ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 208 A din 22 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul B. împotriva Sentinței nr. 225 din 17 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 208 A din 22 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul B. la 23 aprilie 2019 (data depunerii la oficiul poștal).

Prin motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce privește acordarea daunelor morale, este necesară existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței identificarea criteriilor de evaluare corespunzătoare întinderii acestora.

Cât privește prejudiciului moral, a susținut că acesta nu poate fi cuantificat prin raportare la criterii matematice sau economice, astfel încât, față de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța trebuie să acorde despăgubirile într-un cuantum care să constituie o satisfacție rezonabilă.

Recurentul-pârât a arătat că, în cauză, intimata-reclamantă nu a solicitat, iar instanța de judecată nu administrat vreo probă din care să rezulte existența prejudiciului moral, urmare pretinsei săvârșiri a faptei ilicite.

A menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat de reclamantă în cererea de apel, referitor la cuantificarea daunelor morale, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 477 C. proc. civ.. În acest context, a arătat că a fost examinată, exclusiv, cererea reclamantei, care a vizat reevaluarea suferințelor sale, fără a face vreo referire la aspectele expuse în cererea de apel a pârâtului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 26 aprilie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10 filtru.

Prin rezoluția completului din 12 iunie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare, prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La 24 iulie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a solicitat recurentul-pârât.

Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reținut că admisibilitatea recursului se impune a fi analizată prin prisma obiectului cauzei deduse judecății, respectiv acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea dreptului reclamantei la imagine, onoare, demnitate și viață privată, urmare campaniei denigratoare la adresa sa, desfășurate de pârât, și a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Prin rezoluția din 19 septembrie 2018, completul de filtru, constatând că raportul întrunește cerințele prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, cu mențiunea de a depune, în scris, puncte de vedere la raport.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la 24 septembrie 2018, respectiv la 2 octombrie 2018.

La 5 octombrie 2019, recurentul-pârât a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu, arătând că prin Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 836/1.01.2018, s-a stabilit că este incorectă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai deciziile pronunțate în litigiile pornite după 20 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

Intimata-reclamantă nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la raport prin depunerea, în scris, a unui punct de vedere.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 10 a stabilit termen de judecată la 5 decembrie 2018, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al acestei instanțe.

Prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate, formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept care a vizat dacă recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești date anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017), în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, nesoluționate până la 1 octombrie 2018, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, devin admisibile sau își mențin caracterul inadmisibil, rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 147 alin. (4) din Constituția României, cât privește producerea efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018.

Față de această împrejurare, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, prin rezoluția din 6 februarie 2019, Înalta Curte a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea procedurii de filtru, stabilind termen de judecată la 10 aprilie 2019, fără citarea părților, pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului. De asemenea, a dispus înștiințarea recurentului-reclamantului că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 616,25 RON, pentru soluționarea recursului, sub sancțiunea anulării acestuia, ca netimbrat.

La 25 februarie 2019, recurentul-pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 617 RON, conform chitanței seria x nr. x, emise de Poșta Română pentru Direcția Venituri Buget Local Sector 2.

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, nu a menționat care sunt nomele legale încălcate și nu a combătut raționamentul instanței prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce privește acordarea daunelor morale, este necesară existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței identificarea criteriilor de evaluare corespunzătoare întinderii acestora.

Cât privește prejudiciul moral, a susținut că acesta nu poate fi cuantificat prin raportare la criterii matematice sau economice, astfel încât, față de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța trebuie să acorde despăgubirile într-un cuantum care să constituie o satisfacție rezonabilă.

De asemenea, a arătat că, în cauză, intimata-reclamantă nu a solicitat, iar instanța de judecată nu administrat vreo probă din care să rezulte existența prejudiciului moral, urmare pretinsei săvârșiri a faptei ilicite.

A menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel expus de reclamantă în cererea de apel, referitor la cuantificarea daunelor morale, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 477 C. proc. civ., ci s-a limitat să examineze, exclusiv, cererea privind reevaluarea suferințelor sale, fără a face vreo referire la aspectele expuse în cererea de apel formulată a pârâtului.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului-pârât nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, astfel cum a procedat recurentul-pârât, prin invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reține că reține că recurentul-pârât a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greșita aplicare a legii de către instanța de apel, deducând judecății aspecte de fond, care privesc, în esență, modalitatea de stabilire a despăgubirilor morale cuvenite reclamantei, în lipsa administrării unui probatoriu adecvat.

În felul acesta, a nesocotit și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., care permit exercitarea controlului de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele referitoare la fondul cauzei.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurentul-pârât a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. și, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 208 A din data de 22 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A.

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 208 A din data de 22 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - GV