ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.06.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3409/2010

HOTĂRÂRE
01.06.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3409/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia

nr. 107 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta L.I. împotriva

sentinței civile nr. 360 din 14 martie 2003 a Tribunalului Vaslui. A schimbat

în parte sentința în sensul că a admis în parte cererea petentei L.I. și a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 2467,712 m.p. teren situat în

Vaslui, str. Ș.M. A fost menținută dispoziția din 18 iunie 2001 emisă de

Primarul Municipiului Vaslui în ceea ce privește acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent valoric pentru construcția demolată și diferența de

teren nerestituită în natură în Vaslui, str. Ș.M. A fost înlăturată din

sentință dispoziția privind menționarea modalității concrete de reparare prin

echivalent ținându-se cont de posibilitățile locale și opțiunile persoanei

îndreptățite. Au fost menținute dispozițiile sentinței privind precizarea

valorii imobilelor în ofertele de restituire prin echivalent bănesc. Au fost

respinse apelurile declarate de B.L., M.V. și L.V.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut faptul că, în limita învestirii, a

indicațiilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a

principiului că exercitarea unei căi de atac nu poate crea o situație mai grea

celui care a promovat-o, în rejudecare este sesizată numai cu împrejurări și

motive de natură a stabili dacă 3490 m.p. pot fi restituiți în natură.

Opinia

expertului cu privire la suprafața totală ce poate fi retrocedată, a terenului

liber de construcții, nu se coroborează cu probele administrate în cauză și

destinația actuală a terenului.

Este liberă

de construcții în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 suprafața

de 2467,712 m.p. identificată în planul anexă 5 al raportului de expertiză.

Celelalte suprafețe de teren sunt supuse unor amenajări destinate a servi

nevoilor comunității, destinația actuală fiind de parcări amenajate, căi de

acces, teren aferent și ocupat de blocuri de locuit, amenajări subterane,

conducte de canalizare.

Apelul

declarat de B.L., M.V. și L.V. a fost respins pentru că aceste persoane nu au

formulat notificare și nu sunt îndreptățite la măsuri reparatorii.

2.

Recursurile

2.1. Recursul

reclamanților - motive

Reclamanții

au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C.

proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:

Instanța de

apel a dat mai mult pârâtului, astfel că din suprafața inițială de 3490 m.p.

le-a dat reclamanților 2467,71 m.p. diferența rămânând în administrarea U.A.T.

Vaslui.

Instanța de

apel a făcut referire la H.G. nr. 1250/2007, care precizează ce terenuri pot fi

restituite în natură, omițând că în perioada 2003-2007 cauza s-a aflat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de

recurs a interpretat greșit actul dedus judecății și a admis recursul pârâtului

care a susținut că pe cele 3490 m.p. teren ar exista unele amenajări care ar

face terenul imposibil de restituit, însă această afirmație nu a fost susținută

de nicio probă. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost indusă în eroare și

a cerut să se facă verificări numai cu privire la situația terenului de 3490 m.p.

din str. Ș.M., în sensul verificării existenței sau nu a amenajărilor invocate

în recurs. Sub acest aspect instanța de apel a interpretat greșit indicațiile

instanței de recurs.

Garajele nu

intră în categoria construcțiilor definitive chiar dacă sunt din beton și ar

avea autorizație de construire, însă acestea au fost acordate după ce autorul

reclamanților a revendicat terenul.

Utilitățile

subterane, chiar dacă ar exista, au fost construite după anul 2005, în timp ce

dosarul se afla în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la

construcțiile supraterane, în special parcarea pentru Tribunalul Vaslui,

instanța de apel a interpretat greșit dovezile depuse de pârât.

2.2. Recursul

pârâtului - motive

Primarul

municipiului Vaslui a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Instanța de

apel a dispus în mod eronat restituirea suprafeței de 512,720 m.p. teren care

nu a aparținut autorilor reclamanților.

Așa cum

rezultă din răspunsurile operatorilor de utilități publice, pe latura

delimitată de punctele 5-6 din anexa 5 a expertizei se află rețele edilitare

(conducte de canalizare, cabluri electrice și de telefonie), astfel încât

restituirea în natură a acestei suprafețe apare ca imposibilă.

Prin decizia

recurată s-a dispus și calcularea valorii pentru diferența de teren care nu

poate fi restituită în natură însă, așa cum prevede Legea nr. 247/2005

calcularea valorii se stabilește de către experți evaluatori desemnați în mod

aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2.3. Întâmpinarea

Reclamanții

au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de

pârât arătând, în esență, faptul că toate legile reparatorii recomandă cu

prioritate restituirea în natură pe vechile amplasamente și nu împovărarea

bugetului, decât în ocazii excepționale.

2.4. Analiza

făcută de instanța de recurs

Recursul

declarat de reclamanți nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele

considerente:

Instanța de

apel nu a acordat mai mult decât „a cerut" pârâtul în apel, pentru că în

lipsa unei cereri prin care să fie dedusă judecății o pretenție concretă,

împrejurarea că s-a admis în parte cererea reclamanților nu înseamnă că

pârâtului i s-a acordat „mai mult", astfel încât să fie îndeplinite

cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Faptul că

instanța de apel și-a întemeiat soluția pe H.G. nr. 250/2007 care a fost

adoptată în cursul judecății pricinii în recurs nu atrage nelegalitatea

soluției adoptate în privința părții de teren considerată a nu fi restituibilă

în natură, câtă vreme și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

anterioare - aprobate prin H.G. nr. 614/2001 și H.G. nr. 498/2003 - cuprindeau

dispoziții care reglementau situațiile în care se putea dispune restituirea în

natură.

Pe de altă

parte, deși reclamanții și-au motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., criticile formulate au vizat nerespectarea hotărârii de casare,

astfel încât în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. s-a analizat dacă

instanța de trimitere a nesocotit hotărârea instanței de recurs asupra

necesității administrării unor probe, ceea ce constituie motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 1073 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a impus ca în fond după casare să se stabilească dacă terenul în litigiu poate

fi restituit sau nu în natură „scop în care vor fi administrate toate probele

considerate de instanță a întruni cerințele art. 167 C. proc. civ., inclusiv

suplimentarea sau refacerea expertizei tehnice judiciare".

Din

verificarea modului în care s-a desfășurat judecata în apel după casarea cu

trimitere s-a constatat faptul că, în respectarea dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ., a fost refăcut raportul de expertiză, au fost încuviințate

obiecțiuni, s-a administrat proba cu înscrisuri noi.

Dacă,

analizând tot acest material probatoriu, instanța a ajuns la concluzia

exprimată în soluția reținută prin dispozitiv nu înseamnă că au fost săvârșite

acte de procedură cu neobservarea formelor legale, de natură a produce o

vătămare procesuală care să poată fi înlăturată numai prin anularea hotărârii.

Așadar, nu poate fi admisă critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Față de cele

ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamanților

va fi respins ca nefondat.

Recursul

declarat de către pârât este întemeiat.

În primul

rând, este de arătat că faptul că instanța de apel a respins administrarea unor

dovezi solicitate de o parte nu poate constitui o critică de natură a fi

formulată în recurs, etapă procesuală în care pot fi analizate numai aspecte

privitoare la legalitatea hotărârii, potrivit art. 304 C. proc. civ., iar nu și

aspecte de netemeinicie.

Cât privește

restituirea în natură a terenului în suprafață de 512,720 m.p., din

înscrisurile administrate în etapa apelului - emise de SC T. Vaslui SA, SC G.

Vaslui S.A., Departamentul Centrul de Telecomunicații din cadrul Primăriei

Vaslui - rezultă că această suprafață de teren este străbătută de cabluri

subterane, rețele de apă și canalizare, conducte termice ce alimentează mai

multe blocuri de locuințe.

În aceste

condiții, stabilind situația de fapt din litigiu numai pe baza raportului de

expertiză, și dispunând restituirea în natură a acestei suprafețe de teren,

instanța de apel a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care pe terenurile pe care

s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echizalent.

În aplicarea

textului enunțat, se va dispune restituirea în natură doar a suprafeței de

1954,992 m.p. situat în municipiul Vaslui, str. Ș.M., identificată în anexa la

raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.

Întrucât prin

dispoziția emisă de primar s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent și pentru suprafața de teren de 512,720 m.p., dispoziția din 18

iunie 2001 va fi menținută în această parte.

Față de cele

ce preced, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este întemeiată, recursul pârâtului urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va fi modificată în parte în

sensul reținut prin dispozitiv.

Admite

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei

nr. 107 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, și în consecință:

Modifică în

parte decizia în sensul că dispune restituirea în natură doar a suprafeței de

1954,992 m.p. situată în municipiul Vaslui, str. Ș.M., identificată în anexa la

raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.

Respinge, ca

nefondat recursul declarat de reclamanții B.L., L.I., M.V., L.V. împotriva

aceleiași decizii.

Păstrează

celelelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2007
procedurilor reglementate de aceasta, ca și a celor prevăzute de art. 24 alin. (4), (5) și (6) din aceeași lege, constând în determinarea unei modalități concrete de reparare prin echivalent, cerințe de asemenea neîndeplinite în cauză. Apel
ÎCCJ 2011-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2011
ul constată că prin aceasta s-a restituit reclamantei suprafața de 1.557 mp în natură față de prima dispoziție nr. 6/2006 prin care i s-a respins în totalitate cererea de restituire în natură. Contestația ce face obiectul cauzei de față, fo
ÎCCJ 2013-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5805/2013
teren situat în Vaslui, în vederea tranzacționării prin licitație publică. S-a dovedit cu înscrisuri și raportul de expertiză topometrică existența în aceeași zonă a fostului amplasament al proprietății pentru care s-au propus măsuri repara
ÎCCJ 2010-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4183/2010
Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Vaslui, anularea dispoziției nr. 869 din 19 decembri
ÎCCJ 2006-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8170/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestația reclamantului T.Ș. împotriva Dispoziției nr. 140 din 22 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui a fost admisă în parte, prin sentința c
Sursă