ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04.06.2021 reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeș a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 16.879 RON constituită pe seama și la dispoziția Curții de Apel Timișoara, în dosar nr. x/2016.

Prin încheierea nr. 350 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de restituire a cauțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a dispus restituirea către reclamanta S.C. A. S.R.L. a cauțiunii 16.879 RON constituită pe seama și la dispoziția Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016, conform recipisei de consemnare nr. x din 21.07.2016 eliberată de B..

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs pârâtele pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Au arătat recurentele că prima instanță a considerat greșit că sunt incidente dispozițiile art. 1063 din C. proc. civ., republicat.

S-a solicitat a se avea în vedere faptul că reclamanta figurează cu obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, creanța care nu a fost achitată, astfel că pârâtele sunt îndreptățite să intre în posesia cauțiunii pentru acoperirea sumelor datorate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii nr. 350/11.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021 ca netemeinică și nelegală, urmând ca pe fondul cauzei să se respinsă cererea de restituire a cauțiunii, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, respectiv suma de 16.879 RON plătită cu titlu de cauțiune să fie transferată pentru a acoperi o parte din obligațiile fiscale restante cu care figurează reclamanta.

Intimata -reclamantă S.C. A. Caransebeș nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâte este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună restituirea cauțiunii în sumă de 16.879 RON constituită pe seama și la dispoziția Curții de Apel Timișoara, în dosar nr. x/2016.

În cadrul dosarului nr. x/2016 reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.04.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin, în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/29.04.2013, prin care a fost obligată la plata sumei de 3.379.535 RON, cu titlu de TVA suplimentară, impozit pe profit calculat suplimentar și majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a îndeplinit condiția depunerii cauțiunii stabilite de instanță, fiind depusă la dosar copia recipisei de consemnare nr. x din 21.07.2016 eliberată de B..

Prin sentința civilă nr. 185/26.07.2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeș în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Serviciul Soluționare Contestații, și a suspendat executarea actului administrativ reprezentant de decizia de impunere x/30.04.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestui act administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Împotriva sentinței civile nr. 185/26.07.2016 au declarat recurs declarat pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Serviciul Soluționare Contestații, iar prin Decizia nr. 4392/10.12.2018 pronunțată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul pârâtelor.

La data de 04.06.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeș a solicitat restituirea cauțiunii de 16.879 RON consemnată în prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 1064 din C. proc. civ., (1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Prin motivele de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele pârâte au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1064 din C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamanta intimată figurează cu obligații fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, astfel că s-ar impune acoperirea a unei parte a creanțelor din sumele consemnate cu titlu de cauțiune.

Cauțiunea a fost instituită de legiuitor ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină și să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părți.

În cazul actelor administrativ fiscale cauțiunea se plătește în vederea soluționării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Înalta Curte constată că instanța de fond, cu ocazia soluționării cererii, a verificat îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 1064 C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii, reținând în mod corect că, deși cererea de suspendare a executării actului administrativ - fiscal în vederea căreia a fost consemnată suma cu titlul de cauțiune, a fost admisă, pârâtele nu au formulat cerere de pentru plata unor despăgubiri până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Susținerile recurentelor potrivit cărora intimata - reclamantă are în continuare creanțe fiscale neachitate, nu au relevanță raportat la dispozițiile art. 1064 C. proc. civ., în condițiile în care cauțiunea nu reprezintă o garanție instituită pe numele creditoarelor - recurente, în general, cu privire la orice obligații fiscale ale reclamantei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii suspendării dispuse de către instanță, împrejurare care nu a fost nici susținută și nici dovedită.

De altfel, această interpretare se desprinde și din împrejurarea că, spre deosebire de vechiul C. proc. civ., în dispozițiile art. 1063 alin. (4) din Noul C. proc. civ., s-a prevăzut expres că, dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către chiar instanța de judecată care pronunță hotărârea.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva încheierii nr. 350 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.