ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7161/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 05 aprilie 2013 sub nr. de mai sus,

reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.M. și A.N.F.P.

, a solicitat

suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1), art. 14 și art. 15 din Legea

nr. 554/2004, a tuturor actelor-premergătoare și ulterioare emise de către

Președintele A.N.P.M.,

semnate de către

acesta ori de către înlocuitorul său de drept și de către

Președintele A.N.F.P.,

semnate

de către acesta ori de către înlocuitorul său de drept

privind:

-

fișa postului de director general - D.G.M. și director general - D.G.M. din

cadrul A.N.P.M.,

-

fișa postului de director - Direcția Juridică din cadrul A.N.P.M.,

-

fișa postului de șef serviciu - S.M.R.U. din cadrul A.N.P.M.,

-

fișa postului

de șef serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M.,organizarea, desfășurarea și

finalizarea concursului de promovare pentru funcția de conducere de șef

serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se desfășuram data

de 6 decembrie 2012;

-

fișa postului de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M., organizarea,

desfășurarea și finalizarea concursului de recrutare pentru funcția de

conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se

desfășura în data de 22 septembrie 2011-proba scrisă și 26 septembrie 2011-interviu.

-

decizia de numire în funcția de conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M.,

în urma concursului derulat,a domnului inginer G.G., precum și a deciziilor

emise ulterior ca urmare a funcției deținute.

În motivarea cererii reclamanta a susținut în esență că atât

organizarea concursurilor menționate în petitul acțiunii cât și celelalte acte

emise in vederea desfășurării acestora, dar si ulterior, au fost elaborate

astfel încât sa constituie impedimente în calea funcționarilor publici de

a participarea la respectivele concursuri și respectiv, de a ocupa funcțiile

publice de conducere pentru care au fost organizate concursuri și emise

actele contestate, considerând că au fost date „ cu dedicație” pentru a fi

ocupate de anumite persoane, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 82/1991, Legea nr. 188/1999 si H.G. nr. 611/2008.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 3418 din 12 iunie 2013, Tribunalul

București a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

reținând că

pârâtele emitente ale actelor a căror suspendare a executării se

solicită în cauză sunt autorități publice centrale.

De

asemenea, tribunalul a mai reținut că în speță nu se solicită

suspendarea executării unor acte care vizează raportul de serviciu al funcționarului

public, ci acte în baza cărora se organizează activitatea, în cadrul

autorităților publice, respectiv, organizarea concursurilor pentru ocuparea

funcțiilor de conducere și fișele diferitelor posturi prevăzute de

organigrama A.N.P.M., care reprezintă acte de reglementare a acestor aspecte în

cadrul autorității publice respective, fără a viza raportul de serviciu al

unui anumit funcționar public.

Prin sentința nr. 2314 din 24 iulie 2013, Curtea de

Apel București a admis excepția de necompetență materială și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei Tribunalului București.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar

public în cadrul A.N.P.M., și în această calitate a investit instanța de

contencios administrativ cu cerere privind suspendarea unor acte privind

organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcțiilor de conducere

vacante din cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în

funcțiile de conducere de director general al D.G.M. și al D.G.M.,

invocând caracterul discriminatoriu al condițiilor de ocupare a

funcțiilor amintite, de natură a restricționa dreptul la promovare al

celorlalți funcționari publici din cadrul A.N.P.M.

În raport de obiectul

acțiunii, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecații este unul

specific, ce vizează funcția publică și care, potrivit textului

prevăzut de

art.

109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 2/2013, cade în competența de soluționare a tribunalului și nu a

curții de apel, fiind inoperant criteriul rangului autorităților pârâte

reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, Curtea de apel a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135

alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a IX a contencios administrative și fiscal, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Pentru identificarea instanței

competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare

în judecată. După cum rezultă din prezentarea considerentelor acestei decizii,

obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea unor acte privind organizarea

concursului de recrutare pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante din

cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în funcțiile de

conducere de director general al D.G.M. și al D.G.M.

Or, în speță, așa cum

în mod corect a reținut Curtea de apel, reclamanta are calitatea de funcționar

public, iar raportul juridic este unul specific care privește raportul de

serviciu al funcționarilor publici fiind incidente dispozițiile art. 109 din

Legea nr. 188/1999 care stabilesc competența instanțelor de contencios

administrativ.

Întrucât litigiul privește

drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public,

competența materială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor din Legea nr.

188/1999, astfel cum a fost completată și modificată, fără a avea în vedere

criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii

contenciosului administrativ.

Legea nr.

188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor

juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală,

prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile

publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare

raporturi de serviciu”.

În

raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza

intră însă sub incidența dispozițiilor

art. 109 din Legea nr.

188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013,

”

cauzele care au ca obiect raportul de

serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care

este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte

constată că prin încheierea din 3 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 26625/3/CA/2013,

de către Tribunalul București, s-a dispus înaintarea acestui dosar către Înalta

Curte în vederea discutării excepției de litispendență a pricinii la Dosarul nr.

13864/3/2013.

Față de acest aspect, Înalta Curte constată

că în mod greșit s-a dispus înaintarea Dosarului nr. 26625/3/CA/2013, de către

Tribunalul București, în vederea discutării excepției de litispendență,

întrucât în regulator nu se poate rezolva problema litispendenței în cadrul procedurii

de stabilire a instanței competente să soluționeze acțiunea.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta G.A. în contradictoriu cu

pârâtele A.N.P.M. și A.N.F.P. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.