ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea de declinare a Tribunalului Timiș Prin sentința nr. 274/PI/CA din 19 februarie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența materială de soluționare a cererii promovate de reclamantul L.A., împotriva pârâtei Regiei Autonome - Registrul Auto Român. Pentru a pronunța sentința de declinare, Tribunalul a reținut că obiectul cererii cu care a fost investită îl reprezintă constatarea caracterului nejustificat al refuzului exprimat de pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român de a emite un act administrativ, respectiv de a înscrie în cartea de identitate a autovehiculului proprietatea reclamantului mențiunea privind dotarea acestuia cu filtru de particule, respectiv, obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ în forma pretinsă de reclamant.

Raportându-se la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a reținut că, în măsura în care refuzul exprimat de către pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român este nejustificat, acesta are, în cadrul acțiunii în contencios administrativ, regimul juridic aplicabil unui act administrativ unilateral și atrage aplicabilitatea prevederile art. 10 din același act normativ. În acest caz, pentru determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță este esențială raportarea la criteriul poziționării autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice. Cum pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român este o autoritate publică centrală, anume organ central de specialitate fiind definit ca organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prin art. 1 alin. (1) din O.G.

nr. 78/2000, Tribunalul a apreciat că revine Curții de apel competența materială, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 Din acest punct de vedere, Tribunalul a constatat nefondate susținerile reclamantului, potrivit cărora refuzul al cărui caracter nejustificat se tinde a se constata în cauză ar fi fost exprimat de către Regia Autonomă - Registrul Auto Român - Reprezentanța Timiș, întrucât toate adresele prin care s-au adus la cunoștința sa motivele pentru care se refuză înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului a mențiunii privind dotarea acestuia cu filtru de particule provin de la Regia Autonomă - Registrul Auto Român, iar nu de la reprezentanța acesteia în teritoriu, în județul Timiș.

A fost respinsă excepția de necompetență teritorială invocată în cauză, constatându-se că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ., deoarece prin dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 s-a instituit o competență teritorială alternativă, facultativă, statuându-se că, în materia contenciosului administrativ, „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”. Ca atare, odată ce reclamantul a optat în speță pentru instanța de la domiciliul său, iar conform art. 12 C. proc. civ. îi revine sarcina de a alege între două instanțe de același grad deopotrivă competente, nu se poate aprecia că instanța din județul Timiș nu ar fi competentă teritorial.

În concluzie, Tribunalul a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și a declinat competența materială de soluționare a cauzei Curții de apel, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv înlăturarea refuzului pretins nejustificat de a emite un act administrativ, exprimat de către o autoritate publică centrală. 2. Hotărârea de declinare a Curții de Apel Timișoara Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 193 din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Timișoara și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Lugoj, ca urmare a propriei calificări date acțiunii, pe care a socotit-o circumscrisă prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că acțiunea are ca obiect obligația de a face și pretenții civile, astfel că aparține instanței de drept comun competența materială pentru judecarea acesteia și nu contenciosului administrativ, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. 3. Recursul pârâtului Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Regia Autonomă - Registrul Auto Român, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara. Recurentul-pârât a susținut că în speță sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, în sensul că Regia Autonomă - Registrul Auto Român este o autoritate publică centrală, fiind înființată și autorizată să funcționeze în temeiul H.G.

nr. 768/1991 republicată în M.Of. al României nr. 307/01.11.1994. A mai susținut că reprezentanțele județene ale Registrului Auto Român nu au personalitate juridică, fiind înființate prin același act normativ, dar ca puncte de lucru, dezmembrăminte, fără personalitate juridică și fără organe proprii de conducere. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența instanțelor de contencios administrativ se stabilește în funcție de două criterii: - criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorității centrale sau locale); - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. În baza acestor criterii se stabilește competența materială a soluționării cauzelor între Tribunal și Curtea de apel, secția contencios administrativ și fiscal. Contrar celor reținute de Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că litigiul de față vizează refuzul presupus nejustificat al pârâtului Regia Autonomă - Registrul Auto Român de a înscrie mențiunea „filtru de particule”, în cartea de identitate a autovehiculului marca KIA, proprietatea reclamantului.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”. Cu alte cuvinte, refuzul nejustificat are în cadrul acțiunii în contencios administrativ, regimul juridic aplicabil unui act administrativ unilateral. Pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze cauza în fond, operează criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat, (rangul autorității centrale sau locale).

În litigiul pendinte, actul administrativ asimilat este emis de pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român care este o autoritate publică centrală, organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, singurul abilitat să omologheze și să certifice autenticitatea vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării în România, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 289/2009.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.” Ca atare, prin aplicarea criteriului menționat, după calitatea emitentului actului administrativ asimilat, competența materială revine Curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse și constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, Înalta Curte va admite recursul și potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva sentinței civile nr. 193 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.