ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2019

Asupra prezentei cereri de recurs;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05 iunie 2019, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 255.775 RON, depusă în Dosarul nr. x/2012, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, consemnată la B. SA - Sucursala Reșița conform recipisei nr. x din 07.11.2012 și, pe cale de consecință, eliberarea originalului recipisei de consemnare a cauțiunii.

Prin încheierea din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 255.775 RON, care a fost consemnată la dispoziția instanței învestite cu soluționarea cererii de suspendare a executării cu titlu de cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x din 07.11.2012, eliberată de B. - Sucursala Reșița, consemnată în Registrul de valori al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la poziția 17/2019.

Împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 (astfel cum a fost reîncadrat de instanța de control judiciar), solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii de ședință recurate, în sensul respingerii cererii de eliberare a cauțiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că, întrucât intimata-reclamantă înregistrează obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, pârâta este îndreptățită să intre în posesia sumei consemnată cu titlu de cauțiune, pentru acoperirea debitelor restante, astfel încât se impune respingerea cererii de eliberare a cauțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05.09.2019, intimata-reclamantă Societatea A. SRL a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, precum și excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de nelegalitate invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este supus prevederilor C. proc. civ. de la 1865, având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr. x/2012 (23.07.2012), în cadrul căruia s-a dispus obligația de achitare a cauțiunii, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., motivând încheierea recurată în raport de prevederile art. 1064 din acest text normativ, iar nu în raport de dispozițiile art. 723 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza prezentul recurs și, pe cale de consecință, cererea de restituire a cauțiunii, prin raportare la dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, apreciind că soluția de admitere a cererii de restituire a cauțiunii este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865:

"Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. x din 07.11.2012, a fost fixată de instanța de judecată în Dosarul nr. x/2012, pentru soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă Societatea A. SRL, privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 29.06.2012, emisă de recurenta-pârâtă. Cererea de suspendare a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 600 din 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Prin Decizia nr. 5775 din 18 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârea recurată și, în rejudecare, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat.

Înalta Curte are în vedere și faptul că acțiunea în anulare a Deciziei de impunere nr. x din 29.06.2012, introdusă de reclamantă, a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, fiind soluționată prin Sentința civilă nr. 52 din 29 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1208 din 06 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, întrucât:

(i) litigiul a fost soluționat irevocabil, prin raportare atât la cererea de suspendare a executării actului administrativ, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012, cât și la acțiunea în anulare a deciziei de impunere, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014;

(ii) pârâta nu a făcut dovada formulării unei cereri de despăgubiri împotriva reclamantei, în termenul prevăzut de textul de lege sus-arătat.

Înalta Curte constată că art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 nu impune cerințe suplimentare pentru admiterea cererii de restituire a cauțiunii, în afara celor deja înfățișate. Prin urmare, susținerile recurentei-pârâte, din cuprinsul cererii de recurs, referitoare la existența unor debite de natură fiscală ale reclamantei, care ar putea fi acoperite din suma de bani consemnată cu titlu de cauțiune, sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege nu condiționează restituirea cauțiunii de inexistența unor creanțe neachitate ale reclamantei față de partea potrivnică sau față de terți, ori de orice altă situație personală sau patrimonială a solicitantului, iar suma consemnată cu titlu de cauțiune are o afectațiune specială, neputând fi utilizată în scopul urmărit de pârâtă.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, împotriva încheierii de ședință din 28 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, împotriva încheierii din 28 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2012, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - OB