ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de
Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.A.
a chemat în judecată pe pârâta RA R.A.R. București solicitând ca prin sentința
ce se va pronunța să fie obligată pârâta să înscrie în cartea de identitate a
autovehiculului, fabricat în anul 2007, proprietatea sa, mențiunea privind
dotarea acestuia cu filtru de particule, la rubrica „modificări care nu
afectează performanțele și caracteristicile de folosință ale vehiculului",
la plata despăgubirilor necesare; pentru a acoperi prejudiciul cauzat prin
refuzul nejustificat de a face această mențiune la data la care aceasta a fost
solicitată, către RA R.A.R. Timiș, iar apoi la RA R.A.R. Caras Severin, cu
cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a
arătat că reclamantul a cumpărat la 27 octombrie 2009, din Germania,
autovehiculul menționat, iar la 2 noiembrie 2009 a solicitat RA R.A.R. -
Reprezentanța Timiș, întocmirea cărții de identitate a acestuia, refuzându-se
înscrierea în cartea de identitate a mențiunii privind dotarea acestuia cu
filtru de particule, întrucât acesta nu a fost montat de către producător,
precum și a seriei motorului, cu motivarea că aceasta nu poate fi citită.
Împotriva refuzului
astfel exprimat, reclamantul a făcut contestație la data de 06 noiembrie 2009,
la care s-a răspuns printr-o adresă, în cuprinsul căreia se menționează că s-au
solicitat informații de la producătorul autovehiculului - reprezentantul
constructorului în România, pentru a se verifica dacă filtrul de particule
montat în prezent la mașină are performanțe comparative cu cele utilizate de
către producător pentru acest tip de autoturism.
Ulterior, reclamantul
a cerut la Reprezentanța Caraș - Severin a RA R.A.R. înscrierea în cartea de
identitate a mașinii a mențiunilor privind seria motorului și dotarea cu filtru
de particule, fiind admisă doar prima dintre aceste solicitări, cu o motivare
similară celei comunicate de Reprezentanța Timiș, anume, că filtrul a fost
montat de o firmă specializată, iar nu de către producător.
Reclamantul a
susținut că acest filtru a fost montat în baza unui contract dintre
producătorul K. cu o firmă specializată, datorită cererii mari existente pe
piața germană pentru autovehicule dotate cu astfel de dispozitive, mașina fiind
în fapt livrată primului cumpărător cu mențiunea referitoare la echiparea
suplimentară cu filtru de particule, fiind omologată ca atare de autoritățile
germane.
S-a mai arătat că
refuzul pârâtei de a înscrie în cartea de identitate a autovehiculului
mențiunea în discuție încalcă prevederile art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 78/2000,
care prevăd recunoașterea de către Statul Român a certificatelor de omologare
de tip emise de către autoritățile competente din statele membre ale U.E.,
cauzându-i un prejudiciu, întrucât confirmarea de către RA R.A.R. a dotării
unui autovehicul cu filtru de particule (destinat să reducă poluarea) l-ar
îndreptăți la reducerea cu 25% a taxei de poluare, necesar a fi achitată
anterior înmatriculării în România a acestuia. Mai mult, s-a susținut că un
astfel de prejudiciu s-a produs deja, dat fiind că a crescut cuantumul taxei de
poluare, care se raportează, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 50/2008,
la cursul valutar din prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent,
publicat în Jurnalul Oficial al U.E., acesta crescând de la 3,7364 lei/euro în
anul 2009, la 4,2688 lei/euro în anul 2010.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză intitulată „Note de ședință", depusă la termenul de
judecată din data de 4 octombrie 2011 pârâta RA R.A.R. București a cerut
respingerea ca nefondată a acțiunii.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 475
din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul L.A. împotriva
paratei RA R.A.R. București.
A obligat pârâta să
înscrie mențiunea "filtru de particule" în cartea de identitate a
autovehiculului, proprietatea reclamantului, la rubrica "modificări care
nu afectează performanțele și caracteristicile de folosință ale
vehiculului".
A respins în rest
acțiunea.
A obligat pârâta la
700 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a hotărî
astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamantul
a cumpărat la data de 27 octombrie 2009, din Germania, autovehicolul iar la 2
noiembrie 2009 a solicitat RA R.A.R. – Reprezentanța Timiș, întocmirea cărții
de identitate a acestuia, autoritatea pârâtă refuzând înscrierea în cartea de
identitate a mențiunii privind dotarea acestuia cu filtru de particule,
întrucât acesta nu a fost montat de către producător, precum și a seriei
motorului, cu motivarea că aceasta nu poate fi citită.
Împotriva refuzului
astfel exprimat, reclamantul a făcut contestație la data de 6 noiembrie 2009,
la care s-a răspuns printr-o adresă, în cuprinsul căreia se menționează că s-au
solicitat informații de la producătorul autovehiculului - reprezentantul
constructorului K. în România, pentru a se verifica dacă filtrul de particule
montat în prezent la mașină are performanțe comparative cu cele utilizate de
către producător pentru acest tip de autoturism.
Ulterior, reclamantul
a cerut la Reprezentanța Caraș - Severin a RA R.A.R. înscrierea în cartea de
identitate a mașinii a mențiunilor privind seria motorului și dotarea ci filtru
de particule, fiind admisă doar prima dintre aceste solicitări, cu o motivare
similară celei comunicate de Reprezentanța Timiș, anume, că filtrul a fost
montat de o firmă specializată, iar nu de către producător.
Reclamantul a
susținut că acest filtru a fost montat în baza unui contract dintre
producătorul K. cu o firmă specializată, datorită cererii mari existente pe
piața germană pentru autovehicule dotate cu astfel de dispozitive, mașina fiind
în fapt livrată primului cumpărător cu mențiunea referitoare la echiparea
suplimentară cu filtru de particule, fiind omologată ca atare de autoritățile
germane. S-a mai arătat că refuzul pârâtei de a înscrie în cartea de identitate
a autovehiculului mențiunea în discuție încalcă prevederile art. 5 alin. (2)
din O.G. nr. 78/2000, care prevăd recunoașterea de către Statul Român a
certificatelor de omologare de tip emise de către autoritățile competente din
statele membre ale U.E., cauzându-i un prejudiciu, întrucât confirmarea de
către RA R.A.R. a dotării unui autovehicul cu filtru de particule (destinat să
reducă poluarea) l-ar îndreptăți la reducerea cu 25% a taxei de poluare,
necesar a fi achitată anterior înmatriculării în România a acestuia.
La dosarul
cauzei reclamantul a depus traducerea legalizată a adeverinței eliberate la
data de 29 august 2011, din care rezultă că filtrul de particule D. pentru marca
K., cu număr piesă de schimb care este o piesă originală K. și a fost montată
de către K.
Curtea a reținut că
în cauză sunt aplicabile prevederile Ordinului M.T.G.T. nr. 2132 din 8
decembrie 2005 și Ordinului nr. 1275 din 22 decembrie 2009 privind modificarea
și completarea reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea
cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere – R.N.T.R.
7.
Potrivit acestor
dispoziții (R.N.T.R. subcapitolul 12 pct. 12), „în cadrul omologării, R.A.R. nu
efectuează încercări distructive. R.A.R. va folosi orice informație relevantă
(documentație tehnică a producătorului sau documente oficiale ale unei
autorități de omologare ori ale unui serviciu tehnic) care stabilește
conformitatea cu condițiile constructive prevăzute în prezentele reglementari,
furnizată de solicitant”.
De asemenea, potrivit
prevederilor R.N.T.R. 7 subcap. 12 pct. 13 „în cadrul condițiilor constructive
prevăzute în prezentele reglementari, R.A.R. accepta orice omologare C.E. de
tip pentru sisteme, componente sau unități tehnice separate acordata în
conformitate cu prevederile legislației comunitare aplicabile".
În concluzie,
raportat la cadrul legal delimitat anterior, Curtea a reținut că reclamantul a
prezentat toate documentele emise de o autoritate a unui stat membru al U.E.,
care privesc existența filtrului de particule pe autovehiculul în cauză.
Cum reclamantul a
prezentat adeverința eliberată de reprezentanța pentru Germania a firmei K.,
care confirmă că filtrul de particule existent pe autovehiculul său, este o
piesă originală montată de K., Curtea a constatat că acțiunea este fondată sub
acest aspect astfel că a admis-o în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A respins, însă,
cererea pentru obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de 2.000 lei
pentru neefectuarea înscrierii de mențiuni solicitate, apreciind că nu a fost
dovedită prin probele dosarului.
Raportat la soluția
dată acțiunii, pârâta a fost obligată la 700 lei cheltuieli de judecată
parțiale, față de reclamant conform art. 274 C. proc. civ.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta RA R.A.R., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
3.1. Instanța de fond
a considerat în mod eronat că reclamantul a prezentat toate documentele emise
de o autoritate a unui stat membru al U.E. care privesc existența filtrului de
particule pe autovehiculul în cauză.
Pentru a putea fi
recunoscute în orice stat membru al U.E., documentele trebuie să aibă la bază
reglementări comunitare și nu naționale, chiar dacă statul este membru al U.E.
Filtrul nu poate fi
menționat în cartea de identitate a vehiculului la rubrica „modificări ce nu
afectează performanțele și caracteristicile de folosință ale vehiculului”,
întrucât nu a fost montat de producător în fabricația de serie și nu se
regăsește în documentația de omologare comunitară de tip pentru întreg
autovehiculul, nu este respectată cerința prevăzută de art. 4 alin. (6) din
Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Documentația de
omologare a întregului autovehicul nu trebuie confundată cu omologarea unei
piese montate ulterior.
Dispozițiile Cap.I,
subcap.1
2
– Metodologia de omologare – pct. 12 și 13 din Anexa la O.M.T.C.T.
nr. 2132/2005, modificată prin O.M.T.I. nr. 1275/2009 nu sunt incidente în
cauză, deoarece se referă la metodologia de omologare a vehiculelor în vederea
admiterii în circulația pe drumurile publice în România.
Sunt incidente în
cauză prevederile pct. 7.2., subcap.1
2
, conform cărora omologarea se
acordă vehiculelor rutiere utilizate, care nu au mai fost înmatriculate în
România, cu excepția celor care au fost omologate comunitar (C.E.) de tip; au
fost înmatriculate ultima dată într-un SM; nu au suferit modificări
constructive în raport cu datele înscrise în certificatul de înmatriculare.
Autoturismul
reclamantului a fost omologat comunitar de tip ca întreg vehicul, la data de 26
ianuarie 2006.
3.2. Filtrul este
omologat ca o componentă distinctă în baza legislației germane și nu este
comparabil cu cel montat de producător din punct de vedere al performanțelor și
duratei de viață și a evaluării gradului de colmatare în funcționare și de
regenerare.
Prevederile art. 4 alin.
(6) din H.G. nr. 686/2008 interzic recurentei să menționeze existența filtrului
de particule la rubrica „modificări care nu afectează performanțele și
caracteristicile de folosință ale vehiculului”.
Mențiunea se poate
face numai dacă filtrul este prevăzut în documentația de omologare a autovehiculului.
Instalarea pe
autovehicul a filtrului este menționată în C.I.V. numai dacă prin această
modificare se obține modificarea normei de poluare euro, în raport cu cea
stabilită la omologarea inițială.
Apărările
formulate de intimatul - reclamant L.A.
Prin întâmpinare,
intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, R.A.R. având obligația
să respecte prevederile Cap. 12 și 13 din O.M.T.I. nr. 1275/2010 și să
efectueze modificările în C.I.V., fără a pune în discuție valabilitatea
documentelor emise de autoritățile comunității europene, cât și performanțele
calitative ale dispozitivului cu care autoturismul este echipat.
II. Considerentele
Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac
exercitată
Recursul este
fondat.
Prima instanță a
aplicat în mod greșit dispozițiile Ordinului M.T.C.T. nr. 2132/2005, modificat
prin O.M.T.I. nr. 1275/2009 pct. 12 și 13.
Prevederile sus-menționate
nu sunt incidente în speță, deoarece subcap.1
2
privește omologarea
care se acordă pentru vehiculele expres prevăzute la pct. 7.
Excepția este arătată
la pct. 7.2. lit. a) și c), conform cărora omologarea nu se efectuează
pentru autovehiculele care au fost omologate comunitar (C.E.) de tip lit. a).
Autoturismul
intimatului se încadrează în această excepție, prin urmare s-a eliberat cartea
de identitate a vehiculului (C.I.V.) fără a fi efectuată omologarea
individuală.
Prevederile art. 4 alin.
(6) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehiculele prevăd o reducere de 25% a
taxei, numai facă dispozitivul este prevăzut de documentația de omologare de
tip a autovehiculului.
În speță, filtrul de
particule montat, nu este prevăzut în această documentație, având o omologare
ulterioară, distinctă.
Așadar, adeverința
eliberată de reprezentanța pentru Germania a firmei K., conform căreia filtrul
montat reprezintă o piesă originală montată de K. nu conduce la constatarea
unui refuz nejustificat de înscriere a mențiunii „filtru de particule” în C.I.V.
la rubrica „modificări care nu afectează performanțele și caracteristicile de
folosință ale vehiculului”, cât timp aceste modificări nu sunt cuprinse în
documentația de omologare de tip a autovehiculului ca întreg.
Față de acestea, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a și alin. (3) C.proc. civ., coroborate cu
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va
fi admis, se va casa sentința recurată și se va respinge acțiunea reclamantului
ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de RA R.A.R. împotriva Sentinței nr. 475 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și respinge acțiunea reclamantului L.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2012.