se documenta la primarul orașului - inculpatul C., cât și la șeful ocolului Silvic Broșteni - martorul M., că de la ocol a primit hărțile cu amenajările silvice valabile, în fotocopii și tot în fotocopii pagini din descrierea parcelară aferentă parcelelor din R. și S. și că prin expertiza efectuată după circa o săptămână, nu a stabilit dreptul de proprietate, ci doar delimitarea și amplasamentul pădurii Pinu Dârmoxa la care făcea referire actul de donație din 1937 pus la dispoziție de inculpatul A..

În sprijinul susținerilor sale, martorul a depus la dosar, la solicitarea instanței, din arhiva personală, convenția din 11 decembrie 2009 încheiată cu A. pentru efectuare expertiză tehnică, în original, și în fotocopie, Copie după Actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov, secția Notariat la nr. 14247/1937, ce are înserată și trupul de pădure Dârmoxa - Pinu în suprafață de 2300 ha, harta moșiei regale Broșteni - Suceava și planul cu suprapunerea fondului forestier cu harta fostului Domeniu P.

Raportul de expertiză tehnică în vederea reconstituirii dreptului de proprietate de către T. și I., datat decembrie 2009, ce se regăsește la dosar, a fost predat de martor personal inculpatului A., în aceeași lună. Acest raport a fost depus la Primăria orașului Broșteni dar nu și la dosarul de la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și nici nu a fost înaintat la Comisia Județeană Suceava, fiind însă depus, în original, pentru termenul de judecată din data de 6 octombrie 2010 stabilit inițial în Dosarul x/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei de către Primăria orașului Broșteni, Comisia de fond funciar, cu Adresa nr. x din 27 august 2010 semnată de inculpații C. și B., în calitate de președinte și respectiv consilier juridic .

În urma percheziției domiciliare din 20 iunie 2012 la sediul Primăriei Broșteni, jud. Suceava din biroul folosit de inculpatul B. au fost ridicate un exemplar al raportului de expertiză împreună cu cererea originală nr. 116/30 noiembrie 2005.

Totodată, din documentația existentă la dosar, precum și din declarațiile martorilor U., V. și W., rezultă că la data de 24 februarie 2010, la Biroul Notarului Public U. din Vatra-Dornei, jud. Suceava s-au încheiat trei contracte prin care A. a vândut drepturile succesorale - proprietăți imobiliare și proprietăți mobiliare, fără limită de valoare sau cantitate, în mod irevocabil, în cote de 5/8 lui X., 2/8 lui V. și 1/8 lui W. din drepturile succesorale ce urmează a fi dobândite de pe urma defunctei Y. atât proprii cât și moștenite de la F..

Așadar, susținerile inculpatului A. referitoare la faptul că nu a cunoscut că actul de donație nu reflectă realitatea și că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pădure a fost depusă în termenul legal, nu au fost avute în vedere, pentru argumentele expuse mai sus, iar referitor la varianta prezentată de acesta, relativ la anul în care l-a cunoscut pe inculpatul I., respectiv anul 2005, aceasta nu poate fi reținută fiind contrazisă - dincolo de declarațiile inculpatului J. date în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale - din care reiese anul și contextul în care l-a cunoscut pe inculpatul A. - de notarul public Z., care în declarațiile date în cauză, inclusiv în faza procesuală a apelului, confirmă cele relatate anterior, arătând că este cea care, motivat de faptul că I. dorea să vândă drepturile succesorale, a intermediat prin martorul AA. întâlnirea dintre J. și A. în luna iunie 2006, depoziții ce sunt în deplină concordanță cu cele ale martorului AA. și cu înscrisurile depuse ca punct de referință în acest sens, iar pe de altă parte cu declarația dată de A., în calitate de martor în dosarul civil nr. x/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei, în care prezintă o cu totul altă variantă sau, chiar de declarația acestui inculpat prezentată în fața instanței de apel.

Prin comparație, prevalarea de către apelant de declarațiile martorei BB., ce a arătat că a transmis un folder cu documente în 2005, cât și pe declarațiile martorilor CC., DD., EE., angajați în construcția imobilului pe care îl edifica în cursul anului 2005 A., supunând atenției instanței analiza pozelor făcute cu această ocazie, fiind un imobil în construcție care, cu certitudine, dat fiind procesul-verbal de finalizare a lucrărilor și din contractul încheiat în ianuarie 2006, nu ar putea plasa acest moment al cunoașterii dintre ei - A. și I. - în vara anului 2006, neputând fi plasat decât în vara anului 2005 - apar simple supoziții.

Până și subiectiv, inculpatul apelant a arătat că l-a cunoscut pe I. în anul 2005, luna iulie, iar notificarea de la Broșteni a fost depusă la primărie, împreună fiind cu I., cu totul surprinzător, chiar la sfârșitul intervalului legal de depunere de asemenea cereri, adică în luna noiembrie 2005, în datele de 29 sau 30, deși revendicarea viza o suprafață imensă de pădure, de o valoare deosebită.

Totodată, Înalta Curte, ca instanță de apel, a reținut ca fiind relevant faptul că, deși prin Hotărârea nr. 350 din 01 martie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea E. al României prin care solicita "reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri, situată pe raza orașului Broșteni și pe raza comunei Crucea, iar la primăria Broșteni avusese loc la data de 13 martie 2007 o ședință a Comisiei locale de fond funciar, nu a fost adus la cunoștința membrilor comisiei împrejurarea că ar mai exista și o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind greu de crezut că o atare cerere ce viza o suprafață mare de teren împădurit, dacă ar fi fost depusă în termen legal, în anul 2005, ar fi rămas în nelucrare pentru un interval de timp mai mult decât semnificativ, de 5 ani de zile.

Un alt aspect ce vine în sprijinul argumentației în sensul că inculpatul A. a cunoscut caracterul fictiv al acelei mențiuni privind pădurea, din actul de donație, este și faptul că inculpatul s-a aflat în posesia tuturor actelor ce-i fuseseră date de către I., inclusiv a acelor acte din care rezulta că generalul F., pretinsul autor de la care se obținuse pădurea, era doar un asociat cu 5% acțiuni la exploatarea forestieră Broșteni, alături de E. și, din nici un alt act ulterior, nu rezulta faptul că exploatarea respectivă fusese dizolvată iar activul împărțit în natură între acționari.

În ceea ce privește o altă apărare a inculpatului A. - și anume faptul că, cu ocazia procesului desfășurat la Judecătoria Vatra Dornei juriști din cadrul Romsilva, consultând actele originale aflate la Arhivele Statului, nu au remarcat inadvertența privind inexistența pădurii în actul de donație astfel că, în întâmpinarea depusă la dosar nu au invocat acest aspect - Înalta Curte a constatat că, deși adevărată această susținere, ea nu-l exonerează pe inculpat de răspundere penală.

Așa cum s-a arătat și anterior, de pe urma defunctului F. a existat un singur act de donație, către tatăl inculpatului I. iar în acest act original, examinat ex propriis sensibus de instanța de apel, nu există nicio mențiune privind vreo suprafață de pădure.

Prin urmare, faptul că juriștii Romsilva care au examinat același act nu au remarcat această inadvertență între actul original și cel depus în copie la dosarul civil de fond funciar, nu conduce la concluzia că ar fi existat mai multe acte de donație între aceleași părți ci la concluzia unei simple neglijențe a juriștilor respectivi, fără nicio influență asupra caracterului penal al faptelor comise de inculpat.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că toată starea de fapt reținută de prima instanță și expusă pe larg în cele arătate mai sus este corectă și a fost reținută ca atare.

Înalta Curte a reținut, însă, că rezolvarea juridică adoptată de prima instanță comportă discuții atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei după cum urmează:

Referitor la inculpatul A., Înalta Curte, ca instanță de apel, a reținut că faptele acestuia constând în aceea că, în perioada 2009 - 2011, în scopul dobândirii pentru sine, în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2300 ha situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, județul Suceava, cu intenție, a determinat pe inculpații C. - primar și președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și D. secretar al Primăriei orașului Broșteni și secretar al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni (care aveau atribuții legale în aplicarea Legii nr. 247/2005) să înregistreze și să ia în discuție în cadrul ședinței Comisiei din 2 martie 2010 ca fiind depusă în termen, solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafața de 2300 ha teren pe raza Ocolului Silvic Broșteni, deși termenul de depunere pentru astfel de cereri, conform Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, expirase la data de 30 noiembrie 2005; inculpații C. și D. și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au atribuit numere fictive solicitărilor care astfel apar ca fiind depuse în termen având numerele de înregistrare 116 din 30 noiembrie 2005 - în Registrul special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar și 1775 din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, iar ulterior au luat în discuție cererea în cadrul ședinței comisiei din 2 martie 2010 și au înaintat-o Comisiei județene Suceava spre validare împreună cu Anexa 37; întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Aparte de criticile în plan faptic invocate de apelantul inculpat A. - și care nu au putut fi reținute - în ceea ce privește nelegalitatea soluției fondului s-a susținut că sunt aplicabile, cu privire la fapta de instigare la abuz în serviciu, și dispozițiile Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, întrucât una din condițiile instigării este de a se referi la fapta principală prevăzută de legea penală și comisă de funcționar; s-a considerat că instigarea la abuz în serviciu nu poate exista întrucât este fără dubiu faptul că pe tot parcursul urmării penale parchetul se referă, atunci când constată săvârșirea acestei fapte, la încălcarea unor atribuții de serviciu prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, act inferior legii sau Ordonanțelor Guvernului și din această perspectivă, fapta nu poate fi reținută.

Totodată, a precizat că, a se invoca la momentul concluziilor finale din apel, prin notele scrise ale parchetului că, de fapt, nu ar fi vorba despre atribuții prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, ci în Legea nr. 1/2000, nu poate fi primit, făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 474/A/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, raportat la speța dedusă judecății în cauza respectivă, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. pen., judecata se mărginește la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare; prin urmare, textul de lege nu permite modificarea acuzației, nici sub aspectul faptelor ce i se impută inculpatului și nici cu privire la descriere, pe parcursul derulării cauzei. Sub aspectul descrierii faptei inculpatului trimis în judecată pentru o infracțiune de abuz în serviciu - a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție - că acuzația este completă numai în ipoteza în care în actul de sesizare se precizează atât acțiunea sau inacțiunea, cât și textul legal încălcat, precum și faptul că pe parcursul judecății nu se poate schimba acuzația sub nici unul din cele două elemente, întrucât s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Or - susține inculpatul A. în prezenta cauză - precizările făcute de parchet, ce veneau să arate că, de fapt, nu o atribuție prevăzută într-un act inferior legii era încălcată, ci o dispoziție prevăzută într-o lege, sunt inacceptabile și nu pot fi primite la acest moment, prin raportare la faptul că acestea nu au fost menționate în rechizitoriu.

Însă, în speță, pe de o parte, s-a reținut că la termenul de judecată din 19 martie 2013, în temeiul art. 300 C. proc. pen. din 1968, prima instanță a verificat regularitatea actului de sesizare și s-a pronunțat motivat asupra excepțiilor invocate în scris și susținute de inculpata L., relativ la neregularitatea actului de sesizare și efectuarea tuturor actelor de urmărire penală în Dosarul penal nr. x/2012, implicit și asupra rechizitoriului, constatând că celelalte aspecte învederate vizau fondul cauzei, precum și a celor invocate de inculpatul B., referitoare la nulitatea urmăririi penale în temeiul art. 197 alin. (2) raportat la art. 322 alin. (1), (2) C. proc. pen. și neregularitatea actului de sesizare. Problematici juridice vizând neregularități ale actului de sesizare și legala notificare a acuzației penale adusă inculpaților nu pot fi constatate în cauză.

Totodată, Înalta Curte, ca instanță de apel, a constatat că aspectele la care face referire Decizia nr. 474/A/2016 a ÎCCJ nu se regăsesc și în prezenta cauză deoarece, în speță, nu este vorba de o completare a stării de fapt cu acțiuni sau inacțiuni noi și trimiterea la textele de lege corespunzătoare, ci de o precizare mai exactă a legislației primare încălcate, în raport de starea de fapt reținută, chestiune posibilă chiar și în faza de apel, în condițiile în care, este adevărat, rechizitoriul avusese în vedere numai legislația secundară emisă în baza celei primare.

Prin urmare, inculpații au cunoscut încă de la început natura acuzațiilor ce li se aduc, care sunt faptel