ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7161/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 05 aprilie 2013 sub nr. de mai sus, reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.M. și A.N.F.P. , a solicitat suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a tuturor actelor-premergătoare și ulterioare emise de către Președintele A.N.P.M., semnate de către acesta ori de către înlocuitorul său de drept și de către Președintele A.N.F.P., semnate de către acesta ori de către înlocuitorul său de drept privind: - fișa postului de director general - D.G.M.

și director general - D.G.M. din cadrul A.N.P.M., - fișa postului de director - Direcția Juridică din cadrul A.N.P.M., - fișa postului de șef serviciu - S.M.R.U. din cadrul A.N.P.M., - fișa postului de șef serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M.,organizarea, desfășurarea și finalizarea concursului de promovare pentru funcția de conducere de șef serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se desfășuram data de 6 decembrie 2012; - fișa postului de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M., organizarea, desfășurarea și finalizarea concursului de recrutare pentru funcția de conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se desfășura în data de 22 septembrie 2011-proba scrisă și 26 septembrie 2011-interviu.

- decizia de numire în funcția de conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M., în urma concursului derulat,a domnului inginer G.G., precum și a deciziilor emise ulterior ca urmare a funcției deținute. În motivarea cererii reclamanta a susținut în esență că atât organizarea concursurilor menționate în petitul acțiunii cât și celelalte acte emise in vederea desfășurării acestora, dar si ulterior, au fost elaborate astfel încât sa constituie impedimente în calea funcționarilor publici de a participarea la respectivele concursuri și respectiv, de a ocupa funcțiile publice de conducere pentru care au fost organizate concursuri și emise actele contestate, considerând că au fost date „ cu dedicație” pentru a fi ocupate de anumite persoane, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, Legea nr. 188/1999 si H.G.

nr. 611/2008. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința civilă nr. 3418 din 12 iunie 2013, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că pârâtele emitente ale actelor a căror suspendare a executării se solicită în cauză sunt autorități publice centrale. De asemenea, tribunalul a mai reținut că în speță nu se solicită suspendarea executării unor acte care vizează raportul de serviciu al funcționarului public, ci acte în baza cărora se organizează activitatea, în cadrul autorităților publice, respectiv, organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de conducere și fișele diferitelor posturi prevăzute de organigrama A.N.P.M., care reprezintă acte de reglementare a acestor aspecte în cadrul autorității publice respective, fără a viza raportul de serviciu al unui anumit funcționar public.

Prin sentința nr. 2314 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei Tribunalului București. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul A.N.P.M., și în această calitate a investit instanța de contencios administrativ cu cerere privind suspendarea unor acte privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante din cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în funcțiile de conducere de director general al D.G.M. și al D.G.M., invocând caracterul discriminatoriu al condițiilor de ocupare a funcțiilor amintite, de natură a restricționa dreptul la promovare al celorlalți funcționari publici din cadrul A.N.P.M.

În raport de obiectul acțiunii, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecații este unul specific, ce vizează funcția publică și care, potrivit textului prevăzut de art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cade în competența de soluționare a tribunalului și nu a curții de apel, fiind inoperant criteriul rangului autorităților pârâte reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios administrative și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. După cum rezultă din prezentarea considerentelor acestei decizii, obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea unor acte privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante din cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în funcțiile de conducere de director general al D.G.M.

și al D.G.M. Or, în speță, așa cum în mod corect a reținut Curtea de apel, reclamanta are calitatea de funcționar public, iar raportul juridic este unul specific care privește raportul de serviciu al funcționarilor publici fiind incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ. Întrucât litigiul privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, competența materială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost completată și modificată, fără a avea în vedere criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii contenciosului administrativ.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”. În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră însă sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, ” cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că prin încheierea din 3 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 26625/3/CA/2013, de către Tribunalul București, s-a dispus înaintarea acestui dosar către Înalta Curte în vederea discutării excepției de litispendență a pricinii la Dosarul nr. 13864/3/2013. Față de acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greșit s-a dispus înaintarea Dosarului nr. 26625/3/CA/2013, de către Tribunalul București, în vederea discutării excepției de litispendență, întrucât în regulator nu se poate rezolva problema litispendenței în cadrul procedurii de stabilire a instanței competente să soluționeze acțiunea. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâtele A.N.P.M. și A.N.F.P. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.