ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1575/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 august 2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de comitentă, la plata sumei totale de 500.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale prepușilor săi, angajați ai magazinelor partenere C. și D. din Baia Mare care, cu știință și rea-credință, au încheiat, în mod nelegal și ilicit, în perioada martie - august 2014, un număr de 14 abonamente de telefonie mobilă, fără consimțământul său, prin inducerea în eroare și neaducerea la cunoștință a termenelor și condițiilor impuse de lege, folosindu-se, în mod intenționat și în scop fraudulos, de dreptul de proprietate al reclamantei, cu consecința lezării, la momentul încheierii celor 14 contracte, a dreptului la viata privată prevăzut de art. 71 C. civ.

Prin Sentința nr. 942 din 6 iulie 2018, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta B. S.A., a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 13/A din 23 ianuarie 2019, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că deși prin motivele de apel a reiterat argumentele prin care a susținut în fața primei instanțe inexistenței unei fapte ilicite a B. S.A., instanța de apel a reținut că sentința tribunalului este legală și temeinică. Susține că, în opinia sa, prin acest demers instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Recurenta-pârâtă arată că a susținut constant și a dovedit cu probele administrate în cauză că obligațiile contractuale au luat naștere între B. și E., aceasta fiind atât beneficiarul serviciilor, cât și titularul obligației de plată a contravalorii acestora, iar prejudiciul pretins de reclamantă nu există. În ceea ce privește valoarea prejudiciului, arată că a învederat în fața instanței de apel că reclamanta nu a dovedit nicio consecință negativă, în plan fizic, psihic sau afectiv, care să justifice acordarea vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri morale. În plus, arată că suma la care a fost obligată, a fost acordată aleatoriu, fără a exista vreo justificare a cuantumului acesteia, sens în care, în opinia sa, instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea normelor de drept material.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de1 octombrie 2019, fără citarea părților.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că în sarcina pârâtei există o faptă ilicită și că prin această faptă ilicită i s-a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în încălcarea dreptului la respectarea vieții private, conform art. 71 coroborat cu art. 74 lit. i) din C. civ. și că odată stabilită existența acestei fapte ilicite, în sarcina pârâtei sunt îndeplinite toate celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale pentru încălcarea dreptului la respectarea vieții private a reclamantei.

Din lecturarea cererii de recurs se constată însă că aceasta nu conține precizări de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține decizia recurată referitoare la reținerea de către instanța de apel a răspunderii civile delictuale pentru încălcarea dreptului la respectarea vieții private a reclamantei, criticile recurentei-pârâte vizând interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva Deciziei nr. 13/A din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - CL