ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 21 februarie 2011 reclamanta Parohia Ortodoxă Vășad a chemat în judecată pe pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună:

- Obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor efectuate de reclamantă la lăcașul de cult și construcțiile anexe, în cuantum de un milion de RON;

- Instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu în favoarea reclamantei, până la achitarea integrală a sumei reprezentând contravaloarea investițiilor și îmbunătățirilor aduse imobilului.

La data de 21 noiembrie 2011 pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad a formulat cerere reconvențională, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună:

- Obligarea reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad la plata sumei de 600.000 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru o perioadă de 62 de ani, în privința imobilelor constând în biserică, casă parohială și terenul aferent acestora;

- Compensarea parțială a acestei creanțe cu contravaloarea investițiilor necesare și utile efectuate de pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad.

Prin Sentința civilă nr. 229/C din 2 octombrie 2013 a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Vășad, în contradictoriu cu pârâta Parohia Greco Catolică Vășad.

A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale Parohia Ortodoxă Vășad.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională Parohia Greco Catolică Vășad, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențională Parohia Ortodoxă Vășad și a fost obligată aceasta la plata sumei de 65.422,57 RON, cu titlu de despăgubiri.

Au fost compensate sumele datorate și a fost obligată pârâta Parohia Greco Catolică Vășad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 1.380.934,43 RON, reprezentând despăgubiri.

S-a luat act de renunțarea la judecata petitului din cererea principală privind recunoașterea unui drept de retenție.

Motivarea instanței de fond

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin Sentința civilă nr. 336/C/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Vășad să lase în deplină posesie și folosință reclamantei Parohia Greco-Catolică Vășad imobilul constând în biserică - lăcaș de cult și teren de 421 mp. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin Decizia civilă nr. 53/2010 - A, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și irevocabilă prin Decizia nr. 2172 din 10 martie 2011, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, probe testimoniale și expertize, rezultă că reclamanta a efectuat investiții la lăcașul de cult, după preluarea acestuia, în sumă de 1.099.004 RON.

O altă investiție dovedită cu înscrisuri și a cărei valoare a fost expertizată la suma de 347.353 RON este lucrarea de picturi - vopsitorii, potrivit raportului de expertiză întocmit de artistul plastic în artă monumentală - restaurare, membru titular al U.A.T.P.R. Filiala Oradea, A.

În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost admisă în parte, în sensul obligării reclamantei - pârâte reconvenționale la plata sumei de 65.422,57 RON către pârâta - reclamantă reconvențională, reprezentând chirie pe perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010, conform anexei 3 din raportul de expertiză întocmit de către experții B., C., D.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Vășad a fost respinsă, întrucât Statul Român nu poate fi obligat la astfel de despăgubiri, pe perioada sus menționată, după anul 1990 fiind recunoscut cultul greco-catolic. Singura răspunzătoare pentru lipsa de folosință a imobilului este Parohia Ortodoxă Vășad, recunoașterea dreptului de proprietate al Parohiei Greco-Catolice Vășad producând efecte ex tunc, raportat la data rămânerii definitive și irevocabile a admiterii acțiunii în revendicare.

În temeiul art. 1143 C. civ., s-a dispus compensarea creanțelor reciproce până la concurența celei mai mici, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențional să plătească reclamantei-pârâte reconvențional suma de 1.380.934,43 RON.

Prin Decizia civilă nr. 39/A din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de apelanta Parohia Greco-Catolică Vășad, în contradictoriu cu intimata Parohia Ortodoxă Vășad, împotriva Sentinței civile nr. 229/C din 2 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-au diminuat despăgubirile pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 1.243.014 RON, iar în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad a fost obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 1.177.591,43 RON, cu titlu de despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Parohia Greco-Catolică Vășad împotriva Deciziei civile nr. 39/A din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită în cauză, iar instanța de apel nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii deduse judecății.

Raportat la natura patrimonială a drepturilor valorificate de reclamanta pârâtă din prezenta cauză, la dispozițiile privind prescripția extinctivă aplicabile drepturilor patrimoniale, s-a apreciat că dreptul la contravaloarea lipsei de folosință a lăcașului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare.

Totodată s-a reținut că, pentru o stabilire corectă a situației de fapt, este necesar a se verifica dacă pârâta Parohia Catolică Vășad a fost pusă în posesie, acesta fiind momentul până la care se acordă lipsa de folosință.

Înalta Curte a constatat că este întemeiată critica recurentei-pârâte potrivit căreia i s-a imputat greșit suma de 800.000 RON pentru efectuarea lucrurilor de consolidare și hidroizolare. Astfel, subvenția în cuantum de 800.000 RON a fost acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreținerii unui locaș de cult, în temeiul principiului general al ajutorării cultelor religioase, prin raportare la numărul credincioșilor ortodocși, însă această sumă nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Vășad, deci nu a existat o pagubă în bugetul reclamantei, pentru ca să fie inclusă în valoarea despăgubirilor solicitate.

De asemenea, s-a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în speță, în ce privește lucrările artistice, s-a calculat doar valoarea lucrărilor și nu dacă aceste lucrări au adus un spor de valoare imobilului, astfel încât se impune efectuarea unei expertize care să procedeze la determinarea sporului de valoare adus imobilului pe baza verificărilor în teren, a documentației tehnice, avându-se în vedere posibilitatea valorificării în continuare a acestor lucrări de către Parohia Catolică, potrivit propriilor dogme religioase.

Prin Decizia civilă nr. 1052/A/2018 a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Parohia Greco - Catolică Vășad, în contradictoriu cu intimata Parohia Ortodoxă Vășad, împotriva Sentinței civile nr. 229/C din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:

A diminuat cuantumul despăgubirilor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 363.942 RON, iar în urma compensării pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad este obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 298.520 RON cu titlu de despăgubiri.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A obligat intimata la cheltuieli de judecată în căile de atac în cuantum de 13.930 RON în favoarea apelantei.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad, criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 coroborate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică formulată de recurenta-pârâtă se referă la încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. de către instanța de apel în rejudecare, în sensul că s-a acordat valoare probatorie unor expertize deja efectuate în dosar, deși instanța de recurs a indicat să fie administrat un probatoriu complet pentru a lămuri situația de fapt.

Valoarea pretențiilor trebuie să includă și lipsa de folosință pentru terenul aferent imobilului, așa cum rezultă prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, pentru a putea fi valorificate dispozițiile art. 483 din C. civ. de la 1864.

Un prim argument în sprijinul criticii formulate este acela că instanța supremă a făcut trimitere la dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., privind principiul aflării adevărului, cu consecința pentru instanța de apel de a dispune noi probe pe baza cărora să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii deduse judecății.

Un al doilea argument este acela că prin considerentele hotărârii, Curtea de Apel Oradea a reînvestit cu valoare probatorie aceleași rapoarte de expertiză tehnică în construcții, probe considerate nelegale de Înalta Curte, astfel încât prin operațiunea de evaluare a probatoriului a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Așadar, instanța de apel trebuia să dispună administrarea din oficiu de noi probe, chiar dacă reclamanta nu a mai solicitat completarea raportului de contraexpertiză în construcții, din motive financiare.

Un al treilea argument formulat de reclamantă este acela că s-a dat eficiență probatorie raportului de contraexpertiză tehnică în construcții, apreciindu-se în mod nelegal că lucrările de consolidare, hidroizolare și termoizolare a lăcașului de cult, în cuantum de 781.936 RON sunt reale, cu toate că nu au fost evaluate în mod nemijlocit de experți.

Recurenta-reclamantă este de acord cu operațiunea efectuată de instanța de apel, care a considerat că trebuia dedusă suma de 800.000 RON din valoarea totală de 895.700 RON. Totuși, dacă se stabilea valoarea reală a investițiilor efectuate, având ca obiect lucrările de consolidare, hidroizolare și termoizolare - diferența de valoare a investițiilor în cuantum de 95.700 RON putea să fie inclusă în cuantumul subvenției acordate de Guvernul României, cu consecința că în sarcina reclamantei nu se mai putea reține obligația de plată a sumei menționate.

O a doua critică vizează greșita aplicare a legii în privința imputării în sarcina pârâtei a sumei de 138.358,44 RON, reprezentând contravaloarea picturii bisericești din care a fost scăzută valoarea elementelor care nu corespund cerințelor stilistice, nevoilor iconografice și liturgice ale cultului greco-catolic. Necesitatea stabilirii măsurii în care pictura realizată de reclamanta Parohia Ortodoxă corespunde sau nu dogmelor cultului greco-catolic a fost subliniată de două ori în considerentele deciziei de casare.

Instanța trebuia să aibă în vedere că suma de 91.000 RON, reprezentând costuri directe și aportul obștii constituie un element de calcul nelegal, neexistând niciun temei juridic pentru ca pârâta să fie obligată la asemenea cheltuieli.

O a treia critică vizează modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, prin schimbarea soluției în apel, în sensul că și-a restrâns valoarea pretențiilor pentru perioada 21 noiembrie 2008 - 2 mai 2012. Trebuie menționat că termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 se calculează prin raportare la data depunerii cererii reconvenționale, dar și prin raportarea la data executării hotărârii judecătorești de punere în posesie asupra imobilelor în litigiu, care a avut loc la data de 2 mai 2012.

La data de doi mai 2019, intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Vășad a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică Vășad, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

S-a arătat că instanța de apel a respectat toate indicațiile instanței de recurs, a administrat probatoriul necesar și a reevaluat o serie de aspecte de fond, pentru a se conforma dezlegărilor date de instanța supremă.

Trebuie subliniat că pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad, prin reprezentantul său, la termenul de judecată de la data de 9 octombrie 2017, a arătat că nu formulează obiecțiuni la raportul de contraexpertiză în construcții și nu solicită completarea ori efectuarea unui nou raport de expertiză, astfel încât susținerile privind nelegalitatea acestor probatorii nu au suport juridic.

În ceea ce privește pictura murală, aceasta nu este specifică numai cultului ortodox, având în vedere că și în prezent pictura existentă este utilizată de pârâtă, ceea ce înseamnă că trebuie să achite contravaloarea executării acestei lucrări artistice de care beneficiază în prezent.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă

i) Cu privire la dreptul de creanță având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului

Este fondată critica reclamantei referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 480 și următoarele din C. civ. de la 1864, în sensul că i se cuvine acordarea unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului aferent locașului de cult.

Pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte trebuie să lămurească regimul juridic al dreptului la despăgubire ce a luat naștere în patrimoniul pârâtei și întinderea acestuia, prin raportare la elementele cauzei, așa cum aceasta a fost dedusă judecății.

Trebuie subliniat că prin Sentința civilă nr. 336/C/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost obligată Parohia Ortodoxă Vășad să lase în deplină posesie și folosință Parohiei Greco - Catolice Vășad, imobilul constând în biserică - lăcaș de cult și teren în suprafață de 421 mp.

Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin Decizia civilă nr. 53/2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și irevocabilă prin Decizia nr. 2172 din 10 martie 2011, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Restituirea imobilelor constând în lăcașul de cult și terenul aferent acestuia către Parohia Greco-Catolică prin hotărâre judecătorească definitivă echivalează cu consfințirea dreptului real dobândit în patrimoniul unității de cult.

Având în vedere dispozițiile art. 480 C. civ., în doctrină, dar și în jurisprudența instanțelor judecătorești s-a considerat că folosința materială asupra unui imobil constituie una dintre prerogativele dreptului de proprietate - consecința fiind aceea că lipsirea abuzivă a proprietarului de posibilitatea utilizării unor construcții sau terenuri dă naștere unui drept de creanță având ca obiect acordarea unor despăgubiri pentru lipsa de folosință suportată de titularul dreptului real.

În speță, este de necontestat deținerea abuzivă de către Parohia Ortodoxă din Vășad a imobilelor în litigiu, respectiv a lăcașului de cult și a terenului aferent - aspect care rezultă cu putere de lucru judecat din Sentința civilă nr. 336/C/2009 a Tribunalului Bihor.

Acest considerent a determinat instanța de apel să constate îndreptățirea pârâtei Parohia Greco-Catolică Vășad la obținerea de despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra lăcașului de cult în cuantum de 38.291 RON și să procedeze în continuare la compensarea datoriilor reciproce între cele două parohii.

Prin cererea de recurs, pârâta Parohia Greco Catolică Vășad a invocat faptul că nu i s-au acordat despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului, deși reclamanta Parohia Ortodoxă a deținut în mod abuziv imobilele în litigiu, atât construcțiile, cât și terenul.

Înalta Curte, în dezacord cu instanța de apel, constată că dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului aferent imobilului lăcaș de cult s-a născut în patrimoniul titularului dreptului real, ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare și a constatării caracterului abuziv al deținerii terenului în litigiu, iar dreptul la acțiune aferent dreptului la despăgubiri putea fi exercitat de către Parohia Greco Catolică de la data rămânerii definitive a Sentinței nr. 336/C/2009 a Tribunalului Bihor.

În speță, nu poate fi primită aprecierea că nu există un prejudiciu constând în lipsa de folosință asupra terenului în suprafață de 421 mp, având în vedere că o suprafață de 281,75 mp este ocupată de construcție, iar pe de altă parte terenul rămas de 139 mp nu poate fi folosit cu altă destinație.

În primul rând, trebuie constatat că bunurile ce fac obiectul drepturilor reale din patrimoniul Parohiei Greco-Catolice sunt diferite - lăcașul de cult și terenul în suprafață de 421 mp - chestiune statuată în cauză cu putere de lucru judecat.

Așadar, încălcarea prerogativei dreptului de folosință asupra terenului dă naștere unui drept distinct de cel născut cu privire la lăcașul de cult, astfel încât suprapunerea fizică a imobilelor - adică amplasarea parțială a construcției pe teren nu este de natură să înlăture per se dreptul la despăgubiri asupra terenului.

În al doilea rând, utilizarea terenului aferent unei construcții este reglementată separat în legislația privitoare la exercitarea dreptului de proprietate, dar și în legislația locativă, de pildă, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995, art. 37 din H.G. nr. 20/1996 privind modificarea H.G. nr. 250/2007 etc.

De altfel, lipsa de folosință asupra terenului a fost calculată de experții numiți în cauză prin raportare la dispozițiile H.G. nr. 244/2004 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut cultelor religioase.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct folosința asupra terenurilor aferente construcțiilor, stabilind un cuantum al chiriei pentru imobilele menționate anterior.

Din anexa 4 la suplimentul raportului de contraexpertiză contabilă întocmit în rejudecare la Curtea de Apel Oradea, rezultă că valoarea lipsei de folosință pentru terenul aferent în suprafață de 421 mp este de 17.165 de RON.

Așa fiind, Înalta Curte constată că este fondată critica pârâtei Parohia Greco-Catolică Vășad și se impune acordarea unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului aferent locașului de cult terenul în suprafață de 421 mp, în cuantum de 17.165 RON. În urma compensării, pârâta Parohia Greco - Catolică Vășad urmează să fie obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

ii) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Este nefondată critica pârâtei Parohia Greco Catolică Vășad cu privire la nerespectarea indicațiilor din decizia de casare de către Curtea de Apel Oradea cu privire la probele administrate în rejudecare.

Potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.

Prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut necesitatea administrării unor probe pentru stabilirea momentului la care pârâta Parohia Greco-Catolică a fost pusă în posesie și pentru a se lămuri prin expertiză situația picturii realizate în interiorul bisericii. În ceea ce privește lucrările de construcții, s-a reținut că suma de 800.000 RON a reprezentat subvenția acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru culte, astfel încât din punct de vedere al regimului său juridic nu era aptă să greveze patrimoniul reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad.

Curtea de Apel Oradea a respectat indicațiile din decizia de casare în ceea ce privește administrarea probatoriului, în sensul că în rejudecare s-a întocmit un supliment de expertiză de către expertul A. pentru determinarea sporului de valoare adus imobilului prin lucrările de investiții efectuate.

În ceea ce privește elementele artistice din locașul de cult, în rejudecare s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și s-a constatat că sporul de valoare adus este de 283.317 RON, din care: 147.931 RON pictura murală, 15.383 RON vopsitorii artistice, 2611 RON reabilitare iconostas, 20.900 RON uși sculptate și 96.491 RON costuri directe și aportul obștii - acestea reprezentând 50% din valoarea totală a lucrării.

Așa fiind, instanța de apel a efectuat probatoriile suplimentare necesare lămuririi situației de fapt care determină raporturile juridice dintre părți, cu consecința aplicării corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.

Probele au fost administrate în conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ. privind înscrisurile și expertiza judiciară, astfel încât nu se poate reține niciun motiv de nelegalitate cu privire la efectuarea acestora în fața instanței de apel. Invocarea generică a faptului că probele sunt nelegale și că nu rezultă valoarea reală a lucrărilor nu este suficientă pentru a determina existența unui motiv de nulitate care ar determina refacerea acestora.

Este nefondată susținerea referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, de vreme ce instanța de apel a avut la dispoziție un amplu material probator, situația de fapt fiind lămurită, astfel încât ceea ce a rămas în dispută sunt aspecte de drept, nu elemente de probațiune. Aspectele menționate privesc regimul juridic al subvenției primite de reclamanta Parohia Ortodoxă Română, existența dreptului la despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra terenului, regimul juridic al sumelor ce au constituit contribuția reclamantei la realizarea elementelor artistice ale bisericii și momentul de la care începe să curgă prescripția extinctivă.

Or, asupra acestor aspecte s-a pronunțat instanța de apel prin expunerea în considerente a ceea ce constituie ratio decidendi, determinând concluzia că instanța a răspuns motivelor și argumentelor invocate în calea de atac.

iii) Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt nefondate criticile pârâtei Parohia Greco-Catolică Vășad cu privire la regimul juridic al subvenției primite de reclamanta Parohia Ortodoxă Română, regimul juridic al sumelor ce au constituit contribuția reclamantei la realizarea elementelor artistice ale bisericii și momentul de la care începe să curgă prescripția extinctivă.

În ceea ce privește suma de 800.000 RON acordată de Guvernul României -Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreținerii unui locaș de cult, aceasta nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Vășad, astfel încât nu poate fi imputată pârâtei Parohia Greco Catolică Vășad - chestiune tranșată cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totalul cheltuielilor suportate de reclamantă pentru renovarea construcției s-a ridicat la 895.700 RON, fiind imputată pârâtei numai suma de 95.700 RON, suma ce a fost determinată conform probelor administrate în cauză - înscrisuri și expertiză - de instanța de apel.

Susținerea recurentei-pârâte că suma totală nu este reală și că probele nu au dus la stabilirea valorii corecte a acestora reprezintă o critică de netemeinicie cu privire la hotărârea recurată, deoarece presupune reanalizarea probelor, nu aplicarea normelor de drept. Or, o astfel de argumentare nu reprezintă în realitate o critică a greșitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, aspect incompatibil cu structura recursului, așa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările și completările ulterioare.

După abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor.

Astfel, criticile formulate în recurs trebuie să aibă aptitudinea de a demonstra aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, nu schimbarea situației de fapt, adică a situației premisă la care se aplică norma de drept.

În consecință, instanța de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că lucrările au fost efectuate total sau parțial și că valoarea lucrărilor este alta decât cea stabilită de instanța de apel.

În ceea ce privește realizarea elementelor artistice ale bisericii, respectiv contravaloarea picturii bisericești, indicațiile deciziei de casare au fost respectate și s-a efectuat o expertiză care a determinat valoarea lucrărilor efectuate și dacă aceasta corespunde nevoilor religioase ale pârâtei.

Este nefondată critica recurentei-pârâte cu privire includerea în structura de preț pentru realizarea picturii a sumei de 91.000 RON, cu motivarea că aceasta nu a fost suportată din patrimoniul reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad.

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel constată că suma de 91.000 RON provine din "costuri directe" și "aportul obștii", ceea ce înseamnă că suma respectivă a fost suportată, parțial, din patrimoniul propriu prin costuri directe și o parte a fost donată de enoriași, constituind aportul acestora la renovarea construcției.

Cu alte cuvinte, suma primită prin aportul obștii a intrat în patrimoniul reclamantei determinând astfel regimul juridic al întregii sume de 91.000 RON ca fiind un bun inclus în patrimoniul propriu al Parohiei Ortodoxe Vășad.

Cu privire la regimul prescripției extinctive, în sensul determinării momentului de la care curge prescripția extinctivă, acesta aspect a fost tranșat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a reținut că prin raportare la natura patrimonială a drepturilor valorificate de pârâtă prin cererea reconvențională, dreptul la contravaloarea lipsei de folosință a lăcașului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii în revendicare. De asemenea, trebuie subliniat că Înalta Curte, în ciclul procesual anterior a statuat că sunt incidente în cauză dispozițiile Decretului nr. 167/1958, ceea ce înseamnă că pot fi cerute despăgubiri pentru lipsa de folosință numai pentru o perioadă de trei ani, perioadă anterioară nașterii dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 3 din actul normativ menționat.

În speță, Curtea de Apel Oradea a stabilit că Sentința civilă nr. 336/C/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție, pentru a stabili un alt moment în timp pentru a calcula despăgubirea datorată de pârâta Parohia Greco Catolică către Parohia Ortodoxă.

Așadar, este nefondată susținerea recurentei-pârâte că trebuia calculată despăgubirea pentru întreaga perioadă înăuntrul căreia lăcașul de cult a fost deținut abuziv de regimul comunist și predat Parohiei Ortodoxe Române.

În ceea ce privește temeiurile de drept invocate în cererea de recurs, este adevărat că pârâta s-a referit la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă acestea au fost invocate formal, deoarece nu au fost formulate critici sau argumente ce pot fi subsumate temeiului menționat anterior.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad. Urmează să modifice în parte decizia recurată, în sensul că urmează să oblige pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Vășad și la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 17.165 RON pentru terenul în suprafață de 421 mp; în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad fiind obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

Urmează să mențină celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței.

iv) Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în calea de atac a recursului au fost depuse la dosarul cauzei de către apărătorul recurentei-pârâte Parohia Greco Catolică Vășad următoarele înscrisuri: chitanța de plată a taxei de timbru, în cuantum de 3680 RON; chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum de 3.000 de RON și chitanța de plată pentru biletul de avion în valoare de 470 de RON.

Având în vedere că numai un motiv de recurs a fost considerat întemeiat, hotărârea instanței de apel fiind modificată parțial, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ., urmează să oblige pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Vășad la plata cheltuielilor de judecată în căile de atac în cuantum de 3.470 RON, în favoarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Vășad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad împotriva Deciziei nr. 1052/A din 22 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Vășad și la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 17.165 RON pentru terenul în suprafață de 421 mp; în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad fiind obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței.

Obligă pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Vășad la plata cheltuielilor de judecată în căile de atac în cuantum de 3.470 RON, în favoarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Vășad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM