ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/2016, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea reprezentată prin Primarul Municipiului Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 329 din 5 noiembrie 2015 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu consecința anulării Titlului de creanță intitulat "Notă de neconformitate" nr. x din 2 septembrie 2015 emisă de către Direcția Generala Programe Europene din cadrul MDRAP și exonerarea de la plata sumei de 6.980.309,17 RON, ce reprezintă valoarea corecției financiare stabilită prin aplicarea procentului de 10% din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 28 ianuarie 2015, obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la restituirea sumelor reținute din cererile de rambursare/cereri de plată achitate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea.

Prin Sentința civilă nr. 94/CA din 11 mai 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 329 din 5 noiembrie 2015 emisă de Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Nota de neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015, emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligând pârâtul să restituie reclamantei sumele reținute în baza Notei de Neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015, emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât a susținut că prin intermediul actelor administrative atacate a reținut ci modificarea ofertei financiare a A. de la valoarea inițială de 70.311.501,58 RON la valoarea de 69.803.091,69 RON, a fost făcută în speță, deși nu erau respectate di pozițiile de excepție prevăzute exhaustiv de art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, întrucât, în cauză nu se putea discuta de corectarea erorilor aritmetici generate de o "discrepanță între prețul unitar și prețul total" sau "o discrepanță între litere și cifre" întrucât, este vorba de o modificare ofertei financiare nesusținută în mod neechivoc de sensul și de conținutul altor informat existente inițial în alte documente prezentate inițial.

În opinia recurentului, soluția care se impunea în cauză era aceea de a se constata legalitatea și temeinicia actelor administrative emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pe cale de consecință, trebuia dispusă respingerea acțiunii UATM Oradea ca fiind neîntemeiată, dar datorită unei interpretări eronate a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea UATM Oradea, dispunând astfel anularea Deciziei nr. 329 din 5 noiembrie 2015, a Notei de neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015 și obligarea instituției pârâte să restituie sumele reținute în baza Notei de neconformitate nominalizată anterior.

Recurentul a arătat că instanța de fond a reținut că potrivit legislației în vigoare la data evaluării procedurii și emiterii notei de neconformitate, refacerea calcului ofertei financiare prin utilizarea unui procent al CAS mai mic decât cel inițial utilizat, urmare a modificării legislative intervenite, nu se poate încadra în noțiunea de eroare materială, astfel cum este definită de art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, iar acest lucru trebuia să conducă la soluția de respingere a acțiunii UATM Oradea ca fiind neîntemeiată .

Cu alte cuvinte, deși instanța de fond era ținută să cerceteze legalitatea și temeinicia actelor administrative atacate prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul desfășurării procedurii de achiziție vizată în cauză, soluția eronată a instanței de fond are la bază modificarea adusă de art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, prin intermediul H.G. nr. 66/2016.

În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea prin Primarul Municipiului Oradea, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este nefondat, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Deciziei nr. 329 din 5 noiembrie 2015 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu consecința anulării titlului de creanță intitulat "Notă de neconformitate" nr. x din 2 septembrie 2015 emisă de către Direcția Generala Programe Europene din cadrul MDRAP și exonerarea de la plata sumei de 6.980.309,17 RON, ce reprezintă valoarea corecției financiare stabilită prin aplicarea procentului de 10% din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 28 ianuarie 2015.

Curtea de apel a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 329 din 5 noiembrie 2015 emisă de Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Nota de neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015, emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Fără a mai relua considerentele instanței de fond în ceea ce privește aspectele de fapt apreciate ca fiind corect reținute de autoritatea recurentă, Înalta Curte constată că recurentul, contrar susținerilor sale, nu a demonstrat încălcarea de către intimata-reclamantă a dispozițiilor art. 2 alin. (2), lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.

Astfel, se reține că prin Nota de neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015 emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, s-a aplicat reclamantei corecție financiară de 10% din valoarea Contractului de achiziție publică de lucrări nr. x din 28 ianuarie 2015, încheiat cu A., valoarea corecției reprezentând suma de 6.980.309,17 RON.

Prin Nota de neconformitate nr. x din 2 septembrie 2015, pârâta a reținut că autoritatea contractantă a solicitat modificarea ofertei cu noul coeficient CAS, de 15,80%, valabil la data limită de depunere a ofertelor, în urma căreia operatorul economic a transmis un nou formular de ofertă financiară, corectat cu noua valoare, respectiv 69.803.091,69 RON.

Autoritatea contractantă a solicitat beneficiarei A. să accepte efectuarea corecției și să refacă calculul ofertei, ținând cont de noul coeficient CAS de 15,8%, având în vedere modificarea acestuia începând cu data de 1 octombrie 2014, față de cel de 20,8% în vigoare la data anunțului de participare, iar societatea a răspuns prin intermediul Adresei înregistrată la reclamantă sub nr. x din 8 decembrie 2014, în sensul că acceptă corectarea erorii cu privire la CAS și depunerea ofertei calculată conform CAS în vigoare la data corecturii, de 15,80%. A atașat propunerea financiară recalculată conform solicitărilor și a comunicat că acceptă corecția prețului la suma de 69.803.091,69 RON.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu este vorba de o simplă modificare a ofertei financiare cu scopul de a produce beneficiarei A. un avantaj incorect în raport cu ceilalți participanți la procedura de atribuire, astfel că nu se poate reține legalitatea actelor atacate.

Instanța de control judiciar reține că Anunțul de participare nr. x la procedura de licitație deschisă având ca obiect achiziționarea lucrărilor și a dotării Complexului B. din cadrul proiectului "DEZVOLTAREA TURISMULUI DE AGREMENT PRIN CREAREA COMPLEXULUI B. ORADEA a fost publicat la 20 august 2014, iar ulterior, prevederile dispozițiilor art. 296

18

alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost modificate, stabilindu-se contribuția datorată de angajator la CAS prin micșorarea cuantumului de 20,8 % la 15,8%, începând cu data de 1 octombrie 2014.

Așadar, modificarea ofertei financiare este doar o corecție fără de care oferta oricum ar fi fost conforma și admisibila în sensul art. 37 din H.G. nr. 925/2006, neexistând un cadru legal care să permită respingerea acesteia pe motiv că CAS utilizat este cel în vigoare la data inițierii procedurii și nu la data limita stabilită pentru depunerea ofertelor.

Înalta Curte constată că în mod neîntemeiat susține recurentul că instanța de fond, deși a apreciat că refacerea calculului ofertei financiare prin utilizarea unui procent al CAS mai mic nu se poate încadra în noțiunea de eroare materială, totuși a constatat că sunt nelegale actele atacate.

Din considerentele sentinței atacate rezultă că într-adevăr instanța de fond a reținut că refacerea calculului ofertei financiare prin utilizarea unui procent al CAS mai mic decât cel inițial utilizat, nu se poate încadra în noțiunea de eroare materială, însă totodată a constatat că încadrarea acestei situații în categoria viciilor de formă este lipsită de relevanță, nefiind susceptibilă de a produce un avantaj incorect în raport cu ceilalți participanți la procedura de atribuire deoarece este permisă în cazul modificării ofertei tehnice și este exclusă în cazul propunerii financiare.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că operatorul economic nu a făcut altceva decât să realizeze în prealabil semnării contractului, corectarea prețului final prin aplicarea coeficientului CAS intrat în vigoare ulterior depunerii ofertei financiare, corectură care oricum s-ar fi realizat pe parcursul derulării contractului, neexistând posibilitatea legală a menținerii prețului inițial, modificarea fiind obligatoriu impusă de reducerea procentului CAS.

De asemenea, în acest context, Înalta Curte constată că nu se poate susține că a fost modificată propunerea financiară în sensul avut în vedere de legiuitor la edictarea art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, având în vedere că modificarea prețului a fost determinată de cota CAS aplicată, iar prețurile unitare ofertate inițial au rămas neschimbate.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 94/CA din 11 mai 2016 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - CP