ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1905/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Deliberând asupra prezentei cauze și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Primul ciclu procesual:

Prin cererea înregistrată la 14.04.2016, pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea paratului, la plata daunelor morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 250.000 euro, obligarea paratului, pe cheltuiala proprie, să publice scuze, precum și hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauza, pe portalul de știri psnews.ro și sa le difuzeze pe postul public de televiziune "TVR 1", precum și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 71, art. 72, art. 73, art. 252, art. 253 alin. (4), art. 254, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1369 alin. (1), art. 1370, art. 1371, art. 1381, art. 1382 din C. civ., art. 30, art. 57 Constituția României, art. 10 și art. 17 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

La data de 01.08.2016, pârâtul B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Tribunalul Ilfov, secția Civilă, prin sentința nr. 2795 din 1 noiembrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 980/A din 6 noiembrie 201, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost schimbată sentința apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtului la plata sumei de 1 leu daune morale către reclamant, fiind respinsă, în rest, acțiunea.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul A., cât și pârâtul B..

Prin decizia nr. 4004/20.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civilă, s-a respins ca nefondat recursul incident declarat de pârâtul B. și s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași decizii, dispunându-se casarea deciziei atacte și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

II. Al doilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 513A din 1 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2795/01.11.2016, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B.; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă în parte, cererea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON reprezentând daune interese și să publice pe portalul de știri "psnews.ro", pe cheltuiala sa, prezenta hotărâre la momentul rămânerii definitive a acesteia. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declara recurs atât reclamantul A., cât și pârâtul B..

Cu privire la cuantumul daunelor morale, se arată că, prin decizia nr. 4004/20.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civila, s-a reținut că "prejudiciul cuantificat în suma de 1 leu nu este de natură să acopere prejudiciul de imagine suferit de reclamant sau să producă o reacție favorabilă în rândul membrilor comunității din care face parte reclamantul și în rândul opiniei publice, în condițiile în care nu a fost opțiunea reclamantului de a solicita o reparație simbolică".

Prin decizia atacată, instanța de apel a motivat că "un cuantum al despăgubirilor reprezintă o reparație rezonabilă, care nu conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului, dar nici nu are un caracter derizoriu". Recurentul apreciază că motivația Curții de Apel București cu privire la cuantumul daunelor morale nu respectă decizia de casare nr. 4004/20.11.2018 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, instanța de apel a făcut referire la o sumă care să nu conducă la o îmbogățire fără just temei, pe când Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referire la o sumă care "să producă o reacție favorabilă în rândul membrilor comunității din care face parte reclamantul și în rândul opiniei publice".

Prin urmare, consideră că suma de 1000 de RON stabilită de instanța de apel nu poate produce, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, o reacție favorabilă în rândul membrilor comunității din care face parte reclamantul și mai puțin în rândul opiniei publice, la nivel național, având în vedere modalitatea în care a fost săvârșită fapta ilicită de către pârât.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul a formulat, în esență, următoarele critici:

Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de obligare a recurentului la plata sumei de 1.000 RON, prisma lipsei criteriilor de cuantificare a prejudiciului. Simpla menționare a funcției publice deținută de reclamant nu este un criteriu suficient pentru cuantificarea daunelor acordate. Cuantumul daunelor morale trebuie sa fie stabilite în raport de prejudiciul efectiv suferit și dovedit. Or, reclamantul nu a dovedit prejudiciul efectiv suferit și nici nu a indicat elemente probatorii de natură a permite instanței să identifice anumite criterii de evaluare a întinderii prejudiciului moral.

Susține că, anumite categorii de persoane, datorită funcției pe care o dețin în societate, trebuie să accepte un grad al criticii mult mai ridicat față de persoanele obișnuite, deoarece se expun în mod inevitabil și conștient unul control strict al faptelor și afirmațiilor lor, atât din partea ziariștilor, cât și a masei cetățenilor.

Totodată, omul politic se expune, în mod inevitabil și conștient, unui control atent al faptelor și gesturilor sale (mai ales atunci când tace declarații sau desfășoară activități publice care se pretează la critică), control ce este exercitat atât de ziariști, cât și de masa cetățenilor sau contracandidați politici.

Instanța de apel nu a arătat în cuprinsul considerentelor probele avute în vedere la stabilit cuantumul daunelor morale în raport de prejudiciul efectiv suferit și dovedit, reținând cu titlu generic calitatea de funcționar public al reclamantului și modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv mediul online, aceasta neputând constitui un criteriu suficient pentru acordarea daunelor morale.

Prin întâmpinare, recurentul pârât B. a invocat nulitatea recursului declarat de reclamant, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, la recursul formulat de paratul B., prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 28 mai 2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 513 A din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată a recursului la 1 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamant și pârât, având în vedere următoarele considerente:

Evocând motivul de recurs înscris în art. art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susținut nelegalitatea deciziei atacate, întrucât instanța de apel, în stabilirea cuantumului daunelor morale, nu a respectat decizia de casare. S-a pretins că, suma stabilită de instanța de apel, cu titlu de daune morale, în cuantum de 1000 RON, nu poate constitui o îmbogățire fără just temei și nici nu poate produce, astfel cum a reținut instanța supremă în ciclul procesual anterior, o reacție favorabilă în rândul membrilor comunității din care face parte reclamantul și în rândul opiniei publice.

Critica recurentului-reclamant, deși susceptibilă de încadrare în motivul de recurs evocat, nu este întemeiată și nu determină casarea hotărârii recurate.

Astfel, prin decizia nr. 4004/20.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în primul ciclu procesual, s-a dispus casarea deciziei nr. 980/A/06.11.2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Potrivit raționamentului juridic expus în cuprinsul considerentelor deciziei de casare, rezultă că instanța supremă a dezlegat, cu valoare obligatorie, aspectul referitor la îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale ale răspunderii civile delictuale, invocată ca temei al acțiunii reclamantului.

Aceste aspecte intrate în puterea lucrului judecat, ca efect al unei judecăți anterioare în interiorul aceluiași proces, au fost corect avute în vedere de instanța de apel care, în rejudecare, a procedat la cuantificarea consecințelor faptei imputate, pe baza criteriilor indicate prin decizia de casare.

Stabilind, astfel, despăgubirile pentru încălcarea de către pârât a normelor vizând ocrotirea dreptului la cinste, onoare, bună reputație, demnitate și a dreptului la propria imagine prin comentariile și insinuările calomnioase lansate prin textele incriminate, instanța de apel a avut în vedere, ca repere de evaluare, atât calitatea reclamantului la data apariției textelor incriminate, de primar al orașului Voluntari, cât și modalitatea în care faptele imputate au fost săvârșite care, prin publicarea în mediul online, au fost apte să ajungă la cunoștința publicului larg, cu consecința afectării dreptului reclamantului la reputație, onoare și demnitate.

Instanța de apel a avut în vedere, totodată, și proporționalitatea sancțiunii cu fapta comisă, astfel încât suma stabilită să constituie o reparație echitabilă și rezonabilă, care să nu fie de natură a conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, dar nici să nu aibă un caracter derizoriu, sens în care a apreciat că suma acordată de 1000 RON reprezintă o satisfacție echitabilă pentru reclamant și, în același timp, o sancțiune proporțională pentru pârâtul B., dat fiind și faptul că instanța de apel și-a întemeiat opțiunea pentru individualizarea sancțiunii civile aplicate și pe caracterul alternativ al acesteia.

Reparația pecuniară acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă un caracter pur simbolic, cum s-a reținut și în cuprinsul deciziei de casare, ci trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu daunele suferite, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-a îndurat persoana păgubită. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure persoana păgubită.

În acest sens, Înalta Curte reține că instanța europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Întrucât indemnizarea victimei nu trebuie să fie una speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a drepturilor sale încălcate, în cauză, s-a apreciat corect că se impune, prin raportare la gravitatea prejudiciului, astfel cum a fost justificat pe baza probelor administrate, ca remediu dispus pentru încălcarea dreptului personal patrimonial, adiționarea sancțiunii pecuniare, prevăzută de art. 235 alin. (4) C. civ., cu publicarea hotărârii pe un portal de știri, conform art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ.

Or, acest procedeu de adiționare a sancțiunii pecuniare cu o altă formă de reparație, respectiv cea referitoare la publicarea hotărârii, se circumscriu unui set de remedii necesare, reale, eficiente și apte să asigure, în sine, repararea prejudiciului moral suferit de reclamant.

Argumentele astfel expuse reliefează cu evidență raportarea instanței de apel la circumstanțele particulare ale raportului juridic dedus judecății, fiind vădit nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța de apel ar fi făcut o evaluare arbitrară, lipsită de aptitudinea de a reflecta caracterul rezonabil și proporțional al despăgubirilor ce i-au fost acordate.

Prin cererea de recurs, pârâtul a susținut nelegalitatea deciziei atacate pentru motivul de casare înscris în art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a motivat decizia cu privire la cuantificarea prejudiciului. S-a pretins că instanța de apel a reținut doar cu titlu generic calitatea reclamantului de funcționar public și modalitatea de săvărșire a faptei, însă a apreciat că acestea nu pot constitui criterii suficiente pentru acordarea daunelor morale.

Critica recurentului, deși susceptibilă de încadrare în motivul de casare evocat, nu este întemeiată.

În cauză, hotărârea instanței de apel este temeinic motivată, atât în fapt, cât și în drept, rejudecarea cauzei fiind realizată în limitele stabilite prin decizia de casare. După cum deja s-a arătat, pornind de la coordonatele stabilite, cu valoare obligatorie în privința problemelor de drept dezlegate de instanța de casare, în primul ciclu procesual, relativ la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța de apel a procedat la cuantificarea despăgubirilor, în raport de împrejurările factuale concrete și criteriile arătate în decizia de casare.

Plecând corect de la premisa existenței unui prejudiciu de ordin moral înregistrat de reclamant, prin atingerea adusă dreptului acestuia la propria imagine, urmare a faptelor ilicite reținute în sarcina pârâtului, instanța de apel a arătat că despăgubirile trebuie cuantificate ținând cont atât de specificul prejudiciului încercat de acesta, cât și de modalitatea în care au fost săvârșit faptele ilicite.

Astfel, în considerentele deciziei pronunțate se reține că, modalitatea de săvârșire a faptelor ilicite, prin publicarea în mediul on line, atât pe un portal de știri, cât și pe rețeaua de socializare C., se circumscrie unui procedeu apt de natură să ajungă la cunoștința unui public larg, cu consecința unor implicații asupra dreptului reclamantului la reputație, onoare și demnitate, care, la data săvârșirii faptelor ilicite, deținea calitatea de primar al orașului Voluntari.

În acest context circumstanțial, instanța de apel a apreciat că stabilirea unui cuantum al despăgubirilor de 1000 RON reprezintă o reparație rezonabilă, care nu conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului, dar nici nu are caracter derizoriu, fiind de natură să-l determine pe pârât să se abțină de a lansa afirmații insultătoare și calomnioase care se plasează în afara unui baze factuale.

Tot ca o măsură pentru restabilirea dreptului încălcat, instanța de apel a considerat că publicare pe portalul de știri "psnews.ro", pe cheltuiala pârâtului, a prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive, reprezintă o justă măsură pentru restabilirea dreptului personal patrimonial încălcat.

În contextul arătat, este eronată aserțiunea recurentului potrivit căreia lipsesc elementele obiective care au determinat stabilirea cuantumului prejudicilui moral.

Contrar susținerilor recurentului instanța de apel a indicat care sunt criteriile de analiză a prejudiciului moral, pe care le-a aplicat în situația concretă dedusă judecății, fiind avut, astfel, în vedere importanța valorii lezate, precum și necesitatea ca sumele acordate să nu constituie, totuși, o sursă de îmbogățire, ci să rămână doar un mijloc de compensație, de atenuare a efectelor negative produse în plan psihic și moral.

Toate aceste aspecte, circumstanțiate situației particulare cauzei, au fost expuse în raționamentul logico-juridic al soluției pronunțate în privința determinării despăgubirilor, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamant, daunele morale acordate fiind de natură să acopere suferința produsă prin lezarea demnității și a reputației acestuia.

În consecință, Înalta Curte constată, contrar argumentelor expuse de recurentul-pârât, că instanța de apel a exercitat controlul de legalitate în limitele în care a fost învestită, ca urmare a deciziei de casare, arătând de o manieră coerentă și judicioasă care sunt argumentele, expuse în analiza criteriilor de cuantificare a prejudiciului, care justifică soluția ce a condus la schimbarea, în parte, a sentinței apelate.

Prin urmare, nu se poate reține absența unei motivări care să susțină soluția pronunțată prin decizia atacată, considerent în raport de care Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, față de considerentele arătate, constatând netemeinicia criticilor formulate și reținând legalitatea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.