ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2015

Asupra recursului civil

de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Marghita la data de 14 mai 2012, reclamanta Parohia Greco-Catolică S. a chemat în

judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Română S. solicitând evacuarea acesteia din

imobilele cu nr. cadastral XX înscrise în CF nr. AA Chișlaz (biserică) și 144 mp

teren aferent, precum și din imobilele cu nr. cadastral YY și ZZ, reprezentând casa

parohială, magazie, anexe și 3920 mp teren aferent:

Prin sentința nr. 727

din 15 mai 2013, Judecătoria Marghita-Bihor a admis acțiunea. A dispus evacuarea

pârâtei din imobilele mai sus individualizate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit situației de carte funciară imobilele sunt

amplasate pe nr. cadastral XX și WW înscrise în CF nr. AA Chișlaz biserica și 144

mp teren aferent, nr. cadastral YY înscris în CF BB Chișlaz, casa parohială, magazie

și anexe și 3920 mp teren aferent.

În temeiul dispozițiilor

art. 900 C. civ. dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei

persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Conform art. 555 din același

cod, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune

de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

În calitatea de proprietară

asupra imobilelor ce fac obiectul litigiului de față, reclamanta este îndreptățită,

potrivit art. 555 C. civ., să posede, să folosească și să dispună de acestea.

Orice altă persoană, inclusiv

pârâta, este îndatorată de a se abține de la orice acte care împiedică exercitarea

atributelor dreptului de proprietate al reclamantei, cu excepția situațiilor autorizate

de lege.

Așa fiind pârâta care

ocupă fără drept imobilele proprietatea reclamantei este îndatorată de lege a le

evacua, lăsându-le la dispoziția proprietarei.

Împotriva sentinței civile

nr. 727 din 15 mai 2013, pârâta Parohia Ortodoxă S. a declarat ,,recurs” solicitând,

în principal, casarea sentinței atacate iar, în subsidiar, modificarea în tot și

respingerea acțiunii.

Prin încheierea pronunțată

la data de 10 februarie 2014, Tribunalul a recalificat calea de atac, denumită ,,recurs”,

ca fiind apel.

Prin decizia civilă

nr. 80/A din data de 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis apelul

declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S. împotriva sentinței civile nr. 727 din 15

mai 2013, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a schimbat-o în totalitate,

în sensul că: a respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică

S. împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă S.

A fost obligată intimata-reclamantă

la plata sumei de 5,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că imobilul din litigiu reprezentând biserică, casă parohială, magazie

anexe și teren cu nr. cad. XX, WW, YY din S. este proprietatea tabulară a intimatei

Parohia Greco-Catolică S., însă, în fapt este folosit de recurenta Parohia Ortodoxă

S.

În ceea ce privește excepția

de necompetență materială a Judecătoriei Marghita, tribunalul a respins excepția

invocată, constatând că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990

„Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut

Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolică) și au fost preluate de Biserica

Ortodoxă-Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți

clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor

din comunitățile care dețin aceste bunuri”.

În speță, tribunalul a

constatat că obiectul acțiunii îl reprezintă evacuarea și nu stabilirea unui drept

de proprietate asupra imobilului care este lăcaș de cult.

Pe fondul cauzei, tribunalul

a reținut că acțiunea în revendicare pune în discuție însăși existența dreptului

de proprietate, însă în prezenta cauză, dreptul de proprietate a fost stabilit în

favoarea intimatei, în mod irevocabil, prin hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește admisibilitatea

acțiunii în revendicare, tribunalul a constatat că evacuarea dintr-un locaș de cult

proprietatea intimatei trebuie respectate dispozițiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege

nr. 126/1990 care arată că în cazul acesteia trebuie respectată procedura prelabilă

de convocare a unei comisii mixte care să țină cont și de dorința credincioșilor,

astfel încât partea interesată, „va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris

pretențiile sale și punându-i-se la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste

pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire

sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. Data convocării comisiei

mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia

va fi constituită din câte trei reprezentanți ai fiecărui cult. Dacă la termenul

stabilit pentru convocarea comisiei, aceasta nu se întruneste sau, dacă nu se ajunge

la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părti,

partea interesată are deschisă calea actiunii în justiție, potrivit dreptului comun”.

În speță, reclamanta nu

a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, ci a promovat direct acțiune în instanță,

astfel că, în atare situație apare ca prematură acțiunea în evacuare a reclamantei

și în consecință, tribunalul a admis apelul și a respins acțiunea reclamantei –

recurente.

Împotriva deciziei civile

nr. 80/A din 17 martie 2014 a Tribunalului Bihor a declarat recurs reclamanta Parohia

Greco-Catolică S., cale de atac care a fost admisă prin decizia nr. 986/R din 20

noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Prin aceeași hotărâre,

instanța de recurs a dispus modificarea deciziei Tribunalului Bihor, în sensul respingerii,

ca nefondat, a apelului declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Română S. împotriva

sentinței civile nr. 727 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Marghita. A respins excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Marghita, în soluționarea cauzei în fond

invocată de intimata Parohia Ortodoxă Română S.

Pentru a decide astfel,

în esență, instanța de recurs a reținut în esență că, referitor la excepția privind

necompetența materială a judecătoriei, ca instanță de fond, s-a constatat că obiectul

acțiunii dedusă judecății l-a constituit o cerere de evacuare, consecință a tranșării

situației juridice a imobilului în cadrul unui proces anterior, iar față de obiectul

pricinii, competența de soluționare a cauzei revine, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., judecătoriei ce are plenitudine de competență.

Decizia nr. 986/R din

20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a făcut obiectul unui

nou recurs declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S., întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. de la 1865, invocându-se necompetența materială

a instanței de fond, în ceea ce privește art. 3 alin. (3) din Decretul-lege nr.

126/1990.

Prin întâmpinarea depusă

la motivele de recurs, intimata-reclamantă Parohia Greco-Catolică S. a invocat inadmisiblitatea

recursului declarat împotriva unei decizii cu caracter irevocabil.

Înalta Curte constată

că recursul este inadmisibil și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date

în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Calea de atac a recursului

a fost exercitată, în speță, împotriva unei decizii pronunțate în recurs, care are

în puterea legii, caracter irevocabil.

Astfel, din coroborarea

textului procedural mai sus evocat, cu dispozițiile art. 377 alin. (5) C. proc.

civ., conform cărora sunt considerate hotărâri irevocabile, în puterea legii, orice

alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, rezultă că

decizia atacată, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar

al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.

Această soluție se impune

în respectarea principiilor legalității și unicității căilor de atac și presupune

asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii

de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S. împotriva deciziei nr. 986/R din

20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2015.