ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3409/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3409/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând,
în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia
nr. 107 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta L.I. împotriva
sentinței civile nr. 360 din 14 martie 2003 a Tribunalului Vaslui. A schimbat
în parte sentința în sensul că a admis în parte cererea petentei L.I. și a
dispus restituirea în natură a suprafeței de 2467,712 m.p. teren situat în
Vaslui, str. Ș.M. A fost menținută dispoziția din 18 iunie 2001 emisă de
Primarul Municipiului Vaslui în ceea ce privește acordarea de măsuri
reparatorii în echivalent valoric pentru construcția demolată și diferența de
teren nerestituită în natură în Vaslui, str. Ș.M. A fost înlăturată din
sentință dispoziția privind menționarea modalității concrete de reparare prin
echivalent ținându-se cont de posibilitățile locale și opțiunile persoanei
îndreptățite. Au fost menținute dispozițiile sentinței privind precizarea
valorii imobilelor în ofertele de restituire prin echivalent bănesc. Au fost
respinse apelurile declarate de B.L., M.V. și L.V.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut faptul că, în limita învestirii, a
indicațiilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a
principiului că exercitarea unei căi de atac nu poate crea o situație mai grea
celui care a promovat-o, în rejudecare este sesizată numai cu împrejurări și
motive de natură a stabili dacă 3490 m.p. pot fi restituiți în natură.
Opinia
expertului cu privire la suprafața totală ce poate fi retrocedată, a terenului
liber de construcții, nu se coroborează cu probele administrate în cauză și
destinația actuală a terenului.
Este liberă
de construcții în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 suprafața
de 2467,712 m.p. identificată în planul anexă 5 al raportului de expertiză.
Celelalte suprafețe de teren sunt supuse unor amenajări destinate a servi
nevoilor comunității, destinația actuală fiind de parcări amenajate, căi de
acces, teren aferent și ocupat de blocuri de locuit, amenajări subterane,
conducte de canalizare.
Apelul
declarat de B.L., M.V. și L.V. a fost respins pentru că aceste persoane nu au
formulat notificare și nu sunt îndreptățite la măsuri reparatorii.
2.
Recursurile
2.1. Recursul
reclamanților - motive
Reclamanții
au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C.
proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanța de
apel a dat mai mult pârâtului, astfel că din suprafața inițială de 3490 m.p.
le-a dat reclamanților 2467,71 m.p. diferența rămânând în administrarea U.A.T.
Vaslui.
Instanța de
apel a făcut referire la H.G. nr. 1250/2007, care precizează ce terenuri pot fi
restituite în natură, omițând că în perioada 2003-2007 cauza s-a aflat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de
recurs a interpretat greșit actul dedus judecății și a admis recursul pârâtului
care a susținut că pe cele 3490 m.p. teren ar exista unele amenajări care ar
face terenul imposibil de restituit, însă această afirmație nu a fost susținută
de nicio probă. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost indusă în eroare și
a cerut să se facă verificări numai cu privire la situația terenului de 3490 m.p.
din str. Ș.M., în sensul verificării existenței sau nu a amenajărilor invocate
în recurs. Sub acest aspect instanța de apel a interpretat greșit indicațiile
instanței de recurs.
Garajele nu
intră în categoria construcțiilor definitive chiar dacă sunt din beton și ar
avea autorizație de construire, însă acestea au fost acordate după ce autorul
reclamanților a revendicat terenul.
Utilitățile
subterane, chiar dacă ar exista, au fost construite după anul 2005, în timp ce
dosarul se afla în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la
construcțiile supraterane, în special parcarea pentru Tribunalul Vaslui,
instanța de apel a interpretat greșit dovezile depuse de pârât.
2.2. Recursul
pârâtului - motive
Primarul
municipiului Vaslui a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art.
304 pct. 9 C proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Instanța de
apel a dispus în mod eronat restituirea suprafeței de 512,720 m.p. teren care
nu a aparținut autorilor reclamanților.
Așa cum
rezultă din răspunsurile operatorilor de utilități publice, pe latura
delimitată de punctele 5-6 din anexa 5 a expertizei se află rețele edilitare
(conducte de canalizare, cabluri electrice și de telefonie), astfel încât
restituirea în natură a acestei suprafețe apare ca imposibilă.
Prin decizia
recurată s-a dispus și calcularea valorii pentru diferența de teren care nu
poate fi restituită în natură însă, așa cum prevede Legea nr. 247/2005
calcularea valorii se stabilește de către experți evaluatori desemnați în mod
aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2.3. Întâmpinarea
Reclamanții
au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de
pârât arătând, în esență, faptul că toate legile reparatorii recomandă cu
prioritate restituirea în natură pe vechile amplasamente și nu împovărarea
bugetului, decât în ocazii excepționale.
2.4. Analiza
făcută de instanța de recurs
Recursul
declarat de reclamanți nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele
considerente:
Instanța de
apel nu a acordat mai mult decât „a cerut" pârâtul în apel, pentru că în
lipsa unei cereri prin care să fie dedusă judecății o pretenție concretă,
împrejurarea că s-a admis în parte cererea reclamanților nu înseamnă că
pârâtului i s-a acordat „mai mult", astfel încât să fie îndeplinite
cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Faptul că
instanța de apel și-a întemeiat soluția pe H.G. nr. 250/2007 care a fost
adoptată în cursul judecății pricinii în recurs nu atrage nelegalitatea
soluției adoptate în privința părții de teren considerată a nu fi restituibilă
în natură, câtă vreme și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001
anterioare - aprobate prin H.G. nr. 614/2001 și H.G. nr. 498/2003 - cuprindeau
dispoziții care reglementau situațiile în care se putea dispune restituirea în
natură.
Pe de altă
parte, deși reclamanții și-au motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.
proc. civ., criticile formulate au vizat nerespectarea hotărârii de casare,
astfel încât în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. s-a analizat dacă
instanța de trimitere a nesocotit hotărârea instanței de recurs asupra
necesității administrării unor probe, ceea ce constituie motivul de casare
prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia
nr. 1073 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a impus ca în fond după casare să se stabilească dacă terenul în litigiu poate
fi restituit sau nu în natură „scop în care vor fi administrate toate probele
considerate de instanță a întruni cerințele art. 167 C. proc. civ., inclusiv
suplimentarea sau refacerea expertizei tehnice judiciare".
Din
verificarea modului în care s-a desfășurat judecata în apel după casarea cu
trimitere s-a constatat faptul că, în respectarea dispozițiilor art. 315 C.
proc. civ., a fost refăcut raportul de expertiză, au fost încuviințate
obiecțiuni, s-a administrat proba cu înscrisuri noi.
Dacă,
analizând tot acest material probatoriu, instanța a ajuns la concluzia
exprimată în soluția reținută prin dispozitiv nu înseamnă că au fost săvârșite
acte de procedură cu neobservarea formelor legale, de natură a produce o
vătămare procesuală care să poată fi înlăturată numai prin anularea hotărârii.
Așadar, nu poate fi admisă critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Față de cele
ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamanților
va fi respins ca nefondat.
Recursul
declarat de către pârât este întemeiat.
În primul
rând, este de arătat că faptul că instanța de apel a respins administrarea unor
dovezi solicitate de o parte nu poate constitui o critică de natură a fi
formulată în recurs, etapă procesuală în care pot fi analizate numai aspecte
privitoare la legalitatea hotărârii, potrivit art. 304 C. proc. civ., iar nu și
aspecte de netemeinicie.
Cât privește
restituirea în natură a terenului în suprafață de 512,720 m.p., din
înscrisurile administrate în etapa apelului - emise de SC T. Vaslui SA, SC G.
Vaslui S.A., Departamentul Centrul de Telecomunicații din cadrul Primăriei
Vaslui - rezultă că această suprafață de teren este străbătută de cabluri
subterane, rețele de apă și canalizare, conducte termice ce alimentează mai
multe blocuri de locuințe.
În aceste
condiții, stabilind situația de fapt din litigiu numai pe baza raportului de
expertiză, și dispunând restituirea în natură a acestei suprafețe de teren,
instanța de apel a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care pe terenurile pe care
s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,
autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de
teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea
afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în
echizalent.
În aplicarea
textului enunțat, se va dispune restituirea în natură doar a suprafeței de
1954,992 m.p. situat în municipiul Vaslui, str. Ș.M., identificată în anexa la
raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.
Întrucât prin
dispoziția emisă de primar s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în
echivalent și pentru suprafața de teren de 512,720 m.p., dispoziția din 18
iunie 2001 va fi menținută în această parte.
Față de cele
ce preced, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
este întemeiată, recursul pârâtului urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va fi modificată în parte în
sensul reținut prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei
nr. 107 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, și în consecință:
Modifică în
parte decizia în sensul că dispune restituirea în natură doar a suprafeței de
1954,992 m.p. situată în municipiul Vaslui, str. Ș.M., identificată în anexa la
raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.
Respinge, ca
nefondat recursul declarat de reclamanții B.L., L.I., M.V., L.V. împotriva
aceleiași decizii.
Păstrează
celelelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 iunie 2010.