ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2329/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 1, art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, anularea următoarelor acte administrative individuale emise de CNAS: - comunicarea transmisă de CNAS prin e-mailul din data de 31 ianuarie 2014 ora 1:39 p.m.; - adresa CNAS nr. x din 31 ianuarie 2014 emisă de către CNAS și primită de S.C. A. S.R.L. la data de 31 ianuarie 2014; și - adresa x din 6 martie 2014 (astfel cum aceasta a fost comunicată de CNAS la data de 10 martie 2014 care conține răspunsul CNAS la contestația formulată împotriva adreselor menționate. Prin aceeași cerere a solicitat reclamanta, obligarea pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor plătite de împreună cu dobânda legală aferentă și la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la data de 23 noiembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat lămurirea și completarea sentinței civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul indicării în mod expres în dispozitivul hotărârii a soluțiilor de admitere (însoțite de motivarea instanței în cuprinsul hotărârii) a capetelor de cerere privind: - obligarea pârâtelor la restituirea/rambursare a sumelor plătite de reclamantă (în baza actelor a căror anulare s-a solicitat și s-a dispus de către instanță, respectiv cele plătite cu titlu de contribuție clawback pentru trimestrul IV anul 2013), împreună cu dobânda legală aferentă acestor sume; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2./2014 ce s-a aflat pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; - îndreptarea erorii prin omisiune din dispozitivul Sentinței civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul indicării cuantumului cheltuielilor de judecată la care sunt obligate pârâtele; și - îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Sentinței civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul înlocuirii sintagmei eronate "cu sediul ales la cab. av. B. S.C.A." cu sintagma corectă "cu sediul ales la B. S.C.A."

Hotărârile primei instanțe Prin Sentința nr. 1724 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări De Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus anularea adreselor CNAS nr. x din 31 ianuarie 2014 și y din 6 martie 2014 și comunicarea transmisă prin e-mail în data de 31 ianuarie 2014. Prin sentința nr. 102 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 172 din 16 mai 2015 în sensul că: - dispune restituirea sumelor plătite de reclamanta în temeiul actelor administrative contestate împreună cu dobânda legala aferentă, calculată de la data plătii la data restituirii efective; - obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată; și - dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul că se va menționa " cu sediul ales la B. SCA".

Căile de atac exercitate în cauză 3.1 Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 și a încheierii cu caracter interlocutoriu din 27 ianuarie 2015 prin care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A apreciat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). În dezvoltarea motivelor de recurs, a învederat că a fost chemată în judecată în mod eronat în raport de prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, în condițiile în care acest text de lege se referă doar la administrarea creanțelor de către A.N.A.F. În cauză, are calitate procesuală pasivă C.N.A.S., ca și emitentă a actelor contestate, actele atacate nefiind emise de A.N.A.F. În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii față de A.N.A.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Aceeași pârâtă a declarat recurs și împotriva Sentinței civile nr. 102/2016, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive. De asemenea, a arătat că instanța de fond nici nu a indicat pârâta care este obligată la restituirea sumelor plătite și a dobânzii legale aferente, și nici pârâta care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. 3.2. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Recurenta-reclamantă a solicitat casarea parțială a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtelor și la restituirea/rambursarea sumelor plătite de recurentă, împreună cu dobânda legală, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței, pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 3.3. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Aceeași pârâtă a declarat recurs și împotriva Sentinței nr. 102/2016, arătând că admiterea capătului principal de cerere privind anularea actelor contestate nu conduce în mod automat la obligația pârâtelor de a restitui sumele achitate, având în vedere că aspectele dezlegate pe capătul principal de cerere vizează numai legalitatea notificărilor contestate nu și calitatea reclamantei de plătitor al contribuției clawback. Invocă recurenta dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora restituirea sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente se poate face la cererea debitorului iar sumele stabilite se vor restitui numai după efectuarea compensării, în situația în care debitorul înregistrează obligații fiscale restante. Critică recurenta și obligația stabilită în sarcina sa de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de RON.

Apărările formulate în cauză Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte A.N.A.F., a învederat că sunt incidente în speță prevederile O.U.G. nr. 77/2011, A.N.A.F. având atribuții în ceea ce privește contribuția clawback. Cu privire la recursurile declarate împotriva Sentinței nr. 102/2016, a susținut că recursul declarat de ANAF este lovit de nulitate, nefiind motivat iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de C.N.A.S., a solicitat respingerea ca nefondat, apreciind că instanța de fond, în mod legal, a dispus restituirea sumei plătite cu titlu de contribuție clawback aferentă trimestrului IV 2013, ca efect al anulării notificărilor.

Aspecte prealabile Prin raportul asupra admisibilității în principiu s-a menționat că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 este tardiv formulat. În ceea ce privește excepția tardivității recursului, apărările recurentei-pârâte au fost în sensul că recursul a fost declarat în termenul legal, dovada fiind confirmarea transmiterii acestuia prin fax, la data de 23 aprilie 2015.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea și sentința recurate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: 6.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 102 din 19 ianuarie 2016 Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Instanța constată că, motivele de nelegalitate despre care face vorbire dispoziția legală anterior menționată se referă, în primul rând, la indicarea considerentelor pentru care partea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, lipsa acestora atrăgând sancțiunea nulității. Sub aspectul temeiului de drept procesual, se reține că partea are obligația de a indica, în cuprinsul cererii de recurs, motivele de nelegalitate pe care le apreciază că sunt incidente însă este suficientă indicarea considerentelor pentru care hotărârea recurată este apreciată a fi nelegală, încadrarea în drept a acestora, într-unul dintre motivele de la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. putând fi făcută chiar de către instanța de control judiciar din oficiu. În speță, se constată că în cuprinsul cererii de recurs recurenta- pârâtă a indicat anumite aspecte care pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material astfel că instanța de control judiciar poate trece la analiza incidenței acestora. Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității în baza prev. art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 6.2. Cu privire la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015, se constată că este nefondat. Criticile formulate prin intermediul recursului constau în faptul că prima instanță nu a dispus obligarea pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor achitate cu titlu de contribuție clawback aferentă trimestrului IV/2013, împreună cu dobânda legală aferentă și la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte constată că, prin Sentința nr. 102 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel București a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 172 din 16 mai 2015 în sensul că: a dispus restituirea sumelor plătite de reclamanta în temeiul actelor administrative contestate împreună cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plătii la data restituirii efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Față de această situație, recurenta a precizat că își susține recursul doar în ceea ce privește acordarea în integralitate, a cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, art. 451 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că: "(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului". Potrivit prevederilor art. 452 C. proc. civ. "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". La dosarul de fond se află depusă chitanța nr. x din 5 septembrie 2014 prin care se atestă plata taxei de timbru în cuantum de 200 RON, nefiind depuse dovezi cu privire la onorariul de avocat, în condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. civ. astfel că nu se vor reține ca fiind întemeiate criticile recurentei-reclamante. În consecință, se va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. 6.3. Recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 este tardiv formulat. Înalta Curte reține că art. 485 C. proc. civ. prevede:"(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2) - (4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător". Or, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Termenul de depunere a recursului se calculează potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. astfel că, raportat la data comunicării hotărârii nr. 1724 din 16 iunie 2015 către intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate (6 noiembrie 2015), termenul de 15 zile pentru declararea cererii de recurs s-a împlinit la data de 23 noiembrie 2015. În cauza de față, se constată că recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 la data de 24 noiembrie 2015. Recurenta-pârâtă a făcut dovada că a transmis cererea de recurs prin intermediul fax-ului, la data de 23 noiembrie 2015, însă aceasta a fost înregistrată la Curtea de Apel București la ora 17:46. Potrivit prev. art. 182 alin. (2) C. proc. civ., dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal. Doar trimiterea actului de procedură în condițiile art. 183 C. proc. civ. (scrisoare recomandată la oficiul poștal, serviciu de curierat rapid sau un serviciu specializat de comunicare) este considerat a fi făcut în termen. Potrivit art. 88 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în forma în vigoare la data de depunerii recursului, "(1) Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 8:00 și se încheie la ora 16:00". Prin urmare, la momentul la care cererea de recurs în cauză fusese transmisă prin fax (data de 23 noiembrie 2015, ora 17:46, programul de lucru al instanței se încheiase. În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată Decizia nr. 34/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în consecință, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen." Potrivit prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. Față de cele arătate în precedent, se va respinge recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca tardiv formulat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. 6.4. Recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015 și a Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 este nefondat. Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2015, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, constatând calitatea de titular al raportului dedus judecății al acestei pârâte cu privire la capătul al doilea de cerere din acțiunea introductivă. Verificând conținutul cererii de chemare în judecată, se constată că al doilea capăt de cerere constă în solicitarea de obligare a pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor plătite de reclamantă împreună cu dobânda legală aferentă și la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011: "(1) Pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății - Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate. Administrarea creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1) se îndeplinește potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare". În consecință, procedura de administrare a creanțelor include și aspecte post-plata, cum ar fi compensări sau restituirea sumelor încasate nelegal, respectiv în baza unui titlu executoriu desființat, astfel încât se impune ca hotărârea pronunțată în cauză să-i fie opozabilă și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru situația anulării notificărilor și solicitării ulterioare de restituire a sumelor deja plătite Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, de către reclamantă. Într-adevăr, recurenta ANAF nu este emitenta actelor anulate însă prima instanță a indicat fără niciun echivoc, în considerentele încheierii de ședință recurate, faptul că se reține calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte doar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere astfel că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate. În consecință, se va respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015 și a Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. 6.5. Recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 102 din 19 ianuarie 2016 sunt întemeiate. În primul rând, se observă faptul că dispozitivul Sentinței nr. 102/2016 este ambiguu, nefiind indicat care este pârâta ce urmează a restitui sumele achitate de reclamantă în temeiul actelor administrative contestate și dobânda legală aferentă și nici care este pârâta ce urmează a achita cheltuielile de judecată, argumentele avansate de recurenta-pârâtă ANAF fiind întemeiate din acest punct de vedere. De asemenea, prima instanță nu a indicat niciun temei de drept pe care s-a întemeiat soluția admiterii celui de-al doilea capăt de cerere privind restituirea sumelor, în condițiile în care există reglementată o procedură specială de restituire, prevăzută de O.G. nr. 92/2003, act normativ ce cuprinde norme cu caracter special față normele generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2010, "Procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la alin. (8) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului sănătății". Prin Ordinul M.F.P. nr. 1899 din 22 decembrie 2004 s-a aprobat Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, la punctul 2 menționându-se că " Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent". Este evident faptul că intimata-reclamantă are obligația de a urma procedura descrisă în O.G. nr. 92/2003 pentru restituirea sumelor achitate și a dobânzii legale aferente, prima instanță pronunțând o hotărâre eronată din acest punct de vedere, substituindu-se nepermis în atribuțiile organelor fiscale, în condițiile în care taxa clawback trebuie achitată trimestrial, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011. Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 102 din 19 ianuarie 2016. Se va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge cererea privind restituirea sumelor plătite în baza actelor administrative anulate, cu dobânda legală, ca neîntemeiată. Potrivit art. 453 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, se va obliga pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, aferente taxei de timbru în limita datorată pentru capătul de cerere privind anularea celor două notificări, neputându-se reduce cuantumul acestor cheltuieli care nu constau în onorariu de avocat, astfel că nu se vor reține ca fiind întemeiate criticile recurentei-pârâte asupra cuantumului cheltuielilor de judecată. Se va menține dispoziția referitoare la îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței nr. 1724 din 16 iunie 2015.