ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2018

Ședința publică din data de 21 martie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 485 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepția nulității recursului declarat de reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FRUJINA B., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. EUGEN, ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT. și UUU., cu domiciliu procesual ales la SCA VVV., reprezentată prin partener coordonator avocat WWW., excepție invocată de intimata-pârâtă S.C. XXX. S.A. A fost respins recursul reclamanților, menționați mai sus, declarat împotriva deciziei civile nr. 1887/A/2015 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat. A fost admis recursul declarat de pârâta S.C. XXX. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1887/A/2015 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. A fost modificată în parte decizia recurată în sensul că a fost respins apelul pârâtei în contradictoriu cu intimații-reclamanți: YYY., ZZZ., AAAA., BBBB. și CCCC., împotriva sentinței civile nr. 10229 din 18 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, ca nefondat. A fost admis apelul pârâtei S.C. XXX. S.A. împotriva sentinței civile nr. 10229 din 18 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată și completată formulată de reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.,T., DDDD., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FRUJINA B., GG., HH., EEEE., JJ., KK., LL., MM. "NN., OO., PP., QQ., RR., SS., FFFF., TT., UU., VV., GGGG., XX., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., HHHH., RRR., SSS., TTT., UUU., IIII., ca nefondată. A fost menținută din sentința apelată dispozițiile privitoare la: admiterea excepției rămânerii fără obiect a cererii numai în ceea ce privește pe reclamanții A., S., FFFF. Lăcrămioara și numai în privința pretențiilor formulate pentru perioada începând cu data executării obligațiilor ce decurg din contractele de credit supuse analizei (13 decembrie 2011 pentru A., 10 august 2011 pentru S., 29 martie 2011 pentru FFFF. Lăcrămioara); respingerea cererii precizate și completate formulate de reclamanții A., S., FFFF. Lăcrămioara în privința pretențiilor formulate pentru perioada începând cu data executării obligațiilor ce decurg din contractele de credit supuse analizei (13 decembrie 2011 pentru A. 10.08 2011 pentru S., 29 martie 2011 pentru FFFF. Lăcrămioara) ca fiind rămasă fără obiect; respingerea cererii precizate și completate formulate de reclamanții V., Z., BBB. în privința pretențiilor formulate pentru perioada începând cu momentul încheierii actelor adiționale (21 martie 2011, 30 septembrie 2009, 3 august 2010) ca fiind lipsită de interes; respingerea excepției autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamanta GG. ca neîntemeiată; renunțarea la judecată formulată de reclamanții CCCC., AAAA., BBBB., ZZZ., YYY., în contradictoriu cu pârâta S.C. XXX. S.A.. A fost menținută din decizia recurată soluția de respingere a apelului formulat de apelanta-pârâtă XXX. S.A. împotriva încheierii din data de 11 aprilie 2012, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire D., F., H., M., P., R., HHH..

Prin încheierea de ședință nr. 1011 pronunțată la 21.03.2018 de Înalta Curte în dosarul nr. x/2017 a fost conexată cererea de revizuire formulată de revizuientul III. împotriva deciziei nr. 485 din 22 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, la prezentul dosar.

Prin încheierea de ședință nr. 1012 pronunțată la 21.03.2018 de Înalta Curte în dosarul nr. x/2017 a fost conexată cererea de revizuire formulată de revizuienta AA. împotriva deciziei nr. 485 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, la prezentul dosar.

Revizuienții și-au întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. susținând că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În acest sens se arată că începând cu data de 6 iulie 2017 au fost publicate o serie de documente interne emanând de la intimata XXX. S.A., relevante în prezenta cauză și care constituie puternice argumente cu privire la caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobânzii.

Aceste înscrisuri evidențiază, în opinia revizuientei, următoarele: instituțiile de credit aveau obligația de a prezenta în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu clientela non-financiară modalitatea de calcul utilizată pentru determinarea produselor/serviciilor bancare ce fac obiectul acestor contracte cu explicitarea conținutului variabilelor care compun formulele în cauză. Obligația menționată a fost stabilită de Comitetul de Supraveghere al BNR în sedința din 22.01.2004 și comunicată intimatei în mod direct (prin adresa înregistrată la XXX. S.A. sub nr. x/2004), deci anterior contractelor de credit încheiate în cauză. Aceasta obligație nu a fost implementată de către intimată, clauzele referitoare la modificarea dobânzii necuprinzând vreo formulă de calcul, ci doar consacrând dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobanzii în funcție de evoluția pieței financiare/politica de credite a bancii, eventual pe baza unui pretins drept de opțiune al împrumutatului. Intimata și-a planificat modificarea ratei dobanzii conform propriei sale voințe și fără identificarea vreunui eveniment exterior care să justifice creșterea ratei dobânzii și cuantumul acestei creșteri. Astfel, deși în apărările formulate, în fața instanțelor de fond, apel și recurs, intimata a arătat că majorarea ratei dobânzii ar fi fost determinată de evoluția pieței financiare (împrejurare pretins obiectivă, reținută drept criteriu prin clauza privind dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobanzii), în realitate înscrisurile anexate cererii arată că, pentru atragerea clientelei, banca a stabilit în contractele de credit o dobândă mai mică decât cea pe care intenționa să o practice, motiv pentru care, ulterior, a derulat un "program de repricing", prin care rata dobânzii a fost adusă la nivelul vizat încă de la început de bancă - evident sub "umbrela" clauzei de modificare a dobânzii în funcție de evolutia pieței financiare/politica de credite a băncii; în cazul creditelor în care modificarea ratei dobânzii se făcea pe baza "opțiunii" împrumutatului, decizia nr. 557/20.02.2009 stabilește noile valori ale ratei dobânzii, inclusiv pentru creditele acordate în luna decembrie 2008, deci pentru credite acordate cu 2 luni anterior momentului adoptării acestei decizii. Înseamna că, deși, potrivit contractului, dobânda ar fi trebuit să fie fixa 1 an și apoi să se exercite dreptul de opțiune al împrumutatului, banca știa, dupa numai două luni contractuale, care sunt valorile între care va trebui să se exercite opțiunea împrumutatului; intimata a pregătit un set de răspunsuri ce urmau a fi furnizate împrumutaților în cazul în care aceștia ar fi solicitat lămuriri privind creșterea dobânzii.

Apreciază revizuienții că înscrisurile anexate cererii de revizuire, au rolul de a pune într-o lumină nouă clauzele privind dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobanzii sub aspectul îndeplinirii condițiilor privind calificarea lor ca abuzive din perspectiva prevederilor Legii nr. 193/2000.

Înalta Curte, analizând cererile de revizuire prin prisma motivului de revizuire invocat, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri definitive este posibilă dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuirea hotărârii rămase definitive, în baza art. 322 pct. 5 este condiționată așadar, de următoarele elemente: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient și instanță; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să fie determinant pentru soluționarea litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanței în cel mult o lună de la descoperirea lui.

Deoarece admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea tuturor condițiilor enumerate, sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisurii noi este limitată. Legiuitorul nu acordă prioritate niciuneia dintre condiții, ceea ce face ca neîndeplinirea oricăreia dintre ele să impună respingerea cererii.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În concret, revizuienții au invocat drept înscrisuri, documente interne emanând de la intimata XXX. S.A., relevante, în opinia acestora, în ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral rata dobânzii.

Prin înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se înțelege acel act care, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecății pricinii, ar fi înrâurit soluția pronunțată, adică, drept efect al cunoașterii actului, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată. O condiție pentru ca înscrisul să fie calificat astfel este ca acesta să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.

Or, reglementările Comitetul de Supraveghere al BNR din sedința din 22.01.2004 comunicate băncii nu sunt apte să dovedească în mod direct și nemijlocit caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda. Nerespectarea reglementărilor BNR de către bănci se constituie într-un alt raport juridic, având alți titulari decât revizuienții din prezenta cauză, prin urmare acestea nu reprezintă înscrisuri determinante în sensul art. 322 pct. 5

Referitor la condiția imposibilității de prezentare a înscrisurilor pretins doveditoare la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, simpla afirmație că partea a luat cunoștință din presă despre acestea, după pronunțarea hotărârii, nu legitimează calea procedurală a revizuirii dacă nu se face dovada că imposibilitatea de prezentare s-a datorat faptului că acestea au fost deținute și ascunse de partea adversă sau a unei împrejurări mai presus de voința părții.

Înscrisurile pretins doveditoare aflate în arhiva băncii nu pot fi considerate ca fiind imposibil de invocat iar simpla lor necunoaștere nu se poate asimila cu forța majoră.

Revizuienții nu au menționat existența acestor înscrisuri în fața instanțelor de fond și nu au înțeles să le solicite ca probe de la partea adversă.

Ignorarea ori simpla necunoaștere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva băncii nu constituie o împrejurare de necunoaștere a înscrisului, mai presus de voința părții.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. va respinge cererile de revizuire formulate de revizuienții D., F., H., M., P., R., HHH., III. și AA. împotriva deciziei nr. 485 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 27.464,3 RON la suma de 9.000 RON, ținând seama de munca îndeplinită de avocat.

Constatând culpa procesuală, Înalta Curte, în temeiul art. 274 C. proc. civ..va obliga în solidar revizuienții D., F., H., M., P., R., HHH., III. și AA. să plătească intimatei S.C. XXX. S.A. suma de 9.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de revizuire formulate de revizuienții D., F., H., M., P., R., HHH., III. și AA. împotriva deciziei nr. 485 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 27.464,3 RON la suma de 9.000 RON.

Obligă în solidar revizuienții D., F., H., M., P., R., HHH., III. și AA. să plătească intimatei S.C. XXX. S.A. suma de 9.000 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2018.