ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 889/2017

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 1976 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS. (decedată, moștenitori fiind TTTTT., UUUUU. și VVVVV.), WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., RRRR., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., TTTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., AAAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., DDDDDDDDD., EEEEEEEEE., FFFFFFFFF., GGGGGGGGG., HHHHHHHHH., IIIIIIIII., JJJJJJJJJ., KKKKKKKKK., LLLLLLLLL., MMMMMMMMM., NNNNNNNNN., OOOOOOOOO., PPPPPPPPP., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., SSSSSSSSS., TTTTTTTTT., UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., XXXXXXXXX., YYYYYYYYY., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA., BBBBBBBBBB., CCCCCCCCCC. și DDDDDDDDDD. împotriva deciziei civile nr. 256/2014 din 16 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

A fost admis recursul declarat de pârâta EEEEEEEEEE. S.A. împotriva aceleiași decizii, care a fost modificată în parte, în sensul că a fost admis apelul acestei pârâtei și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 20161 din 27 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și, în consecință:

S-a luat act că reclamanții FFFFFFFFFF., GGGGGGGGGG., HHHHHHHHHH., IIIIIIIIII., JJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKK., LLLLLLLLLL., MMMMMMMMMM., NNNNNNNNNN., OOOOOOOOOO., PPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., SSSSSSSSSS., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHH., TTTTT., SSSSS. Elena, JJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAA. x, BBBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQQ. și RRRRRRRRRRRRR. au renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată.

S-a luat act de tranzacția încheiată între SSSSSSSSSSSSS. și TTTTTTTTTTTTT. și S.C. UUUUUUUUUUUUU. S.A. (în prezent EEEEEEEEEE. SA), care a constituit dispozitivul deciziei.

A fost menținută în rest decizia recurată.

Reclamanții AAAAAAAAAAAAA. ȘTEFĂNICA și ZZZZZZZZZZZZ. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1976 din 22 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

În susținerea cererii, au invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la cererea recurenților-reclamanți, depusă la dosarul cauzei la 07.11.2016, prin care aceștia, în virtutea principiului disponibilității și în exercitarea dreptului de dispoziție, au solicitat să se ia act, numai în parte, de renunțarea la judecată.

Astfel, având în vedere manifestarea de voință a recurentei-pârâte EEEEEEEEEE. S.A. și a recurenților-reclamanți, astfel cum au fost exprimate în declarațiile formulate concomitent în fața notarului public cu privire la renunțarea în parte la judecata cauzei din dosarul mai sus menționat, au depus la dosarul cauzei, în data de 7 noiembrie 2016, cerere de renunțare în parte la judecată, care se regăsește în anexa la prezenta cerere.

Prin decizia atacată, Înalta Curte "Admite recursul declarat de pârâta EEEEEEEEEE. S.A. împotriva deciziei civile nr. 256/2014 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a Civilă, pe care o modifică în parte, în sensul ca admite apelul pârâtei EEEEEEEEEE. S.A. și schimbă în parte sentința civilă nr. 20161 din 27 decembre 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Civilă și, în consecință: ia act că reclamanții FFFFFFFFFF., [...], ZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAA. x, [...] si RRRRRRRRRRRRR. renunță la judecarea cererii de chemare în judecată. [...] Menține in rest decizia recurata."

După cum se poate observa din dispozitiv, instanța nu a reținut faptul că actul de dispoziție al revizenților a vizat renunțarea doar în parte la judecata cererii de chemare în judecată din dosarul mai sus menționat.

Ca urmare, solicită instanței admiterea cererii de revizuire în sensul reflectării în soluția instanței a voinței părților cu privire la renunțarea numai în parte la judecată, astfel cum se arată în cererea de renunțare la judecată și în declarațiile anexate la aceasta și să se mențină sentințele pronunțate în fond și în apel cu privire la aspecte legate de comisionul de risc.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 din vechiul C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se impune a se menționa că, deși revizenții și-au întemeiat cererea în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1 din vechiul C. proc. civ., raportat la argumentele invocate în cuprinsul cererii și față de susținerile orale ale apărătorului, care la termenul de judecată de la 17 mai 2017 a arătat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, analiza se va realiza din perspectiva acestor din urmă dispoziții legale.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii se examinează restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din vechiul C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Conform art. 129 alin. (6) din vechiul C. proc. civ., judecătorii vor hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în aplicarea principiului disponibilității, instanța neputând, sub sancțiunea desființării hotărârii, să depășească obiectul cererii. Totodată, instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în proces, fie că au caracter principal, accesoriu sau incidental.

A doua ipoteză a art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ. are în vedere situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces. Deci revizuirea poate fi exercitată numai atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei pretenții exprimată prin cererea principală, incidentală sau accesorie, nu și în situația în care a omis să se pronunțe asupra unei cereri de încuviințare a probelor, asupra unui motiv de apel sau de casare, etc. Pe de altă parte, cererea de revizuire nu poate fi admisă în cazul în care instanța a rezolvat toate capetele de cerere, dar pretențiile au fost admise numai în parte sau a fost respins un capăt de cerere.

Or, în speță, este de observat că obiect al cererii de revizuire de față îl constituie decizia nr. 1976 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, prin care instanța a luat act de renunțarea la judecată a recurenților-reclamanți.

Instanța de recurs a reținut că la data de 20 septembrie 2016, cei doi reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecată, conform art. 246 C. proc. civ., condiționată de recuperarea cheltuielilor de judecată, precum și la orice demers de a pretinde orice sumă cu titlu de comision de administrare în contractele de credit, pe toată durata de derulare a acestora.

La data de 7 noiembrie 2016, recurenții-reclamanți AAAAAAAAAAAAA. ȘTEFĂNICA și ZZZZZZZZZZZZ. au depus note scrise, prin care au solicitat retractarea cererii de renunțare la judecată depusă la termenul din data de 20 septembrie 2016, prin noua cerere solicitând să se ia act de renunțarea în parte la judecată, conform declarației anexate și să se continue judecata cu privire la celelalte aspecte vizând comisionul de risc.

Înalta Curte a apreciat că cererea reclamanților de revocare a cererii de renunțare la judecată, astfel cum a fost formulată inițial este inadmisibilă, având în vedere că odată exprimată această poziție procesuală, nu se mai poate reveni asupra ei. Cererea părții de a renunța la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, astfel că aceasta trebuie să fie socotită irevocabilă, de la data consemării sale la dosar.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., în sensul că instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra cererii revizenților.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții AAAAAAAAAAAAA. ȘTEFĂNICA și ZZZZZZZZZZZZ. împotriva deciziei nr. 1976 din 22 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții AAAAAAAAAAAAA. ȘTEFĂNICA și ZZZZZZZZZZZZ. împotriva deciziei nr. 1976 din 22 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2017.