ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 509/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 229/C din data de 2 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Vășad, în contradictoriu cu pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad. A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, cu titlu de despăgubiri. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Vășad.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Parohia Greco-Catolică Vășad în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Parohia Ortodoxă Vășad, cu consecința obligării acesteia din urmă la plata sumei de 65.422,57 RON, cu titlu de despăgubiri.

Au fost compensate sumele datorate și a fost obligată pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 1.380.934,43 RON, reprezentând despăgubiri. Instanța a luat act de renunțarea la judecata petitului din cererea principală privind recunoașterea unui drept de retenție.

În considerente, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 336/C/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Vășad să lase în deplină posesie și folosință reclamantei Parohia Greco - Catolică Vășad imobilul constând în biserică - lăcaș de cult și teren de 421 mp.

Hotărârea sus menționată a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin decizia civilă nr. 53/2010-A pronunțată de Curtea de Apel Oradea și irevocabilă, prin decizia nr. 2172 din data de 10 martie 2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Efectele admiterii acțiunii în revendicare sunt dominate de principiul recunoașterii existenței dreptului de proprietate al reclamantului împotriva voinței și susținerilor pârâtului și de dreptul pârâtului posesor neproprietar de a pretinde reclamantului proprietar - neposesor, restituirea cheltuielilor necesare și a celor utile pe care le-a făcut cu privire la bunul respectiv. Cheltuielile necesare sunt acelea făcute pentru conservarea bunului, iar cele utile sunt acelea care, deși nu erau necesare, au avut ca efect sporul de valoare sau creșterea gradului de utilitate a bunului. Cheltuielile de plăcere făcute de către pârât nu se restituie, însă pot fi ridicate fără însă a deteriora bunul respectiv.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv, înscrisuri, probe testimoniale și expertize, rezultă că reclamanta din prezenta cauză a efectuat investiții la lăcașul de cult după preluarea de către aceasta, investiții în sumă de 1.099.004 RON. Aceste investiții constau în lucrări de reparații, după cum urmează:

- lucrări de reparații la biserică - 1958 - conform Contract de antrepriză nr. x/1958 încheiat cu A. (paginile 79-80 din dosar) s-au executat lucrări de reparații la biserică în sumă de: 40.321 RON;

- lucrări de reparații la biserică -1970 - conform Contract Direct Anual nr. 1284/03.04.1970 (pag. 101-l02) încheiat cu IJGCL Marghita și a Devizului atașat acestuia, s-au executat lucrări de reparații la biserică constând în: desfacerea integrală a tencuielilor exterioare la pereți și soclu, refacerea tencuielilor exterioare in similipiatra, refacerea profilelor și ancadramentelor exterioare, reparații și vopsitorii la uși din lemn și vopsitorii la ferestrele metalice, schela metalică pentru lucrări exterioare, reparații la învelitoarea din tabla, reparații jgheaburi și burlane, glafuri din tablă zincată, pardoseli din cărămida, pardoseli din mozaic frecat, gard din fier. Valoarea lucrărilor executate a fost de: 111.950 RON;

- lucrări de montare a paratrăznetului - 1970 - conform Antecalculație lucrări întocmit de Cooperativa de Consum Berveni și a adresei nr. x/09.12.1970 a Episcopiei Ortodoxe Romane (pagina 129), s-au executat lucrările de montaj paratrăznet. Valoarea lucrărilor executate a fost de: 3.270 RON;

- lucrări de branșament electric și instalația electrică interioară - 1969; conform devize lucrări (pag. 133 - 138) întocmite de întreprinderea de electricitate Oradea s-au executat lucrările de branșament electric si lucrări de instalații electrice interioare. Valoarea lucrărilor executate: 13.699 RON;

- lucrări de reparații ceas din turnul bisericii - 1961 - conform chitanței din 12.12.1961 s-a achitat mecanicului B. pentru reparații la ceasul din turnul bisericii suma de: 992 RON, conform chitanței din 26.04.1960 s-au achitat pentru lucrările de vopsitorii la ceas suma de: 348 RON;

- lucrări de tinichigerie la acoperișul bisericii - 1991 - conform contractului încheiat în data de 27.08.1991 cu C., s-au executat lucrări de reparații la acoperișul bisericii inclusiv jgheaburi și burlane, valoarea lucrărilor fiind de: 200.000 RON;

- reparații capitale la biserică -1995 - conform contract din 17.09.1995 încheiat cu D. s-au executat următoarele lucrări de reparații capitale la biserica:

- dat mozaicul jos de pe soclu

- dat tencuiala jos până la cărămida (porțiunea afectată de igrasie)

- confecționare canale pentru aerisire (zona afectata de igrasie)

- acoperirea canalelor de aerisire și montarea plăcilor de soclu

- drișcuit și reparat crăpăturile

- confecționarea unor modele (stâlpi)

- stropit în terasit toată biserica în doua nuanțe

- montarea și demontarea schelei

Cazarea, masa și materialele necesare pentru executarea lucrărilor fiind asigurate de Biserica Vășad.

Valoarea lucrărilor executate: 19.000.000 RON

- reparații curente la biserică - 1989 - conform adresei nr. x/08.12.1989 si a devizului pe categorii de lucrări (pag. 73-74) s-au executat lucrări de reparații la tencuieli exterioare, la soclu, s-au montat ferestre metalice și s-au executat vopsitorii la acoperișul din tablă. Valoarea lucrărilor: 69.000 RON.

- lucrări de consolidare, hidroizolare termoizolare, tencuieli, înlocuire tamplarie-2008; conform situației de lucrări si facturii nr. x/16.09.2008, S.C. E. S.R.L. Oradea a executat lucrări de consolidare, hidroizolații, termoizolații, tencuieli exterioare, vopsitorii la lăcașul de cult în sumă de 672184.87 RON +TVA 127715.13Iei = 799.900 RON

- lucrări de pictura bisericeasca -1977 - conform contractului încheiat in data de 18.08.1977 cu pictorul F. din București s-au executat lucrările de pictura bisericeasca de rit ortodox in interiorul bisericii.

- lucrări executate conform constatărilor la fata locului de către expert, pentru care nu s-au identificat documente justificative

Aceste lucrări sunt:

- executarea unei construcții: lumânărar în curtea bisericii, având dimensiunile în plan: 2.95m x 3.95m = 11.65 mp, cu H = 2.45m, executat în anul 2008; executat lambriu interior din lemn de brad lăcuit pe o lungime de: 11.30 m cu înălțime de 1.50m și pe o lungime de 2.70m cu înălțimea de 1.30 m, stare tehnica bună.

Toate aceste sume rezultă din facturile, chitanțele, contractele, devizele de lucrări, procesele-verbale depuse la filele x, din contraexpertiza întocmită de către experții G., H., I. . TVA-ul solicitat nu a fost acordat, întrucât instanța a apreciat că nu constituie o însărăcire, respectiv o îmbogățire pentru părțile din prezentul litigiu. O altă investiție dovedită cu înscrisuri și a cărei valoare a fost expertizată la suma de 347.353 RON este lucrarea de picturi - vopsitorii, potrivit raportului de expertiză întocmit de artistul plastic în artă monumentală-restaurare, membru titular al U.A.T.P.R. Filiala Oradea, J., depus la fila x volumul I.

În consecință, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză și a efectelor admiterii acțiunii în revendicare arătate mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea principală precizată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la biserica din localitatea Vășad, nefiind acordat TVA-ul, calculat la suma de 263.790,96 RON, întrucât nu există dovada plății acestei taxe. Mai mult, chiar facturile emise de societățile care au realizat lucrările de reparații ale bisericii includeau TVA-ul.

În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost admisă în parte, în sensul obligării reclamantei-pârâte reconvenționale la plata sumei de 65.422,57 RON către pârâta-reclamantă reconvențională reprezentând chirie pe perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010 conform anexei 3 din raportul de expertiză întocmit de către experții K., L., M. .

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Vășad a fost respinsă întrucât Statul Român nu poate fi obligat la astfel de despăgubiri pe perioada sus menționată, după anul 1990 fiind recunoscut cultul greco-catolic. Singura răspunzătoare pentru lipsa de folosință a imobilului este Parohia Ortodoxă Vășad, recunoașterea dreptului de proprietate al Parohiei Greco - Catolice Vășad producând efecte ex tunc, raportat la data rămânerii definitive și irevocabile a admiterii acțiunii în revendicare.

În temeiul art. 1143 C. civ. s-a dispus compensarea creanțelor reciproce până la concurența celei mai mici, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențional să plătească reclamantei-pârâte reconvențional suma de 1.380.934,43 RON.

În temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind recunoașterea unui drept de retenție.

În temeiul art. 275, 276 C. proc. civ., tribunalul a compensat cheltuielile de judecată, acestea fiind în sumă de 25.112,13 RON suportată de către reclamantă și constau în taxele judiciare de timbru, onorariu experți și onorariu de avocat, respectiv, în sumă de 26.311 RON suportată de către pârâtă și constau în onorariu expert contabil, onorariu contraexpertiză contabilă, onorariu contraexpertiză tehnică în construcții și taxă judiciară de timbru.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă prin decizia civilă nr. 39/A/2015 din 26 ianuarie 2015 a admis apelul declarat de apelanta Parohia Greco-Catolică Vășad, împotriva sentinței civile nr. 229/C din data de 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a diminuat despăgubirile pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 1.243.014 RON, urmând ca, în urma compensării, pârâta Parohia Greco Catolică Vășad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Vășad suma de 1.177.591,43 RON, cu titlu de despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 336/C din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Vășad și a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Vășad să îi lase acesteia în deplină proprietate și posesie imobilul cu nr. topo x înscris în C.F. nr. x Vășad, constând în biserică și 421 mp teren.

Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și a recursului declarat, conform deciziei civile nr. 53/2010-A din 25.05.2010 a Curții de Apel Oradea și deciziei civile nr. 2172/10.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Acțiunea Parohiei Greco-Catolice Vășad, având ca obiect revendicarea lăcașului de cult și a terenului aferent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, instanțele reținând că, potrivit înscrierilor din C.F. nr. x Vășad, imobilul cu nr. topo x, reprezentând biserică în intravilan și 117 stânjeni teren, a constituit proprietatea Bisericii Greco - Catolice Unite cu Roma din Vășad, dreptul său fiind intabulat sub B 1 din C.F. nr. x Vășad din data de 24 iulie 1899.

În acest context, instanța de apel a reținut că devin aplicabile dispozițiile art. 997 din C. civ. de la 1864 și că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, respectiv mărirea patrimoniului apelantei prin lucrările de îmbunătățire aduse imobilului restituit, corelativ micșorării patrimoniului intimatei prin cheltuielile efectuate, acestea fiind consecința unei cauze unice.

S-a apreciat că investițiile realizate de către intimată la lăcașul de cult au fost în mod corect reținute de către prima instanță, conform lucrărilor de expertiză efectuate, înscrisurilor depuse la dosar și probei testimoniale administrate. Cu toate acestea, având în vedere realitățile istorice ale trecerii la cultul ortodox, principiul îmbogățirii fără justă cauză, reținut și de prima instanță, precum și împrejurarea că intimatei îi incumba, fără îndoială, obligația de a efectua lucrările de întreținere curentă și de conservare, în condițiile în care a folosit imobilul timp de 62 de ani, instanța de apel a apreciat că poate fi acordată cu titlu de despăgubiri doar suma de 895.661 RON, reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrările de investiții efectuate, conform concluziilor raportului de contraexpertiză tehnică în construcții, înregistrat sub nr. x din 2 aprilie 2013.

Instanța de apel, prin raportare la concluziile raportului de expertiză privind lucrările efectuate la lăcașul de cult, a apreciat că nu se poate reține caracterul voluptoriu al cheltuielilor efectuate de intimată, raportat la destinația imobilului de lăcaș de cult, lucrările efectuate fiind necesare și utile și conducând la sporirea valorii acestuia.

De asemenea, s-a constatat că nu a fost probată în cauză susținerea apelantei potrivit căreia pictura și celelalte lucrări efectuate nu ar corespunde specificului iconografic al Bisericii Greco-Catolice.

Prin urmare, instanța a reținut că poate fi acordată cu titlu de despăgubiri suma totală de 1.243.014 RON.

S-a constatat că suma de 800.000 RON a fost alocată Parohiei Ortodoxe Române Vășad, în baza solicitării nr. R.C. 9009/07.08.2008, conform anexei nr. 3/27/02b a Legii nr. 388/2007, privind aprobarea Bugetului de stat pe anul 2008.

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că din probele administrate în apel, respectiv înscrisurile depuse de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte, nu a rezultat acordarea acestei subvenții în considerarea bunului - monument istoric, biserica din Vășad neavând, de altfel, această calitate, ci în considerarea numărului de credincioși, conform art. 10 alin. (6) din Legea cultelor nr. 489/2006.

S-a apreciat că subvenția de la bugetul de stat a fost acordată în raport de numărul credincioșilor ortodocși, care reprezintă un procent de aproximativ 96 - 97% din totalul credincioșilor din localitatea Vășad, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul de apel, astfel încât suma primită nu poate fi scăzută din valoarea despăgubirilor datorate de către apelantă.

Cu privire la cererea reconvențională formulată, instanța de apel prezentând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut că, în mod corect prima instanță s-a raportat la momentul soluționării definitive a acțiunii în revendicare, acordând cu titlu de despăgubiri contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în perioada 2007 - 2010, cu respectarea termenului general de prescripție.

S-a reținut că, potrivit anexei nr. 3 la raportul de contraexpertiză contabilă înregistrat sub nr. x din 25 februarie 2013, contravaloarea lipsei de folosință a lăcașului de cult în perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010 este în sumă de 65.422,57 RON, acordată de prima instanță.

Instanța de apel a apreciat că nu se poate reține existența unui prejudiciu distinct constând în lipsa de folosință a terenului în suprafață de 421 mp, teren aferent bisericii și care nu poate fi folosit cu altă destinație.

Împotriva acestei decizii pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad a declarat recurs ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta prezentând dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea recurată este nelegală întrucât prin respingerea cererii de încuviințarea probei cu o nouă expertiză în construcții, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că rapoartele de expertiză și contraexpertiză tehnică în construcții nu au analizat situația concretă și actuală a valorii investițiilor.

Totodată, recurenta susține că, din ansamblul investițiilor efectuate la lăcașul de cult, în cuantum total de 895.700 RON fără TVA, suma de 781.936 RON - reprezentând lucrări de consolidare, hidroizolare și termoizolare exterioară - nu se justifică, întrucât aceste lucrări nu au fost evaluate în mod nemijlocit de către experți, aceștia rezumându-se la consemnarea unor facturi eliberate de S.C. E. S.R.L.

Recurenta susține că soluția instanței de apel bazată pe ideea creării unui spor de valoare, respectiv considerarea sumei e 895.700 RON ca fiind spor de valoare, contravine legii, întrucât acesta nu a fost dovedit, iar valoarea materială a unor lucrări nu este identică cu sporul de valoare.

De asemenea, susține recurenta, nici temeiul juridic al instanței de apel privind îmbogățirea fără justă cauză nu poate fi primit cu privire la lucrările de termoizolare, hidroizolare și consolidare din anul 2008, lipsind condiția diminuării patrimoniului intimatei, câtă vreme suma de 800.000 RON a fost acordată, cu titlu de subvenție, de stat.

În opinia recurentei, cel mai important motiv de recurs cu privire la imputarea greșită, contrară legii, a sumei de 800.000 RON pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și hidroizolare în sarcina pârâtei, îl constituie încălcarea principiului nediscriminării, prevăzut în art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 9 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

În privința picturii bisericești, recurenta consideră că nu se poate reține caracterul acesteia de investiție, fiind în prezența unei aplicări greșite a legii, întrucât configurația și conținutul picturii nu corespunde specificului iconografic și nu este în concordanță cu particularitățile liturgice și culturale ale Bisericii Greco - Catolice, pictura care preexista anterior actualei picturi a fost distrusă, iar în măsura în care nu se poate stabili valoarea economică a vechii picturi, reclamanta nu poate avea pretenția acordării contravalorii actualei picturi și că pictura executată excede cheltuielilor necesare și utile neavând caracterul unor cheltuieli necesare și utile.

Referitor la cererea reconvențională, recurenta consideră că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii întrucât deși a constatat că imobilul în litigiu nu a fost niciodată în posesia legitimă a Parohiei Ortodoxe, fiind înscrisă din anul 1899 numai pe numele pârâtei, instanța a acordat contravaloarea lipsei de folosință doar pe o perioadă de 3 ani fără să se fi invocat, în prealabil, excepția prescripției extinctive și fără să se fi pus în dezbaterea contradictorie a părților o astfel de excepție procesuală, ceea ce în opinia recurentei echivalează cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. încadrându-se în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că este îndreptățită la contravaloarea lipsei de folosință cu privire la imobilul din litigiu pentru întreaga durată cuprinsă între momentul preluării și momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de admitere a acțiunii în revendicare, fiind în prezența unui termen continuu, care nu s-a întrerupt decât la momentul redobândirii dreptului de proprietate.

Cu referire la susținerea instanței de apel în sensul că statele nu ar avea obligația de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor, recurenta precizează că prin Decretul-Lege nr. 12/1990 Statul Român și-a asumat obligația pozitivă să restituie bunurile confiscate prin Decretul nr. 358/1948, iar O.G. nr. 64/2004 - ulterioară intrării în vigoare a Convenției Europene a Drepturilor Omului - a instituit calea dreptului comun, pentru rezolvarea chestiunilor patrimoniale.

În continuarea motivării, recurenta a prezentat considerații privind noțiunea de "bun" și jurisprudența Curții Europene privind dreptul de proprietate asupra unui bun.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată pentru administrarea unor noi probe, conform art. 312 alin. (4) raportat la art. 313 C. proc. civ., iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, respectiv admiterea în parte a cererii principale exclusiv în privința investițiilor în valoare de 113.764 RON și admiterea în întregime a cererii reconvenționale cu privire la obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale la plata sumei de 729.985,72 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință timp de 62 de ani, în privința imobilelor constând în biserică și teren aferent și compensarea parțială a acestei creanțe cu suma de 113.764 RON.

Intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Vășad prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Critica recurentei potrivit căreia prin respingerea cererii de încuviințarea probei cu o nouă expertiză în construcții, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că rapoartele de expertiză și contraexpertiză tehnică în construcții nu au analizat situația concretă și actuală a valorii investițiilor, este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale…".

Înalta Curte constată că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În principiu, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului respectiv, să fie într-o conexiune logică și necesară cu principiul adevărului.

Aceasta este premisa prevederilor anterior enunțate, iar sensul acestora este acela că judecătorul este în drept să ceară părților explicații - în situația în care are nelămuriri cu privire la situația de fapt ori la motivarea în drept - și să pună în discuția acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar și cele care nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare - cererea reconvențională.

În cauza de față, se observă că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, iar instanța de apel nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii deduse judecății.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Parohia Ortodoxă Vășad a solicitat obligarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Vășad la contravaloarea investițiilor efectuate la lăcașul de cult și la construcțiile anexe, în cuantum de 100.000 RON și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei de 100.000 RON.

Pârâta Parohia Greco-Catolică Vășad prin cererea reconvențională a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale Parohia Ortodoxă Vășad la plata sumei de 600.000 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință timp de 62 ani în privința imobilelor constând în biserică, casă parohială și teren aferent și compensarea parțială a acestei creanțe cu valoarea investițiilor necesare și utile efectuate de pârâta-reconvențională.

Drepturile de creanță solicitate de reclamanta Parohia Ortodoxă Vășad și pârâta Parohia-Greco-Catolică prin cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, au natură patrimonială, iar asemenea drepturi sunt supuse prescripției extinctive reglementate de Decretul nr. 167/1958.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege", iar potrivit art. 3 din același decret, "Termenul de prescripție este de 3 ani (…)".

Raportat la natura patrimonială a drepturilor valorificate de reclamanta și pârâta din prezenta cauză și la dispozițiile privind prescripția extinctivă aplicabile drepturilor patrimoniale, redate anterior, se apreciază că dreptul la contravaloarea lipsei de folosință a lăcașului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare.

Totodată, pentru o stabilire corectă a situației de fapt, este necesar a se verifica dacă pârâta Parohia Catolică Vășad a fost pusă în posesie, iar dacă da acesta este momentul până la care se acordă lipsa de folosință.

În ceea ce privește critica recurentei-pârâte potrivit căreia i s-a imputat greșit suma de 800.000 RON pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și hidroizolare Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este întemeiată.

Astfel, se reține că subvenția în cuantum de 800.000 RON a fost acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreținerii unui locaș de cult, în temeiul principiului general al ajutorării cultelor religioase, prin raportare la numărul credincioșilor ortodocși, însă această sumă nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Vășad, deci nu a existat o pagubă în bugetul Parohiei Ortodoxe Vășad, pentru ca această sumă să fie inclusă în valoarea despăgubirilor solicitate.

De asemenea, se constată că instanța de apel a încălcat normele legale în privința stabilirii corecte a situației de fapt și administrarea probelor pertinente cauzei în a determina exact contravaloarea despăgubirilor, ținând cont de faptul că există controverse privind sporul de valoare adus imobilului prin lucrările de investiții efectuate.

Astfel, se constată că prin raportul de expertiză efectuat în speță, în ce privește lucrările artistice, s-a calculat doar valoarea lucrărilor și nu dacă aceste lucrări au adus un spor de valoare imobilului, astfel încât se impune efectuarea unei expertize care să procedeze la determinarea sporului de valoare adus imobilului pe baza verificărilor în teren și a documentației tehnice; avându-se în vedere și posibilitatea valorificării în continuare a acestor lucrări de către Parohia Catolică, potrivit propriilor dogme religioase.

Este de necontestat că imobilului în litigiu i s-au efectuat îmbunătățiri de către Parohia Ortodoxă inclusiv prin efectuarea de lucrări artistice, însă trebuie stabilit cu exactitate prin administrarea probelor necesare dacă aceste lucrări pot fi valorificate în continuare de către Parohia Catolică potrivit propriilor dogme religioase.

Având în vedere aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Parohia Greco-Catolică Vășad împotriva deciziei civile nr. 39/A/2015 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.