ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Hotărârea de declinare a Tribunalului
Timiș
Prin sentința nr. 274/PI/CA din 19 februarie
2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența materială de
soluționare a
cererii
promovate de reclamantul L.A., împotriva pârâtei Regiei Autonome - Registrul
Auto Român.
Pentru a pronunța sentința de declinare,
Tribunalul a reținut că obiectul cererii cu care a fost investită îl reprezintă
constatarea caracterului nejustificat al refuzului exprimat de pârâta Regia
Autonomă - Registrul Auto Român de a emite un act administrativ, respectiv de a
înscrie în cartea de identitate a autovehiculului proprietatea reclamantului
mențiunea privind dotarea acestuia cu filtru de particule, respectiv, obligarea
pârâtei la emiterea actului administrativ în forma pretinsă de reclamant.
Raportându-se la prevederile art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a reținut că, în măsura în care refuzul
exprimat de către pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român este
nejustificat, acesta are, în cadrul acțiunii în contencios administrativ,
regimul juridic aplicabil unui act administrativ unilateral și atrage
aplicabilitatea prevederile art. 10 din același act normativ.
În
acest caz, pentru determinarea competenței
materiale de soluționare a cauzei în primă instanță este esențială raportarea
la criteriul poziționării autorității publice emitente a actului în sistemul
administrației publice.
Cum pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto
Român este o autoritate publică centrală, anume organ central de specialitate
fiind definit ca organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și
Infrastructurii, prin art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, Tribunalul a
apreciat că revine Curții de apel competența materială, potrivit art. 10 alin.
(1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004
Din acest punct de vedere, Tribunalul a
constatat nefondate susținerile reclamantului, potrivit cărora refuzul al cărui
caracter nejustificat se tinde a se constata în cauză ar fi fost exprimat de
către Regia Autonomă - Registrul Auto Român - Reprezentanța Timiș, întrucât
toate adresele prin care s-au adus la cunoștința sa motivele pentru care se
refuză înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului a mențiunii privind
dotarea acestuia cu filtru de particule provin de la Regia Autonomă - Registrul
Auto Român, iar nu de la reprezentanța acesteia în teritoriu, în județul Timiș.
A fost respinsă excepția de necompetență
teritorială invocată în cauză, constatându-se că nu sunt incidente dispozițiile
art. 5 C. proc. civ., deoarece prin dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din
Legea nr. 554/2004 s-a instituit o competență teritorială alternativă,
facultativă, statuându-se că,
în
materia contenciosului administrativ, „reclamantul se poate adresa instanței de
la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
Ca atare, odată ce reclamantul a optat în
speță pentru instanța de la domiciliul său, iar conform art. 12 C. proc. civ. îi
revine sarcina de a alege între două instanțe de același grad deopotrivă
competente, nu se poate aprecia că instanța din județul Timiș nu ar fi
competentă teritorial.
În
concluzie, Tribunalul a admis excepția de
necompetență materială a Tribunalului Timiș și a declinat competența materială
de soluționare a cauzei Curții de apel, având în vedere obiectul acțiunii,
respectiv înlăturarea refuzului pretins nejustificat de a emite un act
administrativ, exprimat de către o autoritate publică centrală.
Hotărârea de declinare a Curții de Apel
Timișoara
Cauza a fost declinată la Curtea de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 193
din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Timișoara și-a declinat competența în
favoarea Judecătoriei Lugoj, ca urmare a propriei calificări date acțiunii, pe
care a socotit-o circumscrisă prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că
acțiunea are ca obiect obligația de a face și pretenții civile, astfel că
aparține instanței de drept comun competența materială pentru judecarea
acesteia și nu contenciosului administrativ, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.
civ.
Recursul pârâtului Regia Autonomă -
Registrul Auto Român împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul
Regia Autonomă - Registrul Auto Român, care a solicitat admiterea recursului,
casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la
Curtea de Apel Timișoara.
Recurentul-pârât a susținut că în speță sunt
incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările
și completările ulterioare, în sensul că Regia Autonomă - Registrul Auto Român
este o autoritate publică centrală, fiind înființată și autorizată să funcționeze
în temeiul H.G. nr. 768/1991 republicată în M.Of. al României nr. 307/01.11.1994.
A mai susținut că reprezentanțele județene
ale Registrului Auto Român nu au personalitate juridică, fiind înființate prin
același act normativ, dar ca puncte de lucru, dezmembrăminte, fără
personalitate juridică și fără organe proprii de conducere.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
recursului
Analizând sentința recurată, în raport cu
criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că
recursul este fondat
pentru considerentele
care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, competența instanțelor de contencios administrativ se stabilește în
funcție de două criterii:
- criteriul poziționării autorității publice
emitente a actului administrativ atacat (rangul autorității centrale sau
locale);
- criteriul valoric, stabilit pe baza
cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face
obiectul actului administrativ contestat.
În
baza acestor criterii se stabilește
competența materială a soluționării cauzelor între Tribunal și Curtea de apel,
secția contencios administrativ și fiscal.
Contrar celor reținute de Curtea de Apel
Timișoara, Înalta Curte constată că litigiul de față vizează refuzul presupus
nejustificat al pârâtului Regia Autonomă - Registrul Auto Român de a înscrie
mențiunea „filtru de particule”, în cartea de identitate a autovehiculului
marca KIA, proprietatea reclamantului.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, „se asimilează actelor administrative
unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un
drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde
solicitantului în termenul legal”.
Cu alte cuvinte, refuzul nejustificat are în
cadrul acțiunii în contencios administrativ, regimul juridic aplicabil unui act
administrativ unilateral.
Pentru determinarea instanței de contencios
administrativ competente să soluționeze cauza în fond, operează criteriul
poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat,
(rangul autorității centrale sau locale).
În
litigiul pendinte, actul administrativ
asimilat este emis de pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român care este o
autoritate publică centrală, organism tehnic specializat al Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii, singurul abilitat să omologheze și să
certifice autenticitatea vehiculelor rutiere în vederea comercializării,
înmatriculării sau înregistrării în România, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G.
nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 289/2009.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, „Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale, precum
și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și
accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către secțiile
de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege
organică specială nu se prevede altfel.”
Ca atare, prin aplicarea criteriului
menționat, după calitatea emitentului actului administrativ asimilat,
competența materială revine Curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) teza a
II-a din Legea nr. 554/2004
Temeiul legal al soluției adoptate în
recurs
Având în vedere considerentele expuse și
constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, Înalta Curte va
admite recursul și potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat
cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința și va trimite cauza spre
competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Regia Autonomă -
Registrul Auto Român împotriva sentinței civile nr. 193 din 14 aprilie 2010 a
Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24
noiembrie 2010.