ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.03.2021, în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 27.553,37 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 07.11.2019, eliberată de B. S.A. - Sucursala Sibiu, depusă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că această cauțiune a fost achitată de către C., pe seama și la dispoziția Curții de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019, fiind depusă în vederea suspendării provizorii a executării actului administrativ. Totodată, a susținut că a fost soluționată pe fond contestația împotriva actului administrativ fiscal constând în Decizia de impunere nr. x/28.06.2019, fiind respinsă prin sentința civilă nr. 8/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020. Așadar, având în vedere că măsura suspendării provizorii a executării actului administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a contestației și-a încetat efectele, a considerat reclamanta că se impune restituirea cauțiunii achitate.

Prin încheierea nr. 9 din data de 05 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 27.553,37 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 07.11.2019 eliberată de B. S.A. - Sucursala Sibiu, depusă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de restituire a cauțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii, reținând că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative, respectiv: hotărârea de fond să fie definitivă și partea interesată, creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

A mai susținut recurenta-pârâtă că în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 8/25.01.2021, reclamanta a formulat calea de atac a recursului, astfel că nu este definitivă hotărârea menționată, așa cum impun cerințele art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., reținute în mod greșit de prima instanță ca fiind îndeplinite în cauză.

Pentru considerentele prezentate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii civile atacate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii reclamantei de restituire a cauțiunii ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 08.10.2021, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate. În esență, a susținut că în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile legale privind restituirea cauțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și de apărările formulate prin concluziile scrise depuse de către intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cât privește contextul factual, se reține că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantei A. S.R.L. de restituire a cauțiunii în cuantum de 27.553,37 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 07.11.2019, eliberată de B. S.A. - Sucursala Sibiu și depusă în dosarul nr. x/2019.

În fapt, prin cererea care a format obiectul dosarului nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.06.2019 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia creanțe fiscale suplimentare în cuantum de 14.053.377 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii ce urma a fi promovată în cazul respingerii contestației administrative.

În vederea soluționării cererii de suspendare formulate, instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării cauțiunii în cuantum de 27.553,37 RON, pe care partea a consemnat-o cu recipisa de consemnare nr. x din data de 07.11.2019, eliberată de B. S.A. - Sucursala Sibiu.

Cererea de suspendare a fost soluționată prin sentința nr. 278/27.11.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, în sensul admiterii acesteia și a suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/2019, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluționând cererea formulată de reclamantă, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis-o, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile art. 1064 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la restituirea cauțiunii.

Recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a criticat încheierea primei instanțe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

În cadrul motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a susținut interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1064 din C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege, " (1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii, respectiv: să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În speță, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. x din data de 07.11.2019, a fost stabilită de instanța de judecată în dosarul nr. x/2019, pentru soluționarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 28.06.2019, emisă de recurenta-pârâtă.

Cererea de suspendare a fost admisă prin sentința civilă nr. 278/27.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, soluție menținută prin decizia nr. 31 din 12 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

Acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x din 28.06.2019 a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 8/25.01.2021, în sensul respingerii acțiunii în anulare, măsura suspendării provizorii a executării actului administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a contestației încetându-și astfel efectele.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că în cazul actelor administrative fiscale cauțiunea se plătește în vederea soluționării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. referitoare la soluționarea fondului cauzei printr-o hotărâre definitivă și la inexistența unei cereri a pârâtei pentru plata despăgubirii cuvenite în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

În acest context, nu pot fi primite alegațiile recurentei-pârâte în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ. ținând cont de faptul că sentința civilă nr. 8/25.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia, nu este definitivă.

Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în materie rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată, așa cum s-a arătat, de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea și neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei.

Or, sintagma "fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea" nu vizează fondul problemei de drept administrativ și fiscal, adică hotărârea ce va fi dată asupra cererii de verificare a legalității Deciziei de impunere nr. x/28.06.2019 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ci fondul dosarului nr. x/2019 în care a fost consemnată cauțiunea.

În speță, prima instanță a reținut că în dosarul nr. x/2019 intimata-reclamantă a consemnat suma de 27.553,37 RON cu titlu de cauțiune prin recipisa de consemnare nr. x la data de 07.11.2019, în scopul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, conform art. 278 alin. (2) Codul de procedură fiscală.

Așadar, în condițiile în care acțiunea având ca obiect suspendarea executării actului administrativ contestat, cu alte cuvinte procesul în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, a fost soluționată prin sentința nr. 278/27.11.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, soluție rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului pârâtei prin decizia nr. 31/12.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă nu poate susține cu suficient temei că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nici din perspectiva momentului întinderii efectelor cererii de suspendare, și anume până la pronunțarea instanței de fond, conform sentinței nr. 8/25.01.2021 a Curții de Apel Alba Iulia, nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece acțiunea în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă iar dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd că doar în ipoteza în care acțiunea a fost admisă pe fond măsura suspendării se prelungește până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1) al textului indicat.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1064 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., dispunând restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 27.553,37 RON, argumentele expuse de recurenta-pârâtă în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii atacate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Față de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă și, în consecință, va menține încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva încheierii nr. 9 din 05 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.