ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 281/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 2444/2/2012, reclamantul I.J., în contradictoriu

cu pârâta A.N.A.F., a solicitat în temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004

suspendarea executării Ordinului nr. 210 din 24 februarie 2012 emis de pârâtă

până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul anterior menționat i

s-a aplicat sancțiunea de retrogradare din funcția publică de conducere de șef

al A.F.P. a Municipiului Giurgiu pe o perioadă de un an. A susținut că, în

cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 544/2004,

respectiv existența cazului bine justificat și paguba iminentă.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Încheierea de

ședință din data de 22 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de

reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 210/2012 până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că există o puternică

îndoială în privința legalității actului administrativ atacat, întrucât lipsește

temeiul de drept din regulamentul intern/contractul individual de muncă sau

contractul colectiv de muncă ce au încălcate de reclamant, lipsesc motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul

cercetării disciplinare, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la

apărare și a principiului contradictorialității, iar sancționarea disciplinară

pentru faptele menționate în Ordinul nr. 210/2012 s-a făcut fără a se

identifica fapta și vinovăția, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 75 din

Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 263 alin. (2) C. muncii.

În ceea

ce privește paguba iminentă, prima instanță a reținut că prejudiciul este

previzibil și viitor, determinat de diminuarea cu mult a veniturilor salariale,

imposibilitatea reclamantului de a acoperi nevoile zilnice, costurile

tratamentului și a întreținerii celor doi fii studenți la învățământ curs de

zi.

Recursul

Împotriva

Încheierii din data de 22 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs ce se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat susținerile

referitoare la faptul că suspendarea ordinului în discuție a fost solicitată de

reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea făcând obiectul Dosarului

nr. 1791/2/2012, fiind respinsă prin sentința nr. 2199 din 27 martie 2012.

Cu

privire la condiția existenței cazului justificat, a susținut că, în speță, nu

sunt aplicabile dispozițiile C. muncii, cum greșit a reținut judecătorul

fondului, ci ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

În ceea

ce privește reținerea instanței de fond referitoare la faptul că lipsesc

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în

timpul cercetării disciplinare, recurenta a arătat că reclamantul este cel care

nu a adus suficiente argumente care să contrazică constatările comisiei de

disciplină. A precizat, de asemenea, că, în cuprinsul întâmpinării, a

argumentat în detaliu motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări în

etapa cercetării disciplinare.

Privitor

la susținerea primei instanțe în sensul că sancțiunea a fost aplicată fără a se

identifica fapta și vinovăția reclamantului, recurenta a arătat că acestea au

fost menționate atât în raportul Comisiei, cât și în Ordinul A.N.A.F. nr. 210/2012.

Referitor

la paguba iminentă, a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut

îndeplinirea acestei condiții, în condițiile în care drepturile salariale ale

reclamantului depășește cu mult venitul mediu pe economie, iar retrogradarea

s-a dispus pe o perioadă de un an.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat, în principal, respingerea

recursului ca lipsit de interes, iar în subsidiar, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Examinând cu

precădere excepția lipsei de interes în formularea recursului formulată de

intimatul - reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru că procedura

civilă nu a dat o definiție „interesului”, condiție de exercițiu a acțiunii,

doctrina a arătat că prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care

partea îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare (a

se vedea „Excepțiile procesuale în procesul civil - Mihaela Tăbârcă, UJ 2006,

pg.179).

Interesul trebuie să

existe pe tot parcursul soluționării litigiului, atât la instanța de fond, cât

și la recurs.

În speță, se constată

că recurenta-pârâtă nu are interes în formularea recursului.

Înalta Curte reține

că, urmare a admiterii cererii de suspendare de către Curtea de Apel București

prin Încheierea din data de 22 iunie 2012, la data de 2 iulie 2012, recurenta -

pârâtă A.N.A.F. a emis Ordinul nr. 936 prin care a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 210 din 24 februarie 2012 până la pronunțarea

instanței de fond a cererii de anulare a acestui ordin.

În aceste condiții,

recursul formulat de către autoritatea emitentă a ordinului apare ca lipsit de

interes, neexistând niciun folos practic în urma eventualei admiteri a cererii.

În concluzie, Înalta

Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

Asupra motivelor de

recurs formulate, urmează a se constata inutilitatea analizării lor, în raport

de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

lipsei de interes invocată de intimatul-reclamant I.J.

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva Încheierii din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta A.N.A.F.

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimatul-reclamant I.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.