ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. x, reclamantul SINDICATUL A. DIN CADRUL PENITENCIARULUI TULCEA, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la calcularea și plata drepturilor salariale, - cu titlul de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază, către membri de sindicat care își desfășoară activitatea în secția FF. din cadrul Penitenciarului Tulcea, de la data de 01.02.2012 până în prezent, în conformitate cu prevederile art. 5, alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, sumele urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflație, pe fiecare lună, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă și plata dobânzilor legale calculate la data plății efective, conform O.G. nr. 9/2000; obligarea pârâților, în solidar, la plata, pe viitor, a drepturilor salariale, cu titlul de spor de izolare, de până la 60% din salariul de bază, către membri de sindicat care își desfășoară activitatea în secția FF. din cadrul Penitenciarului Tulcea, pe perioada în care actul normativ (O.G. nr. 27/1996) este în vigoare, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1046/18.06.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Tulcea.

Pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat recursul declarat de reclamantul - SINDICATUL A. DIN CADRUL PENITENCIARULUI TULCEA împotriva acestei hotărâri, prin care s-a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii introductive așa cum a fost precizată.

La termenul din 28.06.2017 reclamanții, prin reprezentant, au înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora "la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziții contrare prezentei legi".

Prin decizia nr. 664 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă și ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., împotriva sentinței civile nr. 1046/18.06.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimații pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor, și Penitenciarul Tulcea.

Împotriva acestei decizii, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE..

În chestiunea admisibilității excepției, a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, astfel:

- este vorba despre lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanța. Dispozițiile cărora le-a solicitat controlul de constituționalitate sunt cuprinse în art. 39 Legea nr. 284/2010:

"

La data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă: . . . . . . . . . .lit. y - orice alte dispoziții contrare prezente legi". Consideră că dispozițiile art. 5 din O.G. 27/1996 nu intră sub incidența prevederilor art. 39. lit. y) din Legea nr. 284/2010.

- legea sau ordonanța ori dispoziția criticată este în vigoare. Prin Decizia nr. 766 2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care este interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele or dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Legea nr. 284/2010 este în vigoare iar dispozițiile art. 39, lit. y) nu au fost abrogate.

- legea sau ordonanța ori dispoziția criticată are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Solicită să observe că, în speță, instanța este chemată să lămurească incidența în cauză a unor dispoziții normative care, deși aparent în concurență cu alte norme legale, au prioritate contrar regulilor privind aplicarea în timp a legilor, a ierarhiei actelor normative, precum și a principiului specialia generalibus derogant.

Potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezerva Biosferei "A. Dunării", intrată în vigoare de la data de 08.08.1996:

" (l) Personalul instituțiilor publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții care necesită studii superioare și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei "A. Dunării", prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum și persoane care ocupa funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază.

(2) Diferențierea sporului de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea cu avizul prefecturii.

(3) Personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare.

Ca atare, prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 reglementează un drept de natură salarială cu caracter special, acordat numai acelor persoane care îndeplinesc condițiile expres prevăzute de lege, ce vizează explicit numai acele localități situate în Rezervația Biosferei "A. Dunării prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum și persoanele care ocupa funcții eligibile.

Conflictul dintre legea specială anterioară și legea generală ulterioară se rezolvă prin aplicarea conjugată a principiilor potrivit cărora legea specială se aplică cu prioritate față de norma generală iar o normă specială nu poate să fie modificată sau abrogată dacât în mod expres, printr-o normă generală ulterioară (ICCJ - Decizia 13 din 12 noiembrie 2012).

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 27/1996 nu a fost abrogată expres până în prezent, nici prin Legea nr. 284/2010, rezultă că este în vigoare.

Având în vedere aspectele prezentate, apreciază demersul justificat și, pe cale de consecință, solicită sesizarea Curții Constituționale pentru a fi efectuat controlul de constituționalitate al raportului dintre dispozițiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 și a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța Guvernului 27/1996. Apreciază că soluția juridică prevăzută de lege pentru stabilirea modului de calcul al sporului de izolare, conform art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996, raportat la Legea nr. 284/2010, se regăsește la art. 93 alin. (2), din Anexa la Legea nr. 284/2010.

Consideră că neacordarea acestui spor aplicat la salariul funcției de bază și în procentele stabil de Consiliul Județean Tulcea, contravine următoarelor articole din Constituție:

- art. 16: Egalitatea în drepturi

(1) Cetățenii sunt egali în făta legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

- art. 41 - Munca și protecția socială a muncii

(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.

- art. 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dace se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a morale. publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De asemenea textul art. încalcă prevederile art. 14, 2 7, 8, 23, 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, legal citată, a depus întâmpinre solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Toate motivele invocate de recurentul reclamant în motivarea excepției sunt de fapt critici împotriva Deciziei nr. 5/30 ianuarie 2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Apel Constanța cu privire la modul de interpretare și aplicare unitară a prevederilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1992 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația "A. Dunării".

Prin urmare, consideră că excepția invocată de către recurentul reclamant Sindicatul A. Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat nu este admisibilă, Curtea de Apel Constanța respingând în mod corect cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În drept, invocă dispozițiile actelor normative sus-menționate și prevederile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind C. proc. civ., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cadrul recursului înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, recurs declarat de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1046/18.06.2016, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x, acesta a depus la dosar note prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, considerând că dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 nu intră sub incidența prevederilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010.

În motivarea excepției reclamantul face trimitere și citează dispozițiile din actele normative care reglementează drepturilor salariale ale reclamanților, expunând situația de fapt în care se află aceștia.

Instanța de recurs, învestită inclusiv cu cererea de sesizare a Curții Constituționale, a reținut în mod eronat faptul că autorul sesizării nu a arătat care sunt dispozițiile din Constituția României care au fost încălcate prin abrogarea acestui text de lege în condițiile în care actele dosarului dovedesc împrejurarea că, în notele de ședință depuse la dosar, recurentul a menționat în mod expres textele constituționale pretins eludate respectiv art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1).

Nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora, din examinarea motivelor invocate de recurent rezultă că nu este vorba de o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 ci se urmărește ca pe calea controlului constituțional să se dispună " anularea Deciziei nr. 30/2016 a ICCJ -completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - " solicitare care nu are nimic în comun cu soluțiile pe care le poate adopta Curtea Constituțională.

Sesizarea Curții Constituționale reprezintă un drept recunoscut inclusiv părților din dosar, în măsura în care condițiile de sesizare sunt îndeplinite astfel că nu se poate refuza accesul la controlul de constituționalitate susținându-se că partea ar avea alte motive decât cele recunoscute și protejate prin lege, ca urmare a promovării unui astfel de demers.

În consecință, instanța de recurs, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010, putea să-și exprime poziția și să aprecieze asupra legăturii lor cu cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Demersul recurentului îndeplinește aceste cerințe legale deoarece:

a. Excepția este invocată în fața unei instanțe judecătorești.

b. Privește o dispoziție dintr-o lege care are legătură cu soluționarea cauzei;

c. dispoziția legală poate fi supusă controlului de constituționalitate întrucât produce efecte juridice.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora:

"

La data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă: . . . . . . . . . .lit. y - orice alte dispoziții contrare prezente legi" .

Înalta Curte apreciază că textul criticat nu contravine exigențelor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Toate aspectele sesizate de către Sindicat țin de interpretarea și aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi cenzurate de instanțele judecătorești exclusiv în căile de atac. În această situație, nu se poate vorbi despre încălcarea principiilor constituționale mai sus enunțate, Curtea Constitutională judecând numai în drept.

Modalitatea eventuală în care este soluționată cauza nu se datorează neconstituționalității textului, raționamentul juridic aplicat de o instanță, la un moment dat, inclusiv în cazul unui concurs de acte normative, regulile privind aplicarea în timp a legilor, ierarhia actelor normative or principiul specialia generalibus derogant neputând constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. împotriva Deciziei nr. 664 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a - II-a Cvilă, de contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte Decizia nr. 664 din data de 28.06.2017 și va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1) din Constituția României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții Sindicatul A. din cadrul Penitenciarului Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. împotriva Deciziei nr. 664 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a - II-a Cvilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte Decizia nr. 664 din data de 28.06.2017.

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. y) din Legea nr. 284/2010 în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), (41) alin. (2), (53) alin. (1) din Constituția României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.