ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La 04 februarie 2011, petiționarul C.I.A. a
sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că ofițerul de poliție
judiciară în cadrul orașului Petrila a instrumentat necorespunzător două dosare
penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, susținând că
ofițerul de poliție a încălcat dispozițiile art. 264 C. pen., abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și tăinuire prev. de
art. 221 C. pen.
Prin Rezoluția nr.
75/P/2011 din 16 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție
judiciară H.R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 221,
art. 246 și art. 264 C. pen.
Procurorul de caz a
constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor
sesizate nici sub aspectul laturii obiective și nici subiective, modalitatea de
instrumentare a cauzelor penale sus-menționate de către ofițerul de poliție
H.R., circumscriindu-se normelor procesual penale și făcându-se sub
supravegherea procurorului de la unitatea de parchet competentă.
Împotriva acestei
soluții de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere la
procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluția nr. 369/11/2/2011 din 26
aprilie 2011, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins plângerea ca
neîntemeiată, sens în care a reținut în esență că soluția adoptată în cauză de
procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare
efectuate, care au exclus săvârșirea infracțiunilor sesizate în sarcina
ofițerului de poliție judiciară H.R.
Nemulțumit,
petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată.
Prin Sentința penală
nr. 78 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost
respinsă plângerea formulată de petiționarul C.I.A. împotriva Rezoluției nr.
75/P/2011 din 14 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia, menținând rezoluția atacată, ca legală și temeinică.
Petentul a fost
obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut, contrar susținerilor petentului, că în cauză nu
există motive suficiente și raționale care să convingă un observator obiectiv
că soluțiile de neîncepere a urmării penale adoptate în urma propunerilor
formulate de către H.R., ar fi rezultatul exercitării cu rea credință a
profesiei sau a interpretării eronate, vădit intenționate, a probatoriului.
Ca urmare, în mod
corect s-a reținut de către procurorul de caz că infracțiunile pentru care s-a
formulat plângere penală de către petent nu există, deoarece nu s-a dovedit că
acesta și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu.
Împotriva acestei din
urmă sentințe petiționarul C.I.A. a formulat recursul de fată. Recursul este
inadmisibil.
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror
interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă
instanță.
Potrivit art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge
ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII
pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate
de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,
astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data
pronunțării.
Așa fiind, Înalta
Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de
petiționarul C.I.A.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.I.A. împotriva Sentinței
penale nr. 78 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM